Osteomielita nu este o simplă infecție și nu trebuie lăsată să evolueze de la sine. Apărută după o fractură, o rană deschisă sau o intervenție chirurgicală, boala poate provoca dureri persistente, secreții, afectarea osului și, în lipsa unui tratament adecvat, poate evolua spre o formă cronică, mult mai dificil de tratat.
Un astfel de caz este cel al lui Djamal Suhaci, în vârstă de 21 de ani, care a ajuns la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie din Chișinău după ce o infecție apărută în urma unei intervenții chirurgicale pentru fractura claviculei nu a răspuns la tratamentul cu antibiotice. Tânărul și-a fracturat clavicula stângă în urmă cu aproximativ două luni, după o căzătură la locul de muncă. A fost operat la Spitalul Raional din Camenca, însă ulterior rana a început să supureze.
„Am observat că rana curgea. Am revenit la spital și am urmat tratament cu antibiotice cam o lună, dar fără rezultat. Am decis să merg la o clinică privată din Bălți, iar medicul de acolo mi-a spus să vin direct la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie din Chișinău. Am venit, mi-au curățat rana pentru că avea infecție, iar în loc de placă mi-au pus broșe. Acum mă simt foarte bine și le mulțumesc că mi-au salvat mâna.”
Ce este osteomielita și cum apare
Potrivit medicului ortoped-traumatolog Ștefan Ostahi, din cadrul Secției de Ortopedie Septică și Reconstructivă, IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, osteomielita este o infecție serioasă care afectează osul și țesuturile din jurul acestuia.
”Poate apărea atunci când microorganismele ajung la nivelul osului prin sânge, printr-o fractură deschisă, printr-o plagă sau în urma unei intervenții chirurgicale. O categorie importantă este reprezentată de infecțiile asociate implanturilor ortopedice.”
Boala poate avea o evoluție acută sau cronică. În forma acută, simptomele pot apărea brusc și pot include febră, durere, umflarea și înroșirea zonei afectate.
În cazul osteomielitei cronice, infecția poate persista mult timp, cu perioade de ameliorare urmate de recidive. Pacientul poate avea dureri persistente sau recurente, umflarea zonei, secreții ori fistule la nivelul pielii.
„Evoluția către forma cronică este favorizată de persistența țesutului osos necrotic, de vascularizația locală deficitară și de capacitatea microorganismelor de a forma biofilm, în special pe suprafața implanturilor. Aceste particularități fac ca infecția să fie mai dificil de eliminat”, explică Ștefan Ostahi.
Cum este diagnosticată osteomielita
Diagnosticul nu se bazează pe un singur test. Medicii țin cont de simptome, istoricul traumatismului sau al intervenției chirurgicale și de rezultatele investigațiilor. În funcție de caz, pot fi recomandate analize de sânge, radiografie, tomografie computerizată sau rezonanță magnetică. Uneori este necesară prelevarea unei probe de țesut sau os pentru examinare microbiologică și histopatologică. Identificarea microorganismului care a provocat infecția este esențială pentru alegerea tratamentului antimicrobian.
În tratamentul osteomielitei, antibioticele au un rol important, însă în formele cronice acestea pot să nu fie suficiente. Atunci când există țesut osos necrozat și infectat, cu o circulație sanguină redusă, medicamentele pot ajunge mai greu la focarul infecțios. De aceea, în anumite situații este necesară îndepărtarea chirurgicală a țesutului infectat și necrozat, procedură cunoscută drept debridare. În funcție de caz, medicii pot decide și îndepărtarea sau schimbarea implanturilor infectate, precum și administrarea antibioticelor sistemice.
„În cazurile cu pierderi importante de os, tratamentul poate continua cu reconstrucția defectului. Pot fi utilizate diferite tehnici reconstructive, în funcție de dimensiunea defectului și de starea pacientului. Scopul tratamentului nu este doar eliminarea infecției. Noi urmărim ca, în final, membrul afectat să fie stabil, funcțional și acoperit corespunzător de țesuturi moi”, spune Ștefan Ostahi.
Tratamentul poate necesita colaborarea mai multor specialiști – ortoped-traumatolog, microbiolog, specialist în boli infecțioase, chirurg plastician și kinetoterapeut. Recuperarea poate dura săptămâni sau chiar luni și, în unele cazuri, poate fi nevoie de mai multe intervenții chirurgicale.
Semnele care nu trebuie ignorate
Medicii recomandă ca după o fractură, intervenție chirurgicală sau leziune pacientul să fie atent la apariția unor simptome precum:
- durere care persistă sau se intensifică;
- roșeață, căldură locală sau umflarea zonei;
- secreții la nivelul plăgii;
- deschiderea sau vindecarea dificilă a unei răni;
- febră și frisoane;
- reapariția simptomelor după o perioadă de ameliorare.
În astfel de situații, este important ca pacientul să se adreseze medicului și să nu aștepte ca simptomele să dispară de la sine. Depistarea cât mai timpurie a infecției și tratamentul corect pot crește șansele de control al bolii și de recuperare a membrului afectat.
Datele Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie arată că, în 2025, în Secția de Ortopedie Septică și Reconstructivă au fost tratați 588 de pacienți, dintre care 190 au fost diagnosticați cu osteomielită la diferite segmente ale aparatului osteoarticular.
