Este SARS-CoV-2 rezultatul unui accident în laborator? Oricare ar fi răspunsul, riscul apariţiei unor pandemii viitoare ca rezultat al cercetării agenţilor patogeni periculoşi este real, conform unei analize publicate de The Conversation. Institutul de Virologie Wuhan este doar unul dintre cele 59 de laboratoare de nivel maxim la nivel mondial care este în funcţiune, în construcţie sau este planificat să fie construit.

Cunoscute sub numele de laboratoare de nivel 4 (NC4), acestea ar trebui să fie proiectate şi construite astfel încât cercetătorii să poată lucra în siguranţă cu cei mai periculoşi agenţi patogeni ai planetei, cei care pot provoca boli grave.

Laboratoarele NC4 sunt situate în 23 de ţări. Cea mai mare concentraţie este în Europa, cu 25 de laboratoare. În America de Nord şi Asia sunt 14, respectiv, 13 laboratoare. Australia are patru şi Africa trei. La fel ca Institutul de Virologie Wuhan, trei sferturi din aceste laboratoare se află în centre urbane, potrivit AlephNews.

Cu o suprafaţă de 3.000 m2, Institutul de Virologie Wuhan este cel mai mare laborator NC4 din lume, dar în curând va fi depăşit de Facilitatea Naţională de Bio-Agro-Apărare de la Universitatea de Stat din Kansas, SUA. După finalizare, va avea peste 4.000 m2 de laboratoare NC4. Majoritatea celorlalte laboratoare sunt semnificativ mai mici, jumătate din cele 44 de laboratoare pentru care sunt disponibile date sunt mai mici de 200 m2.

Cât de sigure sunt laboratoarele de nivel 4?

Aproximativ 60% din laboratoarele CL4 guvernamentale de sănătate publică, în timp ce 20% sunt conduse de universităţi şi 20% de agenţii de bioapărare. Aceste laboratoare sunt utilizate fie pentru a diagnostica infecţii cu agenţi patogeni foarte letali şi transmisibili, fie pentru a efectua cercetări asupra acestor agenţi patogeni pentru a ne îmbunătăţi înţelegerea ştiinţifică a modului în care funcţionează şi pentru a dezvolta noi medicamente, vaccinuri şi teste.

Dar aceste laboratoare sunt departe de a fi considerate repere în cea ce priveşte biosecuritatea. Indicele global de securitate a sănătăţii, care evaluează dacă ţările au legislaţie, reglementări, organisme de supraveghere, politici şi instruire în domeniul biosecurităţii, este un indice revelator pentru acestă problemă. Indicele arată că doar un sfert din ţările cu laboratoare CL4 au obţinut un scor ridicat în materie de biosecuritate.

Apartenenţa la grupul internaţional de autorităţi de reglementare în domeniul biosecurităţii, unde autorităţile naţionale de reglementare împărtăşesc cele mai bune practici în acest domeniu, este un alt indicator. Doar 40% dintre ţările cu laboratoare NC4 sunt membre ale forumului: Australia, Canada, Franţa, Germania, Japonia, Singapore, Elveţia, Regatul Unit şi Statele Unite.

Unele țări sunt mai vulnerabile?

Majoritatea ţărilor cu laboratoare de nivel maxim nu reglementează cercetarea cu dublă utilizare, care se referă la experimentele efectuate în scopuri paşnice, dar care pot fi adaptate pentru a provoca daune prin creşterea capacităţii unui agent patogen de a provoca boli.

Trei dintre cele 23 de ţări cu laboratoare de nivel 4 de izolare (Australia, Canada şi Statele Unite) au politici naţionale de monitorizare a cercetării cu dublă utilizare. Cel puţin alte trei ţări (Germania, Elveţia şi Marea Britanie) au o anumită formă de supraveghere a cercetării cu dublă utilizare.

#COVID-19 #pandemie

Președintele Nicușor Dan a publicat în Fox News o opinie în care vorbește despre amenințarea tot mai mare reprezentată de Rusia, rolul României pe flancul sud-estic al NATO și parteneriatul strategic cu Statele Unite. Dan a subliniat că România este pregătită să își asume mai multe responsabilități în domeniul apărării, inclusiv prin investiții în infrastructura militară și în tehnică de luptă americană. , transmite Digi24.

„Rusia reprezintă o amenințare tot mai mare pe care America și Europa nu își pot permite să o ignore. Spațiul aerian al României a fost încălcat de zeci de ori de drone în ultimele luni. Conform relatărilor din presă, serviciile de informații americane consideră că Rusia ar putea testa hotărârea NATO printr-o acțiune limitată împotriva unei țări aliate.

Pentru România, nimic din toate acestea nu este abstract. Ne aflăm pe flancul sud-estic al NATO, la Marea Neagră, și avem cea mai lungă frontieră cu Ucraina dintre toți aliații. Am urmărit această situație de la margine timp de ani de zile, cu drone care ne-au încălcat spațiul aerian și resturi care au căzut pe teritoriul nostru. Am învățat din experiență directă că descurajarea este testată mai întâi la perimetrul alianței”.

Parteneriatul cu SUA și angajamentul României

„Parteneriatul dintre România și Statele Unite a fost construit pentru momente ca acesta. Puterea sa se bazează pe două lucruri: geografia și fiabilitatea. Geografia nu am ales-o noi. Fiabilitatea am câștigat-o. Când Operațiunea „Epic Fury” a necesitat acces și sprijin, România a fost printre primii aliați care au răspuns. Rapid și public. Asta face un partener de încredere.

De aceea, i-am trimis recent pe consilierul nostru pentru securitate națională și pe șeful apărării noastre pentru a transmite angajamentul României față de securitatea Mării Negre, față de împărțirea și redistribuirea sarcinilor în cadrul NATO, precum și față de un parteneriat strategic mai profund cu Statele Unite. Le-am cerut să mențină acest dialog, atât la Washington, cât și la sediul NATO, pentru a răspunde la orice întrebări ar putea avea aliații noștri americani. Și să clarifice faptul că România este pregătită să-și sporească atât nivelul angajamentelor, cât și ritmul în care le îndeplinește.

În spatele acestei oferte se află o premisă simplă. România nu cere mai mult de la America. România se oferă să facă mai mult. Suntem recunoscători pentru leadershipul american și înțelegem că recunoștința trebuie să fie însoțită de responsabilitate. Statele Unite au dreptate să se aștepte ca Europa să-și asume o parte mai mare din propria apărare, iar România susține această așteptare cu fonduri și acțiuni concrete, inclusiv prin obiectivul de a aloca 5% din PIB pentru apărare până în 2035”.

Investiții de miliarde în infrastructura militară

„La Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, de pe litoralul Mării Negre, România a demarat unul dintre cele mai ample programe de infrastructură militară de pe flancul estic al NATO: lucrări de extindere și modernizare în curs de desfășurare sau planificate, în valoare de aproximativ 2,5–3 miliarde de euro.

Câmpia Turzii, Cincu, Smârdan, Babadag, Constanța și Dunărea sunt conectate printr-o rețea logistică militară, care leagă aerodromuri, drumuri, porturi, poligoane de instrucție și infrastructura de aprovizionare, astfel încât România și Statele Unite să poată deplasa rapid trupe și echipamente atunci când este cel mai mare nevoie.

Modernizarea forțelor noastre armate se bazează pe sisteme americane: sistemul de apărare aeriană și antirachetă Patriot, artileria de rachete HIMARS, avioanele F-16, tancurile Abrams și cele 32 de avioane F-35A prevăzute.

Aceasta nu este o listă de cumpărături. Este o decizie de a asigura interoperabilitatea cu platformele americane și ale NATO. Și pentru ca forțele române să fie pregătite încă din prima zi a unei crize, nu abia în a 30-a”.

Descurajarea Rusiei începe înaintea unei crize

„Pentru că descurajarea nu se referă doar la ceea ce poate face NATO odată ce o criză a început. Este vorba despre a convinge un adversar, înainte ca acel moment să sosească, că agresiunea va eșua și că alianța va răspunde ca un tot unitar.

Acest lucru necesită capacități vizibile, o infrastructură rezilientă și voința politică de a le folosi pe amândouă. De asemenea, este necesar ca aliații să știe că pot conta unul pe celălalt, nu doar la Washington sau la Bruxelles, ci și pe teren, unde geografia și gradul de pregătire decid cât de repede o decizie se transformă în acțiune.

Răspunsul Europei față de Rusia include piste de decolare, porturi, poligoane de antrenament, conducte și baterii de apărare aeriană din România, precum și sprijinul pe care România îl oferă aliaților săi aflați sub presiune.

O Românie mai puternică înseamnă un flanc sud-estic mai puternic. Un flanc mai puternic înseamnă o Mare Neagră mai sigură. Iar o Mare Neagră mai sigură consolidează capacitatea NATO de a descuraja conflictele pe întreg teritoriul Europei.

Suntem pregătiți să investim, să găzduim, să instruim, să modernizăm și să fim alături de aliații noștri, mai presus de toate de Statele Unite. Mesajul nostru este, așadar, clar: România nu va aștepta să fie pusă la încercare înainte de a fi pregătită”.