Cercetătorii au reușit, în premieră, să printeze cu succes o bucată de carne de Wagyu care copiază exact textura organică a celui mai faimos sortiment din Japonia. Echipa de la Universitatea Osaka din Japonia a folosit tehnologia de „bioprinting” tridimensional și vasele de sânge specifice.
Termenul wagyu se traduce ca „vacă japoneza”. Grăsimea este distribuită mai uniform în întregul mușchi, motiv pentru care carnea de vită wagyu arată roz și are un gust foarte fraged.
Se speră că în viitor carnea crescută în laboratoare să asigure o alternativă mult mai sustenabilă și delicioasă față de carnea crescută în mod tradițional.
„Prin dezvoltarea tehnologiei de acest gen va fi posibil să reproducem structuri mai complexe ale cărnii, cum ar fi sushi din carne de Wagyu. Cu ajutorul tehnologiei vom putea face ajustări subtile în componentele mușchiului și ale grăsimii de carne”, a explicat Michiya Matsusaki, o colaboratoare a studiului.
Studiul a fost publicat luna trecută în revista „Nature Communications”, fiind prima încercare de a replica carnea de Wagyu, cunoscută prin gustul delicat și grăsimea specifică care aduc după sine un preț ridicat. Jumătate de kilogram de carne este vândută cu un preț care poate atinge și 200 de dolari, în timp ce vacile de la care provine sunt cumpărate pentru 30.000 de dolari.

Carnea printată a fost creată prin două tipuri de celule stem de la rse diferite de vite Wagyu. Manipularea celulelor stem în acest fel ar putea fi integrată în orice tip de celule necesare pentru a crește carnea în laborator.
„Am folosit ca model structura histologică a cărnii de Wagyu, reușind să dezvoltăm o metodă de printare tridimensională prin care putem crea de la zero structuri complexe, mușchi cu fibre, grăsime și vase de sânge”, a adăugat Dong-Hee Kang, un coautor al studiului.
Carnea creată în laborator nu a fost testată, ceea ce înseamnă că studiile despre gustul acesteia vor fi dezvoltate în viitor. Astfel va putea fi gătită doar după efectuarea mai multor cercetări care să denote siguranța produsului.


