În perioada 27 septembrie – 15 octombrie, echipa de experți ai Fondului Monetar Internațional (FMI), condusă de Ruben Atoyan, a purtat discuții în contextul consultărilor prevăzute de Articolul IV al Statutului FMI, ședințele având loc la distanță, ca răspuns la solicitarea autorităților Republicii Moldova vis-a-vis de un nou program cu FMI.

La finele consultărilor, dl Atoyan a făcut următoarea declarație:

Autoritățile Republicii Moldova și misiunea FMI au ajuns la un acord la nivel de experți privind setul de politici economice care ar putea fi susținut prin resursele acordate de FMI în baza unui acord pe 40 luni, finanțat în baza Mecanismului extins de creditare (ECF) și Mecanismului de finanțare extinsă (EFF). Am propus ca Republica Moldova să primească, în baza acestui acord, acces la o finanțare în valoare de 400 milioane de drepturi speciale de tragere (ceea ce constituie 232 la sută din cota Republicii Moldova la FMI sau circa 564 milioane de dolari). Acordul la nivel de experți se preconizează a fi aprobat de către conducerea FMI și Consiliul de directori executivi. Ședința Consiliului de directori executivi este preconizată pentru luna decembrie, cu condiția că vor fi implementate câteva acțiuni prealabile ce țin de independența BNM, corectarea derapajelor anterioare de la politicile trasate și adoptarea unor planuri bugetar-fiscale credibile.

Deficiențe generale de ordin structural și de guvernanță împiedică în continuare îmbunătățirea semnificativă a nivelului de trai al populației în condițiile pandemiei de COVID-19. Cheltuielile publice sunt ineficiente și prost direcționate, iar infrastructura este inaccesibilă și de calitate proastă. Mediul de afaceri subdezvoltat limitează investițiile private și creșterea productivității, iar cadrul anticorupție și cel de asigurare a supremației legii sunt ineficiente. Rata înaltă a emigrației, mai ales în rândul cetățenilor Republicii Moldova cu studii și experiență, limitează în continuare acumularea capitalului uman.

Noul program, susținut prin mecanismele de finanțare ECF și EFF, va facilita redresarea economică prin promovarea unui set adecvat de politici și va permite avansarea reformelor instituționale și de guvernanță pe termen lung menite să restabilească rezervele necesare pentru impulsionarea unei creșteri rapide, cuprinzătoare și durabile a veniturilor. Reformele-cheie țin de domeniile incluse în cadrul de guvernanță definit de FMI, inclusiv în ceea ce privește consolidarea transparenței și responsabilizării, îmbunătățirea previzibilității politicilor publice, consolidarea instituțiilor financiare, asigurarea dereglementării și încurajarea concurenței.

Economia Moldovei își revine după un declin puternic. Prognozăm o creștere economică cu 7,5 la sută în anul 2021, în mare parte din contul cererii interne puternice. Se observă o accelerare a ratei inflației calculate în baza IPC, ca urmare a redresării cererii și a creșterii prețurilor la resursele energetice și produsele alimentare. Conform prognozei, în anul 2021 deficitul bugetar va atinge nivelul de 5 la sută din PIB, dată fiind majorarea cheltuielilor aferente crizei curente. Datoria publică a atins nivelul de 34 la sută din PIB, iar poziția externă s-a deteriorat din cauza creșterii prețurilor la bunurile de larg consum la nivel global, dar și ca urmare a recuperării activității economice pe intern. În contextul inflației ascendente, înăsprirea politicii monetare de către BNM este adecvată și se pare că va fi necesar de menținut această direcție în viitorul apropiat.

Deși constatăm acum o redresare a economiei, perspectivele creșterii economice sunt în continuare periclitate de factori de risc. Noile valuri de infectare, redresarea mai lentă a economiei din statele-parteneri comerciali, creșterea prețurilor la resursele energetice și instabilitatea politică ar putea pune în pericol redresarea economică. Pentru a atenua aceste riscuri și a spori nivelul de reziliență, sunt necesare politici prudente și bine coordonate.

Politicile bugetar-fiscale convenite în cadrul programului se vor axa pe măsurile necesare pentru a face față șocurilor cauzate de pandemie și șocurilor cauzate de criza energetică. Ulterior, pe măsura îmbunătățirii situației epidemiologice și scăderii prețurilor la resursele energetice la nivel global, accentul se va muta pe avansarea cheltuielilor pentru dezvoltare. Cheltuielile prioritare vor include cheltuielile pentru drumuri, sectorul energetic și aprovizionarea cu apă, dar și investiții eficiente în sănătate, educație și crearea locurilor de muncă noi. Mobilizarea veniturilor pe intern, eficientizarea cheltuielilor și consolidarea guvernanței bugetar-fiscale și transparenței vor contribui la instaurarea disciplinei bugetare și asigurarea sustenabilității datoriei. Partenerii de dezvoltare externi vor acorda finanțare doar dacă vor fi promovate politici consecvente și va fi asigurată implementarea reformelor în ritm rapid.

Este necesar de protejat progresul atins prin eforturi mari în ceea ce privește asigurarea transparenței acționariatului, conformarea proprietarilor cu criteriile de onorabilitate și competență și guvernanța de calitate în băncile din Republica Moldova. Aceste reforme au sporit reziliența sectorului financiar în fața crizei curente și au permis creditarea neîntreruptă a economiei, contribuind în mod direct la redresarea economică a țării. În acest context, protejarea independenței, autonomiei financiare și guvernanței de calitate a Băncii Naționale a Moldovei sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor programului. Îmbunătățirea situației ce ține de integritatea financiară ar contribui, de asemenea, la protejarea sectorului financiar de fluxurile financiare ilicite.

Reformele ce vizează întreprinderile de stat și cele cu capital de stat sunt necesare de mult timp deja. Sectorul mare al întreprinderilor de stat este afectat de performanțele slabe cauzate de proasta guvernanță și supravegherea inadecvată, activitățile cu tentă necomercială, capacitățile limitate și independența redusă ale consiliilor de supraveghere. Reformele din cadrul programului se vor axa pe măsuri de ordin legal și de reglementare, inclusiv o supraveghere mai bună a activității întreprinderilor de stat, consolidarea raportării și evaluării financiare, îmbunătățirea monitorizării și gestionării costurilor și riscurilor bugetare, asigurarea transparenței, responsabilizarea și dezvoltarea mecanismelor de control necesare.

Consolidarea statului de drept și contracararea corupției joacă un rol critic în valorificarea potențialului de creștere economică a Republicii Moldova. Crearea unui cadru riguros pentru a menține independența, integritatea și responsabilizarea actorilor din sectorul justiției este esențială pentru combaterea corupției, reducerea căilor de influență politică, instaurarea unei încrederi mai mari în sistemul judecătoresc și îmbunătățirea accesului la justiție și înfăptuirea acesteia. Consolidarea integrității, capacităților și independenței celor mai importante instituții din domeniul prevenirii și combaterii corupției constituie o prioritate-cheie pentru viitorul apropiat. Reformele menite să asigure supremația legii în stat trebuie să fie îmbinate cu mecanisme adecvate de control și urmează să fie realizate în conformitate cu principiile constituționale și normele și standardele recunoscute la nivel internațional.

VIDEO Ultima oră! Guvernul a finalizat negocierile cu FMI pentru lansarea unui nou program pentru țară

#FMI

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.