John Alfred Tinniswood, cel mai bătrân bărbat din lume, a murit la vârsta de 112 ani. Bărbatul locuia la un azil din Southport, un oraș din nord-vestul Angliei, transmite digi24.ro.

Fan de o viață al echipei de fotbal Liverpool, John Alfred Tinniswood a devenit cel mai bătrân bărbat în viață din lume în luna aprilie a acestui an, când anteriorul deținător al recordului de longevitate, venezueleanul Juan Vicente Pérez Mora, a murit la vârsta de 114 ani.

Familia sa a declarat că ultima zi a lui Tinniswood a fost „înconjurată de muzică și dragoste”.

Alfred Tinniswood, care s-a născut în același an în care s-a scufundat Titanicul, la 26 august 1912, a devenit cel mai în vârstă bărbat din Regatul Unit în 2020. El a fost recunoscut de Cartea Recordurilor Guinness drept cel mai în vârstă bărbat din lume în aprilie 2024.

Familia sa a spus că bărbatul „a avut multe calități frumoase”. „Era inteligent, hotărât, curajos, calm în orice criză, talentat la matematică și un mare conversator”, au spus rudele bărbatului, care au adăugat că aceste calități i-au fost de folos în timpul serviciului său militar în Royal Army Pays Corps în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război a lucrat pentru Royal Mail (Poșta din Marea Britanie, n.r.) și, mai târziu, a fost contabil pentru Shell și BP, înainte de a se pensiona în 1972.

Familia sa a declarat că a avut o „pensie activă”, fiind voluntar în calitate de bătrân al Bisericii Reformate Unite Blundellsands, unde a ținut și predici.

Tinniswood a declarat anterior pentru BBC că a fost „destul de activ în tinerețe” și a făcut „o mulțime de plimbări”, dar a spus că nu are idee de ce a fost binecuvântat cu o astfel de longevitate. El a insistat că nu a fost „diferit” de oricine altcineva, adăugând: „Ori trăiești mult, ori trăiești puțin – și nu poți face mare lucru în privința asta”.

Bărbatul s-a mutat la azilul Hollies Rest din Southport chiar înainte de a împlini 100 de ani, unde bunătatea și entuziasmul său pentru viață au fost o sursă de inspirație pentru personalul casei de îngrijire și pentru colegii săi rezidenți, a declarat familia sa.

De la împlinirea vârstei de 100 de ani în 2012, el a primit o felicitare anuală din partea monarhului – mai întâi de la regretata regină Elisabeta a II-a, și, mai recent, de la regele Charles.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#112 ani #britanic #cel mai batran

Pacienții care au suportat o intervenție chirurgicală cauzată de o apendicită (inflamația apendicelui) au prezentat un risc semnificativ mai mic de a dezvolta cancer colorectal în comparație cu cei care au fost tratați cu antibiotice, potrivit unei analize ce a vizat peste 30.000 de cazuri, informează Reuters, transmite Agerpres.

În trecut, intervenția chirurgicală reprezenta standardul de tratament pentru apendicita acută. Gestionarea acestei afecțiuni ”s-a schimbat semnificativ în ultimul deceniu, iar tratamentul cu antibiotice este acum o opțiune acceptată”, a explicat coordonatorul studiului, Valentine Nfonsam, de la Facultatea de Medicină Morehouse din Atlanta, într-un comunicat.

Studiile anterioare care au comparat cele două metode s-au concentrat doar asupra rezultatelor pe termen scurt.

În cadrul noului studiu, Valentine Nfonsam și colegii lui au analizat datele obținute de la 15.774 de pacienți diagnosticați cu apendicită acută care au suferit o apendicectomie și de la 15.295 de pacienți care au fost tratați exclusiv cu antibiotice.

În anii care au urmat, cancerul colorectal a fost diagnosticat la 0,7% dintre pacienții din grupul cu apendicectomie și la 1,7% dintre cei tratați cu antibiotice, potrivit rezultatelor prezentate la congresul Colegiului American al Chirurgilor, organizat la Washington.

După luarea în considerare a factorilor de risc individuali, apendicectomia a fost asociată cu un risc relativ cu 58% mai scăzut de diagnosticare ulterioară a cancerului colorectal.

În trecut se credea că apendicele este inutil, însă cercetările medicale recente sugerează că această ipoteză nu este adevărată, a precizat Valentine Nfonsam.

În schimb, apendicele ar putea juca un rol în sistemul imunitar intestinal și în microbiomul intestinal – comunitatea de microorganisme care trăiesc în tractul digestiv.

Ipoteza potrivit căreia inflamația persistentă sau modificările microbiomului intestinal ar contribui la apariția cancerului este plauzibilă din punct de vedere biologic, însă studiul nu a fost conceput pentru a o oferi un răspuns la această întrebare, a precizat Valentine Nfonsam.

”Aceste rezultate nu trebuie interpretate în sensul că orice pacient cu apendicită necesită o apendicectomie pentru a preveni cancerul”, a spus el.

”Tratamentul cu antibiotice rămâne o opțiune importantă. Totuși, atunci când discutăm despre o gestionare non-chirurgicală, trebuie să privim dincolo de episodul acut de apendicită și să avem în vedere riscul oncologic potențial pe termen lung, precum și o monitorizare adecvată”, a explicat coordonatorul studiului.