Subiectul politicii fiscale pentru 2023 rămâne a fi cel mai discutat în mediul de afaceri din Republica Moldova și, mai ales, în industria tutunului, căreia i se oferă noi reguli de joc: o creștere a accizei cu 25%, în locul celor 15% stabilite de calendarul fiscal, potrivit LogosPress.

Autoritatea de reglementare a luat poziția că majorarea accizelor se bazează pe Acordul de asociere cu UE, în care Republica Moldova s-a angajat să majoreze accizele minime la 90 de euro până în anul 2025.

Experții au calculat că, în prezent, nivelul minim al accizelor este de 47 de euro la 1.000 de țigări și pentru a-l racorda la nivelul european, ar trebui să crească în medie cu 25% pe an.

Cu toate acestea, producătorii de tutun din Moldova consideră că actualul model de impozitare poate fi îmbunătățit prin modificarea structurii accizelor. Anume acest aspect va avea un impact mai mare asupra acumulărilor fiscale la bugetul de stat.

„Avem un argument foarte simplu”, spun membrii „AP-Tutun”. „Acciza la produsele din tutun este formată din două componente – o parte fixă pentru o mie de bucăți și valoarea adăugată, care prevede un anumit procent din prețul de vânzare cu amănuntul. Esența „valorii adăugate” este să impună o taxă suplimentară asupra țigărilor din segmentul mediu și premium. Adică, cu cât țigările sunt mai scumpe, cu atât consumatorul plătește mai multe taxe. Aceasta este o modalitate foarte simplă și eficientă de a crește veniturile bugetare și de a lupta împotriva fumatului. În Moldova, totul se întâmplă invers – partea fixă este în continuă creștere, ceea ce duce la o majorare semnificativă a accizelor și, prin urmare, la prețul final al țigărilor locale. Dacă în 2013, cota fixă pentru o mie de țigări era de 75 de lei plus „valoarea adăugată” de circa 24%, atunci în 2016 acciza era deja de 300 de lei pentru o mie de țigări plus 12%. Și din 2016, creșterea anuală a accizelor a vizat mărirea unei anumite componente. În timp ce partea valorii adăugate a crescut cu doar 1% de-a lungul anilor”.

Potrivit directorului general al companiei „Tutun CTC”, Vladimir Capcelea, modificarea structurii accizelor a fost cauzată de așa-zisul război al prețurilor din anul 2015.

„Acest fenomen a fost observat în mod repetat nu numai pe piața noastră, ci și pe cea ucraineană. În prima etapă, corporațiile multinaționale reduc prețurile, încercând să ia o cotă de la concurenți. Apoi propun introducerea prețurilor minime de vânzare cu amănuntul (MRC). Calculul se face pe faptul că, cu un singur preț minim, consumatorul va alege mărci internaționale mai promovate. Adică, la început, compania scade prețurile, provoacă isteria, crește artificial cererea, după care vine cu o propunere de introducere a MRC, schimbând structura accizei, presupus pentru a compensa pierderile la bugetul de stat”.

Din cauza războaielor de prețuri ale corporațiilor internaționale, în 2017, în Moldova au fost introduse prețuri minime de vânzare cu amănuntul. Au funcționat trei ani, dar asta a fost suficient pentru a destabiliza piața și a forța producătorii locali. În același timp, niciunul dintre oficiali nu a fost nedumerit de faptul că în Uniunea Europeană prețurile minime de vânzare cu amănuntul la produsele din tutun sunt interzise „deoarece împiedică dezvoltarea concurenței pe piață”. Acest lucru este dovedit de șase decizii ale Curții Europene de Justiție (împotriva Irlandei, Belgiei, Luxemburgului, Franței, Greciei, Italiei și Austriei).

Există un dezechilibru în structura pieței. Astfel, potrivit experților, cota de piață a țigărilor produse în străinătate este astăzi de aproximativ 80%, în timp ce prețul mediu de vânzare cu amănuntul al țigărilor de import nu depășește 40 de lei. La rândul lor, produsele moldovenești sunt poziționate pe segmentul de prețuri mici.

Povara fiscală este aproape aceeași pentru toți, dar profitul variază de peste două ori. (Vezi tabelul). Producătorii moldoveni subliniază: în 2022, ponderea accizelor la un pachet de țigări importate din categoriile „mediu” și „premium” este de 65%, iar la țigările producătorilor autohtoni – 81%.

Preț cu amănuntul per pachet, lei	30.0	40.0
TVA	5.0	6.7
Acciza	19.2	19.5
Preț cu amănuntul, lei (fără TVA și accize)	5.8	13.8

În acest scenariu, este evident că în Moldova „săracii plătesc pentru bogați”, și nu invers. Indiferent de diferențierea accizelor, consumatorul va plăti în cele din urmă pentru aceasta.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În acest caz, va avea de câștigat importatorul – sarcina sa fiscală se limitează la „colectarea” impozitelor indirecte, iar corporațiile străine își lasă toate profiturile în țara lor de producție. În timp ce producătorul local (și până acum – doar el!) creează o valoare adăugată mare a mărfurilor, precum și locuri de muncă, investind în economia moldovenească.

Potrivit multor experți, dar și jucătorilor de pe piața tutunului, există o modalitate mai adecvată și mai echitabilă de a crește accizele, care este utilizată în mod activ în țările UE.

„Ne propunem să creștem veniturile bugetare prin creșterea clasică a accizelor, în special, valoarea adăugată a acestora”, notează AP-Tutun. „Pentru că partea specifică se percepe asupra numărului de țigări produse, iar partea de valoare adăugată este amortizată pe cheltuiala consumatorilor de țigări scumpe. Astfel, în buget va apărea o rezervă suplimentară de milioane de dolari, care nu a mai fost folosită din 2017.”

Experții cred că atunci rata valorii adăugate de 20% corespunde exact abordării europene, ținând cont de particularitățile pieței locale.

Trebuie remarcat faptul că operatorii de pe piață au primit nu numai condiții diferite pentru plata impozitelor, ci și condiții diferite pentru promovarea mărfurilor. Așadar, din august 2020, în comerțul moldovenesc a fost instituită o interdicție de afișare deschisă a tutunului, care a afectat peste 10 mii de magazine din toată țara. Tuturor li s-a închis accesul la vitrinele pentru țigări.

Cu toate acestea, corporațiile internaționale nu au ascuns în mod deosebit faptul că un afișaj închis îi îngrijorează puțin, deoarece ei au un instrument puternic – mărci de tutun renumite și cunoscute de către consumatorul de masă. Singurul lucru care a împiedicat „interdicția de afișare” – promovarea de produse noi, dar în acest sens, dispozitivele electronice au primit un răgaz de 1,5 ani.

În contextul crizei și al inflației anuale de 30%, când puterea de cumpărare este în scădere, situația s-a dovedit a fi previzibilă. Astfel, consumatorii din segmentul de preț mediu trec pe segmentul de preț scăzut, în timp ce categoria medie superioară și premium rămâne la același nivel.

„Nu cerem nimic de la autorități pentru propriile noastre nevoi”, au remarcat membrii AP-Tutun. „Oferim o soluție constructivă principalelor probleme ale industriei. În primul rând, este necesară modificarea structurii accizei la tutun prin creșterea componentei valorii adăugate. Este timpul să echilibrăm diferitele părți ale accizelor și să redistribuim sarcina fiscală mai echitabil. Acest lucru va opri scăderea segmentului de țigări autohtone ieftine și „scurgerea” cererii către piața neagră. În al doilea rând, pentru ca piața să fie uniform profitabilă, avem nevoie de un calendar fiscal care să țină cont atât de interesele statului, cât și ale industriei, luând în considerare inflația care mănâncă oportunitățile de consum ale populației. Numai așa putem vorbi despre un fel de viabilitate a celor care investesc în producție, locuri de muncă și infrastructură, indiferent de nivelul inflației și alți factori de criză.”

#acciză #industrie #soluții #tutun

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.