La doar 22 de ani, Maya Ghazal deține o licență de pilot în Marea Britanie, este Ambasador al Bunăvoinței pentru Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), pledând în spațiul public pentru incluziunea refugiaților, accesul la educație, oportunități de muncă și combaterea stereotipurilor negative legate de aceștia. Reprezintă un model pentru toți tinerii refugiați care visează să-și depășească limitele și, mai nou, este cetățean britanic cu acte în regulă.
„Știu foarte bine ce înseamnă să fii refugiat. Știu că nu suntem doar numere, ci indivizi cu speranțe și visuri, care au lăsat totul în urmă pentru a-și găsi un loc în care să fie în siguranță. Suntem oameni care au multe de oferit. Am venit în Marea Britanie ca refugiat, iar acum sunt pilot, inginer și ambasador al bunăvoinței pentru UNHCR. Nu aș fi ajuns unde sunt astăzi fără ajutorul oamenilor care m-au primit și m-au sprijinit aici în Marea Britanie. Cu toții avem un rol de jucat în crearea schimbării, iar cel mai mic act de bunătate poate face diferența”, scria Maya Ghazal pe contul său oficial de instagram în data de 19 iunie 2021, cu doar câteva ore înaintea celei de-a 21-a aniversări a zilei mondiale a refugiatului (World Refugee Day), care este celebrată anual la 20 iunie, potrivit Rezoluţiei 55/76 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite din 4 decembrie 2000.
Născută și crescută în orașul Damasc, capitala Siriei, Maya Ghazal și familia sa s-au confruntat cu dificultăți tot mai mari după ce a izbucnit revolta siriană din 2011, care a conuds ulterior la un război civil în care au murit peste 594.000 de oameni, dintre care 22.000 copii, iar 2,1 milioane de civili au fost răniți și au rămas mutilați pe viață, în timp ce aproape 13 milioane de cetățeni sirieni și-au părăsit domiciliul transformat în ruină. Dintre aceștia, mai mult de 5 milioane și jumătate au migrat în Turcia, Liban și Europa.
În 2015, la vârsta de 16 ani, Maya Ghazal a fost nevoită să părăsească orașul Damasc împreună cu mama ei și cei doi frați mai mici și să meargă în Marea Britanie, acolo unde tatăl ei ajunsese cu un an mai devreme. Maya, cei doi frați și mama ei au ajuns la Londra și s-au cazat pentru câteva zile într-un hotel de lângă Aeroportul Heathrow. Cele câteva zile în care vedea avioanele care decolau și aterizau pe pistă au uimit-o pe Maya și au impulsionat-o să-și dorească să devină pilot, după cum ea însăși declara pentru platforma britanică a UNHCR.
„Una din primele experiențe pe care le-am trăit în Marea Britanie alături de mama și frații mei a fost la vama britanică. Chiar dacă noi aveam statutul de refugiați și veneam în această țară în mod legal din motive de reuniune a familiei, ofițerii de la vamă ne-au dus într-o cameră din aeroport și au început să ne pună întrebări pe un ton dur despre lunga noastră călătorie prin Beirut și Turcia. Apoi au scos o hartă a Siriei și ne-au întrebat din ce loc suntem și de unde este tatăl meu. Nu știam foarte multă engleză pe atunci. Majoritatea cuvintelor erau cele pe care le învățasem din filmele Grey’s Anatomy și 50 First Dates. La un moment dat, am început să plâng și atunci ne-au lăsat în cele din urmă să trecem. Ne-am stabilit inițial la Birmingham înainte de a ne muta apoi la Londra”, declara Maya, povestind despre primele momente la sosirea Marea Britanie.
Aceasta a perceput mutarea în Marea Britanie ca fiind „marele său început”. Avea mari speranțe și vise și credea că viața ei și a familiei sale va reveni într-un fel la normalitate, dar, din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat încă de la început, Maya experimentând stigmatizarea și ostilitatea pe care o aveau unii cetățeni britanici față de refugiați.
„Sosind în Marea Britanie, am fost foarte încântată să încep școala, să cunosc oameni noi și să mă acomodez cu noua viață. Însă m-am lovit imediat de respingerea oamenilor și mai ales a noilor colegi. Deși engleza mea nu era grozavă, cunoștințele mele de științe sociale, fizică și matematică nu a fost limitate de limbă”, a spunea Maya Ghazal.
După o perioadă de acomodare, a urmat apoi etapa găsirii unei instituții de învățământ unde Maya să-și continue studiile. Părinții ei au vizitat mai mai multe școli britanice și au prezentat certificatele de studii obținute de Maya Ghazal la școlile din Damasc, însă multe dintre instituțiile de învățământ din Marea Britanie au refuzat să ia în considerare acele calificări.
„Am avut toată hotărârea din lume, pentru că știam că educația era cel mai important lucru pentru mine și riscam să pierd șansa să îmi continui studiile. Am muncit foarte mult pentru a-mi perfecționa limba engleză, citind cărți, ascultând muzică și notând fiecare cuvânt pe care nu-l știam, pe care îl căutam ulterior într-un dicționar. Am vrut să aplic pentru a studia ingineria aviației la Universitatea Brunel din Londra, iar un profesor a crezut în mine și mi-a oferit șansa de a da un test de competențe tehnice. M-am descurcat destul de bine, așa că m-au acceptat”, a povestit Maya.
De la refugiat la pilot
După ce a depășit provocările acomodării la noua viață din Marea Britanie, obținând un loc la Universitatea Brunel din Londra pentru a studia ingineria aviației, în 2019, Maya Ghazal a zburat pentru prima dată singură. Ulterior, aceasta și-a a obținut licența de pilot privat, devenind prima femeie siriană refugiată ajunsă pilot.
„Am devenit fascinată de avioane, aceste mașini uimitoare, pe care mi-am dorit să ajung să le controlez. Când toată lumea îmi spunea că nu pot deveni pilot, am decis că exact asta voiam să fac. Am vrut să le arăt tuturor că voi deveni prima femeie siriană refugiată care ajunge pilot. Este un vis la care am lucrat în fiecare zi, iar acum am propriul meu permis de pilot privat”, declara Maya Ghazal pentru unrefugees.org după ce și-a obținut licența de zbor.
În interviul pentru Vogue, Maya spune că obținerea unui permis de zbor nu este la fel de ușoară precum obținerea unui permis de conducere. „Trebuie să zbori minimum 45 de ore cu instructori diferiți înainte de a realiza primul tău zbor solo. Un pilot trebuie să fie întotdeauna pregătit pentru ce este mai rău, pentru că trebuie să știe cum să facă față fiecărei situații, de la un incendiu la bord la defectarea motorului. La sfârșitul primului meu zbor solo, era cât pe ce să pierd controlul, pentru că mergeam prea repede. Nu eram obișnuită ca avionul să fie atât de ușor. Totuși, după ziua aceea am pierdut orice teamă pe care o aveam. Este o senzație nemaipomenită de libertate să fii acolo sus”, sublinia Maya, vorbind despre cum te simți când ești la mii de metri în aer.
