Liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, Igor Dodon, ar fi dezamăgit deja de două ori Rusia, la alegerile prezidențiale din 2020, dar și la alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie, iar Rusia ar căuta deja un înlocuitor pentru Dodon. Mai mult, Kremlinul nici nu și-ar fi dorit victoria socialiștilor la alegeri.

De această părere este analistul occidental Vladimir Socor care a oferit un interviu pentru Radio Europa Liberă.

„Cu puțin timp înaintea alegerilor, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a enunțat foarte clar obiectivul strategic al Rusiei. Îl parafrazez pe dl Lavrov: Rusia nu dorește o victorie completă a forțelor prooccidentale, așa s-a exprimat dl Lavrov, nu dorește o victorie completă a forțelor prooccidentale. Înseamnă că deja Rusia se dezamăgise de Partidul Socialiștilor și de dl Dodon. Sigur Moscova nu s-a așteptat ca Partidul Socialiștilor să piardă la un asemenea scor, așa de categoric, dar obiectivul Rusiei acesta era – să nu fie o victorie nelimitată a partidelor prooccidentale. Deci, Rusia a dovedit cu prisosință că nu dorește victoria Partidului Socialiștilor, în parte și deoarece Partidul Socialiștilor și dl Dodon personal au dezamăgit Rusia, întâi necâștigând alegerile din 2019, acceptând controlul lui Plahotniuc asupra Partidului Socialiștilor și apoi pierzând alegerile prezidențiale din 2020. Deci, dl Dodon a dezamăgit Rusia crunt de două ori, acum, dl Dodon este un abducted perdant…”, a mai declarat Socor.

Acest lucru ar explica, de fapt în viziunea expertului, și „implicarea nesemnificativă” a Rusiei în acest scrutin electoral.

„Participarea foarte redusă a alegătorilor din stânga Nistrului face parte din politica generală a Rusiei față de aceste alegeri, și anume, Rusia nu a dorit ca Partidul Socialiștilor să câștige aceste alegeri… Rusia n-a făcut acest efort nici la alegerile prezidențiale din 2016, nici la alegerile parlamentare din 2019, nici la alegerile prezidențiale din 2020, Rusia nu i-a mobilizat pe alegătorii din Transnistria, nu i-a mobilizat nici pe gastarbeiterii din Rusia să voteze pentru Partidul Socialiștilor… Rusia n-a acordat socialiștilor nici propagandă prin televiziune, nici vizitele lui Dodon la Vladimir Putin, nici implicarea Bisericii Ortodoxe Ruse, nici măcar un împrumut pe care Rusia îl oferise la alegerile trecute, un ajutor cu vaccinul anti-COVID foarte modest, un număr foarte mic”, a explicat analistul occidental Vladimir

Un alt motiv pentru care Rusia nu a sprijinit Blocul electoral al Comuniștilor și Socialiștilor în alegeri e că nu-și dorește să preia întreținerea economică a Republicii Moldova și nu dorește să-și complice și mai mult relațiile cu Occidentul, după complicațiile imense pe care le are cu Ucraina.

„După tot ce s-a întâmplat în Ucraina, Rusia dorește să rezolve tensiunile cu Occidentul, nu să adauge încă un dosar la conflictul dintre Rusia și Occident. Acesta este un considerent. Alt considerent este că Republica Moldova nu prezintă interes strategic pentru Rusia, spuneam adineaori că Rusia este un imperiu al răului și dorește să restabilească vechiul imperiu, dar Rusia nu urmărește această prioritate absolută în toate regiunile și în același timp. Rusia are o agendă graduală și Republica Moldova în această perioadă nu se numără printre prioritățile Rusiei. Dacă Rusia ar fi reușit să aducă la putere Partidul Socialiștilor sau o coaliție prorusă de stânga, Rusia ar fi fost obligată să preia întreținerea economică a Republicii Moldova. Rusia dorește să mențină Republica Moldova într-o zonă gri, cu o politică zisă multi-vectorială sau echilibrată, așa cum propunea dl Dodon, și să dea Uniunii Europene și, eventual, României să le transfere sarcina de a întreține economic Republica Moldova”, a explicat analistul.

Moscova va dovedi o deschidere, cel puțin la început, față de Republica Moldova, va demonstra o deschidere maximă pentru relații constructive cu guvernarea și cu președintele țării, Maia Sandu, mai explică Socor.

#expert #Igor Dodon #interviu #Moldova #PSRM #Rusia

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.