ANALIZĂ Vladislav Gribincea: 2022 va arăta dacă schimbarea reală în justiție are șanse

Anul 2022 va arăta dacă schimbarea reală în justiție are șanse sau autoritățile se vor împotmoli în birocrație și chestiuni minore. Testul principal va fi alegerea în organele responsabile de selectarea, promovarea și disciplinarea judecătorilor și procurorilor, planificată pentru luna mai 2022. Este opinia lui Vladislav Gribincea, președintele Centrului de Resurse Juridice din Moldova, pentru publicația „Predicții 2022” lansată la începutul săptămânii de către IDIS „Viitorul.

În iulie 2021, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a obținut 63 din 101 mandate în parlament, ca urmare a unei campanii bazate pe sloganul combaterii corupției și schimbărilor reale în justiție. Premierul noului guvern, Natalia Gavrilița, a adoptat deja câteva reforme importante. Modificarea Constituției deschide calea pentru alte reforme cruciale, cum ar fi resetarea Curții Supreme de Justiție (CSJ) și consolidarea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). A fost adoptată o nouă strategie de reformare a justiției pentru următorii patru ani, care, deși a fost elaborată de guvernarea precedentă, conține multe angajamente ambițioase.

Anul 2022 va arăta dacă schimbarea reală în justiție are șanse ori dacă autoritățile se vor împotmoli în birocrație și chestiuni minore, erodând încrederea, în primul rând a oamenilor buni din justiție, că schimbarea reală este posibilă. Dacă judecătorii vor alege în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) cel puțin câțiva judecători cu o reputație bună, iar Parlamentul va numi în CSM persoane integre din societatea civilă, va fi deschisă calea pentru eliminarea ușoară din sistem a „judecătorilor-păpușari”, care dirijează pe sub masă multe procese toxice din justiție. Dacă garda veche va obține o majoritate confortabilă în CSM, schimbarea în justiție va fi în mare pericol, transmițând un mesaj clar că interesele de clan sunt mai puternice decât voința politică.

Dezlegarea epopeii privind înlăturarea procurorului general și alegerea noului procuror-șef anticorupție vor arăta cum se vor produce schimbările în procuratură. Personal, nu văd cum partidul de guvernare (PAS) și actualul Președinte al RM, Maia Sandu, ar putea coabita mai departe cu Alexandr Stoianoglo în fruntea procuraturii, în eventualitatea în care acesta ar obține revenirea sa în funcție. Pe de altă parte, tergiversarea numirii unei noi conduceri a procuraturii perpetuează menținerea în funcții importante în procuratură a multor persoane care merită să se afle de partea cealaltă a gratiilor. Alegerea noii conduceri a Autorității Naționale de Integritate (ANI) ar putea avea loc tot în anul 2022, iar numirea unei persoane integre, ambițioase și curajoase în fruntea acestei instituții ar putea impulsiona demiterea oficialilor de rang înalt, care nu își pot justifica averea. Totuși, o mai bună verificare a averii nu va avea impactul scontat dacă judecătorii vor continua să anuleze, din motive greu de înțeles, actele ANI.

Dosarele de rezonanță, cum ar fi furtul miliardului din sistemul bancar, spălătoria rusească sau fraudele comise pe timpul regimului Plahotniuc, ar trebui să aibă un deznodământ logic, așteptat de populație. Extrădarea lui Plahotniuc din Ciprul de Nord, unde se presupune că acesta se află la moment, îmi pare mai greu de realizat chiar decât aducerea pe cale judiciară a lui Veaceslav Platon din Marea Britanie. Totuși, aceste investigații, care trenează de peste cinci ani, nu mai pot fi ținute pe pista de rezervă. Îmi imaginez totuși cu greu că progrese în dosarele complexe pot avea loc înainte de numirea noii conduceri a Procuraturii Anticorupție.

Rezistența sistemului la schimbare va fi proporțională numărului de ”schelete” din dulapurile celor care încă mai decid ce se întâmplă în justiție atunci când e trasă cortina. Aceștia pot fi neutralizați destul de ușor prin câteva procedee ingenioase, de care guvernarea încă nu a făcut uz și merită să i le amintim. Rezistența va veni și de la judecătorii și procurorii bine-intenționați, care vor trebui să lucreze mai bine și să învețe să gândească și să trăiască în alți parametri, un lucru complicat după mulți ani de confort. Nici partidele de opoziție nu vor ezita să critice reformele, cu sau fără motiv, pentru a câștiga capital politic de care au mare nevoie mai mult ca oricând. Toate acestea vor fi, cel mai probabil, coroborate cu presiunea inflaționistă, comportamentul Rusiei în regiune și un șir de alte provocări.

Guvernarea va avea nevoie de peste 50 de oameni onești și competenți pentru a suplini funcții cheie din Ministerul Justiției, Consiliul de Integritate, CSM, Consiliul Superior al Procurorilor, Institutul Național al Justiției etc. Găsirea acestora va fi, din cate se pare, una din cele mai mari provocări, iar remunerația modestă oferită de stat și lipsa meritocrației în concursurile organizate de guvernare până acum nu au cum să faciliteze acest proces. Eu nu vad cu entuziasm speranța exprimată de actuala administrație de a recruta aceste persoane din rândurile diasporei sau din mediul unor experți străini. Speranța nu este niciodată o rețetă sigură a succesului, iar necunoașterea sistemului în care vor fi teleportați ar putea duce la blamare pentru lipsa de profesionalism, critică adusă tot mai des guvernării în ultimul timp.

Lipsa cadrelor în justiție deja se resimte acut și această problemă se va acutiza atunci când se va iniția evaluarea minuțioasă a integrității judecătorilor și procurorilor. Este nevoie ca niciodată de o regândire a sistemului de instruire și pregătire a viitorilor judecători și procurori. Aceștia trebuie să fie învățați să gândească altfel și, mai ales, să înțeleagă că nepotismul, obediența, lipsa de verticalitate și acrobațiile juridice lipsite de logică nu mai reprezintă virtuți într-un sistem modern de selectare a justițiabililor. Aici actuala administrație are mingea ridicată la fileu – în viitoarele luni va trebui ales noul director al Institutului Național la Justiției (INJ). Guvernarea a anunțat că va face reforme și în acest domeniu, însă nu este clar ce anume va întreprinde.

În cazul altor schimbări sistemice, soluțiile cele mai rapide sunt de obicei o alegere proastă. Demiterea președintelui Curții de Apel Chișinău în toamna lui 2021 ar putea fi una dintre ele. Pe de altă parte, nu cred că modul cum a fost înlăturat Procurorul General Alexandr Stoianoglo de la conducerea Procuraturii a adăugat mai multă încredere în reforma justiției anunțată de către noua administrație, o decizie de înlăturare forțată, care se pare că a consumat o parte importantă din timpul și energia actualului Ministru al justiției și a echipei sale. Președintele Curții de Apel Chișinău, după cum era și de așteptat, a fost repus în funcție de colegii săi, iar înlăturarea procurorului general a atras asupra guvernării critici acide din partea Comisiei de la Veneția. Nu este încă clar dacă guvernarea va reuși în genere să-l demită pe Stoianoglo.

Principalii susținători ai reformelor reale în justiție se găsesc, în continuare, în cadrul societății civile veritabile, presa independentă și partenerii internaționali de dezvoltare. Energia partenerilor de dezvoltare de a ajuta reformele nu are cum să scadă subit dacă reformele vor fi previzibile și acceptabile pentru ei. UE și SUA deja au declarat că vor aloca fonduri importante pentru reformele anunțate de guvern, însă absorbția și folosirea eficientă a resurselor va fi inevitabil o provocare. Elanul societății civile este temperat pe moment, mai ales după scandalul legat de incidentul numirii la funcția de Avocat al poporului a unui candidat afiliat puterii politice, altul decât candidatul susținut de societatea civilă, și a unui candidat pentru o funcție la Curtea Supremă de Justiție a unui judecător față de averea căruia presa avea multe întrebări. Presa independentă, chiar dacă ar dori să prezinte reformele în lumină pozitivă, va taxa dur greșelile guvernării, ceea ce este un lucru normal într-o democrație funcțională.

Eu nu am motive să pun la îndoială bunele intenții ale guvernării, însă acestea nu sunt suficiente pentru reformarea unui sistem plin de probleme, ancorat în trecut, conservator și complex cum este justiția. Bunele intenții trebuie susținute de o abordare vizionară și curajoasă, de o bună planificare și prioritizare, de susținerea partenerilor de dezvoltare și societatea civilă, de identificarea și încurajarea campionilor buni din sistem, de renunțarea la scurtături periculoase, precum și de o comunicare eficientă, inclusiv a faptului că schimbarea reală a justiției nu are cum veni peste noapte. Fără acestea, compromiterea reformelor anunțate și dezamăgirea alegătorului este aproape garantată. Toamna-iarna lui 2021 a arătat că abordarea vizionară a reformelor în justiție a lipsit, multe măsuri întreprinse au fost haotice și necoroborate între ele, iar Ministerul Justiției a avut o capacitate redusă de a face ceva imperios de necesar – promovarea în paralel a mai multor reforme importante.

#IDIS Viitorul #Vladislav Gribincea #justitie

În acest an, ora de iarnă se va schimba în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Ceasurile se vor da înapoi cu o oră, astfel că ora 4:00 va deveni 3:00, transformând ziua de 26 octombrie în cea mai lungă din an, având 25 de ore. Acest eveniment are o tradiție îndelungată și multiple implicații atât pentru viața cotidiană, cât și pentru sănătate.

Schimbarea orei nu e doar o joacă, cu ceasul, e o bombă pentru ritmul natural al corpului. Când ceasurile sunt date înainte primăvara, lumina dimineții, motorul nostru biologic, ajunge prea târziu. Rezultatul? Corpul se trezește în întuneric, fără semnalul natural care îi spune: „Acum e timpul să te trezești!”.

Efecte concrete:

Hormonii de trezire dorm și ei: Cortizolul, hormonul care ne dă energie dimineața, nu se activează la timp. Primele ore ale zilei devin obositoare și lente.
Creierul e în ceață: Neurotransmițătorii esențiali pentru stare de spirit și concentrare – serotonina și dopamina – nu sunt stimulați corespunzător, crescând riscul de oboseală, iritabilitate și depresie.
Somnul e dat peste cap: Lumina suplimentară seara întârzie secreția de melatonină, hormonul care pregătește corpul pentru odihnă. Drept urmare, adormi mai târziu și dormi mai puțin.

Practic, schimbarea orei transformă dimineața într-un teren minat: corpul și creierul sunt confuzi, hormonii nu mai funcționează corect, iar energia și dispoziția scad dramatic.

De aceea, experții recomandă ceea ce fac deja zeci de țări care au renunțat la schimbarea orei: să păstrezi o oră standard permanentă, pentru ca lumina naturală să-ți alimenteze corect ritmul biologic, zi după zi.

Turcia – exemplul de succes al orei permanente

În 2016, Ankara a făcut mutarea curajoasă: ora permanentă. Autoritățile au raportat avantaje clare: beneficii economice și sociale – mai multă lumină după muncă, activități economice mai bine sincronizate cu restul lumii, economie mai stabilă, viață socială mai activă și reducerea riscurilor asociate cu schimbările de oră.

Europa – între promisiuni și stagnare în schimbarea orei

În 2018, Comisia Europeană a propus eliminarea schimbării ceasurilor. Bruxelles-ul anunța cu surle și trâmbițe sfârșitul schimbării orei. Parlamentul European a votat în favoarea acestei măsuri, dar decizia finală depinde de consensul Consiliului European, pentru că statele UE nu s-au pus de acord. În Moldova, schimbarea orei continuă fără un plan clar de renunțare.

SUA – o dezbatere care continuă despre ora de vară și ora de iarnă

Donald Trump a numit ora de vară „incomodă și costisitoare”, iar senatorul Marco Rubio a propus proiectul „Sunshine Protection Act”, care ar fi trebuit să elimine schimbarea orei. Însă inițiativa stagnează și acolo, în timp ce experții continuă să atragă atenția: prelungirea luminii de seară poate fi dăunătoare, mai ales dimineața, când corpul tău are nevoie de lumină naturală pentru a regla secreția hormonilor și neurotransmițătorilor esențiali.

Ce urmează în lume după renunțarea la schimbarea orei

Pe măsură ce dovezile privind efectele nocive asupra somnului, sănătății și siguranței se acumulează, tot mai multe țări ar putea urma exemplul Turciei și Arizonei. Din ce în ce mai mulți experți cer renunțarea definitivă la „jet lag-ul social” impus de ceas. Academia Americană de Medicină a Somnului pledează pentru ora standard permanentă: mai sănătoasă, mai sigură, mai logică – o decizie care ar putea salva vieți, reduce accidente și proteja sănătatea publică.

Până atunci, lumea rămâne împărțită: unii dorm liniștiți, alții continuă să se trezească atât cu ceasul cât și cu ritmul biologic dat peste cap.

Țări care au renunțat la schimbarea orei – cine a spus „stop”

Turcia, Rusia, Islanda, Egipt, Vietnam, India, Japonia, Coreea de Sud, China, Ecuador, Panama, Columbia – toate au pus capăt acestei practici. În ultimul deceniu li s-au alăturat și Azerbaidjan, Iran, Iordania, Namibia, Uruguay și mare parte din Mexic.