Rusia lucrează la mai multe scenarii pentru teritoriile ocupate temporar ale Ucrainei: de la anexare până la crearea de cvasi-republici, potrivit Șefului Direcţiei principale de informaţii a Ministerului ucrainean al Apărării (GUR), Kirilo Budanov. Totodată, el a spus că războiul se va încheia, cel mai probabil, anul următor (în 2023), când trupele ucrainene vor ajunge la frontiera de stat a Ucrainei din 1991, recuperând teritoriile ocupate.

Kirill Budanov , șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării, a spus într-un interviu pentru RBC-Ucraina, că invadatorii pregătesc pseudoreferendumuri pentru 11 septembrie în teritoriile nou ocupate din regiunile Herson și Zaporojie, informează pravda.com.ua.

Cu toate acestea, un singur scenariu de desfășurare a evenimentelor, potrivit GUR, nu a fost încă determinat.

„Se pregătesc. Trebuie să înțelegeți că între pregătire și faptul împlinit, după cum se spune, este o cale lungă. Se pregătesc să se conecteze, dar în paralel cu aceasta există și alte opțiuni. Crearea de noi „republici populare”, crearea unei mari „republici populare”, anexarea unui teritoriu vast la Rusia, anexarea unui teritoriu separat la Rusia – toate acestea vor fi decise, ca întotdeauna în Rusia, pe ultima zi”, a spus el.

Războiul se va încheia, cel mai probabil, în 2023

Primele rezultate ale punctului de cotitură în războiul declanşat de Rusia în Ucraina se vor vedea deja în luna august, a afirmat Budanov, anticipând că până la sfârşitul anului luptele vor scădea în intensitate în mod semnificativ.

„Către sfârşitul anului, să zicem, intensitatea ostilităţilor se va reduce destul de mult. Dar acesta nu va fi încă sfârşitul, este important să înţelegeţi corect ceea ce spun”, a afirmat Budanov în interviul pentru RBC-Ukraina.

El a mai spus că, în multe privinţe, Ucraina depinde de sprijinul partenerilor săi, indicând că această asistenţă nu este încă suficientă pentru a elibera definitiv teritoriile ocupate de forţele ruse. Rusia a raportat luni preluarea sub controlul său total a regiunii Lugansk din estul Ucrainei, după ce trupele sale împreună cu separatiştii proruşi au ocupat oraşul Lisiceansk, continuându-şi ofensiva pentru cucerirea regiunii vecine Doneţk, în timp ce Kievul încearcă să încetinească avansul armatei ruse în estul Ucrainei.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

După căderea oraşului Lisiceansk, elementul central în planul de cucerire a Donbasului, bazin industrial în mare parte rusofon şi controlat parţial de separatiştii proruşi din 2014, armata rusă îşi concentrează, se pare, eforturile pe înaintarea sa spre Sloviansk şi Kramatorsk, două oraşe importante din Doneţk, care au fost duminică supuse unor tiruri intense.

„Ruşii ucid civili!’, a declarat luni dimineaţă guvernatorul regiunii Doneţk, raportând zece morţi, între care doi copii, în urma tirurilor ruseşti din urmă cu o zi la Sloviansk şi în împrejurimi.

#Ministerul ucrainean al Apărării #razboi #teritorii ocupate #victime

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.