În procese cu mare miză economică, colegii mei urmează să ține cont de un principiu formulat de subsemnat, pe la sfârșitul anilor 90 (secolul XX), și anume – „Asumă-ţi riscuri, inclusiv prin răzbunare față de tine (ca avocat). Și dacă învingi, vei fi fericit, dar dacă pierzi-vei fi mai înţelept, prin experiență bogată acumulată în acesta cauză, pentru viitor.”

Profesorul Jeims D. Hammond spunea următoarele: “Să studiezi asigurarea fără a studia riscul în asigurări, este ca şi cum ai studia medicina fără a studia în prealabil biologia”. Mutatis mutandis (Schimbând ceea ce este de schimbat) pot spune că, a soluţiona un litigii în domeniul economic sau financiar-bancar, fără a studia riscul, este ca şi cum ai încerca să faci chirurgie fără a studia anatomia.

Ca practician al dreptului, cu o experienţă de mai bine de 29 de ani, am încercat să ajung la înţelegerea proceselor economice înainte de a le analiza din perspectiva lor strict juridică. Şi aceasta pentru că un avocat, judecător sau consilier juridic, trebuie, mai întâi, să înţeleagă noţiunea cu care operează, să stabilească bine situaţia de fapt, și să îi găsească-încadrarea ei corectă în lege. Astfel, în procesele cu mare miză economică, trebuie a fi pronunțată o hotărâre care să fie conformă convingerii intime, în deplin acord cu probele administrate şi cu respectarea strictă a legii. Numai un astfel de hotărâre judecătorească se va impune ca un ”act de dreptate”, va fi respectată de cei implicaţi în proces judiciar economic şi va fi invocată ca precedent judiciar, urmând a fi respectată la nivelul mai larg, cît în societate atât și între profesioniști în domeniul justiției. Am constat că juriştii au tendinţa de a cerceta faptele şi de a stabili adevărul doar prin prisma normelor juridice, ignorând consecinţele economice ale actelor procesuale emise în acestea cauze, precum şi premisele economice, care au generat acest proces judiciar. S-a afirmat de mai mult timp că, un economist şi un jurist, care discută acelaşi contract, nu se vor înţelege niciodată. Dar nu este important să se înţeleagă, ci să înţeleagă fiecare în parte că, un contract are o dublă perspectivă: economică şi juridică. Un contract nu are un conţinut exclusiv economic sau exclusiv juridic şi nu produce doar consecinţe economice sau doar consecinţe juridice. Din păcate, în administrarea actului de judecată am constatat că judecătorii, avocaţii şi consilierii juridici, au tendinţa de a cerceta speţa doar din perspectivă normativă, intrând în conflict de argumente cu experţii contabili, auditori şi economiști, care au în vedere aspecte de natură economică.

De mai multe ori expertizele judiciare devin probe supreme şi conving pe avocat, judecător și alți participanți a procesului nu prin conţinutul lor, ci prin autoritatea formală de care se bucură orice probă ştiinţifică. Dar această probă devine utilă cauzei numai dacă avocat, judecător este apt să adreseze expertului întrebarea care să provoace un răspuns relevant. Altfel, fie magistratul fie avocatul, devine captivul unei probe pe care nu o poate valoriza corespunzător, pe care nu o poate combate ori corobora cu alte probatorii din cauză. În mod evident, economia nu poate face abstracţie de normele juridice care reglementează activitatea agenţilor economici. Niciun comerciant nu poate face comerţ cu încălcarea legii. Dar nici ştiinţele juridice nu pot omite faptul că, pentru a determina normele juridice aplicabile activităţilor economice, trebuie cunoscute şi înţelese procesele economice cărora le sunt destinate. Din acest motiv am apreciat utilă înţelegerea unui element esenţial care se regăseşte în orice raport juridic dintre o instituție financiară și un consumator, și acest element esențial se numește – ”RISCUL”.

Producerea riscului îi aduce pe reclamant în faţa avocatului, mediatorului sau judecătorului. Doresc să subliniez că o analiză a riscului si a managementului acestuia, din perspectiva economică si juridică, la nivel de persoană (consumator), de organizaţie sau instituție, studierea etapelor acestui proces și tratarea consecinţelor apetitului necontrolat pentru risc ai instituțiilor financiare, ne pot asigura o desfășurare normală a raporturilor contractuale, cu mai puține blocaje și situații conflictuale.

În litigii economice, inclusiv și în procesele de insolvabilitate, la care valoarea sau cuantumul pretențiilor depășesc milioane sau sute de milioane (lei/euro), la noi, în calitate de avocați, apar și alte riscuri-trafic de influență, coruperea (activă/pasivă) cât din partea oponenților atât și din partea clientului tău propriu, care uneori te provoacă la ”hotărârea întrebării” prin metode compromise.

Și anume pentru ”hotărârea întrebărilor” prin aceste metode compromise, în RM începând din anii 90, au apărut mai multe grupări de interes financiar-economic, create din administratori, executori, avocați, registratori, evaluatori și alții, care au pornit așa numite atacuri de tip REIDER – adică, preluarea afacerilor la comanda concurenților sau în interesele proprii.

Problema de bază este că, activitatea acestor structuri (criminale) este una sistemică, foarte bine organizată și condusă, iar în esență, scopurile acestor grupări, la fel ca și metodele cu care operează acestea grupări, sunt în totalitate contrare legii. Totodată, grupare de interes economic sunt adânc înrădăcinată în sistemul judiciar, și dispun de putere financiară solidă, cu care își răscumpără păcatele, prin contraprestații unor factori din cadrul organelor de stat (poliția, procuratura, judecători și politicieni corupți). Mai mult, factorul coruptibil, ca sistem de lobare a intereselor economice ai acestor grupării criminale, inclusiv în procesele de insolvabilitate, administrate nemijlocit de către administratorii autorizați, care fac parte din aceastea grupare și și administratorii loiali acestor grupări, deseori ajung la coruperea procurorilor, judecătorilor precum și cumpărarea de hotărâri judecătorești, emise vădit contrar legislației, în beneficiul acestor grupuri criminale.

Organizarea unui asemenea grup de persoane, structurat și bine organizat, este definit ca ”grup de interes”, care este un grup de presiune potențială, constituit sub impulsul interesului economic unor anumite persoane, în detrimentul ramurilor din economia națională. De altfel, exprim opinia că, acestea ”grupări de influență” au ajuns (de mai mulți ani) să-și creeze deja propria practică judecătorească (!), prin intermediul judecătorilor și procurorilor. La o analiză aprofundată a situațiilor litigioase pe dosarele de insolvabilitate, în care sunt implicați membrii acestor grup de interese, această concluzie se cristalizează ca una întemeiată.

Urmează de menționat că, activitatea organizată a grupului respectiv de persoane, care se desfășoară de mai mulți ani, este o activitate aducătoare de venituri colosale, prin acapararea activelor și distrugerea întreprinderilor ajunse în dificultate financiară, ceea ce în esență nu este altceva decât un atentat la securitatea economică a statului. Asta se poate de constatat în cazul în care ar exista un interes real în verificarea averilor deținute de membrii acestei grupări, case impunătoare, mașini luxoase, încrengăturile de deferit grad de rudenie și familiale între aceste persoane.

În acesta ordinea de idei, în RM începând din anii 90 sau creat câteva grupări criminale de interes economic, cu participarea persoanelor cu funcție de răspundere, inclusiv cu participarea activă a procurorilor, judecătorilor, executorilor judecătorești, administratorilor autorizați, avocaților etc.), care abuzând de funcțiile și împuternicirile care le dețin, organizează, implementează și obțin foloase pentru sine sau pentru terții afiliați, prin înstrăinarea activelor care valorează zeci și sute de milioane (lei,euro) la prețuri cu mult subevaluate. Or, aceste acțiuni persoanele indicate, la realizează fățiș și cu încrederea că nu vor fi pedepsite, comportându-se și conducându-se după regulile unui veritabil grup criminal, iar prin metodele pe care le utilizează, se observă că au beneficiat și beneficiază de protecție din partea politicienilor, procuraturii și judecătorilor corupți !

Cu una din acestea grupări se luptă subsemnatul, începând din noiembrie anului 2018, participând în multiple cauze cu mare miză economică, în care participă reprezentanții unei instituției financiare din RM, care după multiple amenințări în adresa avocatului-subsemnat au început să răzbune, prin acțiuni criminale și foarte periculoase, executate la comanda membrilor acestuia grup criminal.

Așadar, își exprim îngrijorarea cu privire la ultimul atac criminal, și anume incendierea din 30.07.2023 a mai multor automobile, din parcarea subterană a blocului locativ în care locuiesc, comis în adresa mea și membrilor familiei, în legătură cu exercitarea profesiei de avocat, pentru poziția avocatului în cauzele în care particip, pentru integritatea și verticalitatea de care dau dovadă în reprezentarea clienților.

Acest incendiu este repetat, or în primăvara anului 2019 (la data de 19 mai), în parcarea subterană a blocului locativ în care locuiește avocatul-subsemnat, au fost incendiate automobilul meu și mașina soției, după ce au fost in totalitate distruse doua automobile si deteriorate încă 14 automobile ale vecinilor ! Din păcate, după patru ani constat că, organele de drept in-acționează vădit, lăsând o impresie clară că nu se dorește investigarea acestui caz, probabil anume din motivul că se știe cine sunt făptașii dar și cei care au comandat fapta criminală, împotriva noastră si avocatului in cauza.

De precizat că, până la data petrecerii crimei din 19 mai 2019, în apartamentul avocatului-subsemnat, a fost o tentativă de pătrundere forțată a ușii apartamentului, lacătul căruia a fost parțial deteriorat, însă, acesta informației a fost ignorată de organul de urmărire penală.

Ulterior, la data de 17.07.2019, aproximativ la ora 14-14.15, a fost o tentativă de răpire a fiicei mele minore, care a ieșit la plimbare în apropierea blocului locativ în care locuim, cauza penală fiind suspendată.

În legătură cu aceasta, exprim indignarea și nedumerirea pentru inacțiunile organelor de drept, care deși, din informația de care dispun, cunosc cine sunt suspecții și de la cine vine comanda, totuși sunt pasivi și nu întreprind acțiuni în vederea cercetării cazului dat !

După cum se știe, lipsa tragerii la răspundere penală și lăsarea fără pedeapsă a infractorilor generează noi infracțiuni ! Astfel încât, la data de 30 iulie 2023, în aceeași parcare subterană a blocului locativ, în care locuiește avocatul-subsemnat, din nou au fost incendiat automobilele familiei avocatului, alături de care au ars IN TOTALITATE alte două automobile și au fost parțial deteriorate încă 17 automobile. Fapta dată a fost comisă în legătură cu participarea avocatului-subsemnat în aceeași cauză, în care reprezintă interesele unor grup de creditori într-un proces de insolvabilitate, care se lupta de mai mulți ani cu reprezentanții grupului criminal de interes economic, prin care s-a dat de înțeles că următoarele acțiuni vor fi întreprinse împotriva vieții mele, in caz dacă eu, în calitate de avocat nu o să mă opresc cu acțiunile, in vederea protejării intereselor legale ai persoanelor pe care reprezint !

Din păcate, deși această profesie nobilă aduce multe împliniri, atât personale cât și profesionale, ea include și o serie de riscuri pentru avocat. Atunci când discutăm despre o protecție individuală a avocatului, legea a incriminat acțiunile îndreptate împotriva onoarei, libertății și integrității avocatului. În prezent, incriminarea faptelor îndreptate împotriva avocatului, membrilor familiei sale și bunurilor sale au fost absorbite în conținutul infracțiunii de ultraj judiciar. Astfel, amenințarea, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte or omor, săvârșite împotriva unui avocat aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de CP.

De asemenea, dacă este săvârșită o infracțiune împotriva unui avocat sau împotriva bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de CP al RM. De reținut este și faptul că, urmează să aplice aceeași pedeapsă și dacă faptele enunțate anterior privesc un membru de familie al avocatului. Prevederea faptelor enumerate mai sus în legea penală și încorporarea lor în conținutul ultrajului judiciar poate fi interpretată ca o recunoaștere formală a calității de partener al justiției și de importanța participării avocatului în procedurile judiciare, inclusiv în cauze cu mare miză economică.

Cu respect, avocat, Alexandru Grosu.

#Alexandru Grosu #avocat #incendiu #procese #riscuri

Uniunea Europeană a reînnoit marţi, 22 septembrie, sancţiunile impuse Rusiei pentru invazia în Ucraina, cedând în cele din urmă în faţa Franţei şi Luxemburgului, care au cerut retragerea a doi oligarhi ruşi de pe lista de sancţiuni, solicitare care a ameninţat prelungirea acestora. După o lungă luptă, UE ridică sancțiunile împotriva celor doi oligarhi ruși, Alișer Usmanov și Mihail Fridman, din cauza amenințării cu blocarea totală a sancțiunilor împotriva Rusiei de către statele membre individuale, relatează Digi24.

În schimb, măsurile împotriva celorlalte 3.000 de persoane și entități vor fi prelungite pentru trei ani. Conform relatărilor din presă, Letonia a fost ultima țară care și-a renunțat la opoziția față de compromis.

Conform informațiilor de la Agenția de Presă Germană, punctul de plecare al acestor evoluții a fost cererea Slovaciei de ridicare a sancțiunilor împotriva miliardarului Usmanov. Franța se alăturase recent și în mod surprinzător acestei cereri. Ulterior, potrivit diplomaților, Luxemburgul a cerut ca, dacă sancțiunile împotriva lui Usmanov sunt ridicate, să fie și ridicate sancțiunile împotriva lui Fridman.

În contextul în care președintele Emmanuel Macron nu încetează să atragă atenția asupra amenințării hibride ruse, graba Franței de a cere ridicarea sancțiunilor europene împotriva omului de afaceri ruso-uzbek Alișer Usmanov nu poate decât să surprindă. Parisul și-a uimit partenerii, prezentându-se ca apărător al miliardarului al cărui nume figurează, din februarie 2022, pe lista celor 3 000 de persoane și entități juridice acuzate că susțin efortul de război al Rusiei. Însă, în cele din urmă, marți, 22 septembrie, aceștia au acceptat.

Invocând „securitatea națională”, diplomații francezi de la Bruxelles blocau, încă din 14 septembrie, prelungirea sancțiunilor, semănând discordie în rândul celor 27 de țări ale Uniunii Europene (UE). Franța și Slovacia solicitau reabilitarea lui Alișer Usmanov, iar Luxemburgul, Ungaria și Slovacia insistau ca un alt oligarh rus, Mihail Fridman, să fie, la rândul său, scutit de sancțiuni. Letonia, pe de altă parte, se opunea ferm acestor modificări, în timp ce Ucraina nu-și ascundea dezamăgirea.

Prim-ministrul ucrainean, Sergii Korețkii, a făcut apel la UE să nu slăbească sancțiunile împotriva Rusiei, în momentul în care aceasta din urmă își intensifică atacurile aeriene asupra țării sale.

Menţinând acest regim de sancţiuni împotriva a circa 3.000 de persoane şi entităţi acuzate că sprijină efortul de război al Rusiei împotriva Ucrainei, „am ajuns la un compromis dificil”, a transmis preşedinţia irlandeză a Consiliului UE, care a confirmat că „anumite persoane” au fost în final retrase de pe lista neagră.

Potrivit diplomaţilor, Franţa şi Luxemburgul au obţinut eliminarea lui Alisher Usmanov şi Mihail Fridman de pe listă. Letonia, care se opusese categoric exceptării acestor oligarhi de la sancţiuni, a acceptat în cele din urmă să se abţină pentru a fi depăşit obstacolul prelungirii sancţiunilor, conform aceloraşi surse.

Decizia, luată la nivel de ambasadori, mai trebuie formalizată prin aşa-numita procedură scrisă.

Franţa şi-a surprins la începutul acestei luni partenerii din UE după ce a insistat ca magnatul ruso-uzbec Usmanov să fie scos de pe lista sancţiunilor europene, invocând preocupări legate de securitatea naţională, pe care nu le-a precizat, dar ar putea fi vorba despre un acord de eliberare a unor cetăţeni francezi deţinuţi în Azerbaidjan.

Apoi, Luxemburgul a cerut acelaşi tratament şi pentru Fridman, care a deschis împotriva acestei ţări un proces în care cere despăgubiri de 16 miliarde de dolari.

Într-o primă reacţie după anunţul scoaterii celor doi oligarhi ruşi de pe lista sancţiunilor UE, ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a scris pe reţeaua socială X că este o decizie „ruşinoasă şi nejustificată”.