Duminica Mare este o sărbătoare închinată vegetației pămîntului, naturii dătătoare de viață de care moldovenii se simt legați cu toată ființa. Pentru biserica creștină Duminica Mare sau Troița înseamnă Pogorîrea Sfîntului Duh, eveniment care a avut loc la 50 de zile după Paști.
Ciclul de sărbători începe cu Sîmbăta Morților (Moșii de vară), în popor această zi mai este numită Sîmbăta Moșilor, Moșii Duminicii Mari, Moșii de Rusalii ș.a. Caracterul acestei sărbători este determinat de tradițiile constituente de bază: cultul morților la hotar de anotimpuri, credința în forțele magice ale plantelor verzi și lupta contra forțelor „necurate”, scrie Moldovenii.md.
Un semn distinctiv al Duminicii Mari este împodobirea cu rămurele verzi de salcie, nuc, tei, frasin, scumpie a stîlpilor de la porți, ușilor și ferestrelor casei și nu în ultimul rînd a icoanelor. De asemenea se mai păstrează tradiția ca în această zi copii să fie trimiși să adune flori de corovatic, cimbrișor, care sînt aşternute în toată casa. Unele crenguțe sînt duse la biserică și sfințite, după care se păstrează cu mare grijă la icoane, de unde sînt luate și aruncate în curte mai ales cînd plouă cu piatră.
Prin urmare, împodobirea gospodăriilor cu verdeață (frunzari) simbolizează atît fertilitatea plantelor, cît și protejează vatra satului și a fiecărei gospodării în parte contra Rusaliilor. Remarcăm că obiceiul împodobirii locuințelor cu frunzari se practică atît în mediul rural, cît și în cel urban.
Una din caracteristicile de bază a acestei duminici este pomenirea morților la biserică. În multe localități din Moldova în această zi se duce la cimitir cu pomeni pentru pomenirea morților, la fel ca în ziua de Blajini. Drept pomană „de sufletul răposatului” se oferă vase tradiționale de lut și de lemn: cofe, oale, ulcele, străchini în care se toarnă lapte cu tăiței, căni și ulcioare cu apă sau vin. De toarta vaselor dăruite se prind frunze de nuc, crenguțe de trandafir și busuioc. Pomenile se împart rudelor, vecinilor, în special copiilor.
Din amintirile bătrînilor, se știe că pe vremuri buruienile de la Duminica Mare se duceau la rîu și se stropeau cu apă, după care se dădeau la vite pentru a le feri de boli. Pînă în prezent a ajuns obiceiul ca la o săptămînă după Duminica Mare, seara după ce asfințește soarele, gospodarii scot și adună la un loc toți frunzarii, ramurile de nuc și iarbă din case pe care le duc la rîu. Udarea frunzarilor este însoțită de urări de tipul „Să ploaie, Să se facă pîinea, Să fim sănătoși, Și la anul de ziua aceasta!” Se crede că se dau frunzarii pe apă pentru „că ies Rusaliile”, „să se ducă fetele”, adică Rusaliile.
În mitologia populară Rusaliile sînt niște ființe supranaturale, ce iau mințile oamenilor. Ele umblă pe pămînt, prin pădure cîntînd, dar nu le vede nimeni. În această zi sînt contraindicate lucrările în gospodărie. Pînă la Rusalii se culeg și ierburile de leac. De Rusalii se prinde la brîu pelin și, întîlnindu-se, feciorii și fetele se bat cu pelin contra farmecelor Rusaliilor. În această zi femeile și fetele se udă cu apă să fie sănătoase și drăgăstoase. În această zi nu este bine să dormi „să nu te ia rusaliile”, dar crenguțele de tei sfințite în această zi sînt bune „contra surzeniei”.
În Moldova a existat credința, că Rusaliile ar fi fost șapte surori neprihănite. Cînd Diavolul s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu fata cea mare, care-l iubea mult pe Diavol, a trecut de partea acestuia, atrăgîndu-le după dînsa și pe celelalte surori. Pentru aceasta Dumnezeu le-a izgonit pe fete din cer, împreună cu Diavolul, avînd soarta de a rătăci printre oameni tereștri. Se mai spune că Rusaliile sînt trimise de Dumnezeu să pedepsească oamenii răi.
Conform credinței populare Rusaliile sînt numite ființe mitologice asemănătoare cu ielele, zînele rele etc., care conform credinței populare aduc oamenilor felurite daune grave: dezlănțuie în timpul cel mai cald al anului vînturi, vîrtejuri neașteptate, care schilodesc oamenii, le iau mințile, fură copii. Se crede că Rusaliile „au putere numai pînă la cîntatul cocoșilor”, ”pînă la miezul nopții,” „pînă la răsăritul soarelui”.
De Rusalii, în unele sate moldovenești, așa cum făceau strămoșii noștri se obișnuiește curățatul fîntînilor și izvoarelor. Acest obicei se consemna, după Sfînta Treime, la înflorirea trandafirilor (Rosa) și se numea Rosalia. De aici și provine tradiția curățirii fîntînilor și a izvoarelor: ca o chemare la reînnoire, la puritate odată cu Coborîrea Duhului Sfînt. Cu acest prilej gospodinele pregătesc bucate speciale: sarmale în frunze de podbal și hrean, plăcinte cu verdeață, învîrtite cu brînză și cartofi, etc.
Duminica Mare și Rusaliile sărbători destinate cultului pomenirii morților, elogiului apei și vegetației. Apa și în special curățarea fîntînilor conțin în sine elemente sacre.
Astăzi prin unele sate ale Moldovei de Duminica Mare flăcăii și fetele mari sărbătoresc prin organizarea jocului sau horei în spiritul tradiției.