Anatol Țăranu,
doctor în istorie și comentator politic
pentru Agenția IPN
În caz contrar, noile prevederi ale legislației antiseparatiste riscă să devină nefuncționale, compromițând pe această cale eforturile legislatorilor moldoveni de a îngloba raioanele din stânga Nistrului în câmpul legal al Republicii Moldova în condițiile existenții la Tiraspol al unui regim politic separatist…
În Parlamentul Republicii Moldova deputații au votat în două lecturi amendamente la Codul Penal, care prevăd pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni ca separatism, finanțarea separatismului, incitarea la separatism, complot împotriva Republicii Moldova, colectarea și sustragerea informațiilor care ar putea dăuna suveranității, independenței și integrității țării. Legislația actuală cu privire la spionaj sau înaltă trădare nu extinde răspunderea penală pentru astfel de fapte asupra structurilor neconstituționale ale regimului separatist din Transnistria sau a altor potențiale acțiuni separatiste, ci include doar acțiunile subversive împotriva Republicii Moldova ale structurilor sau ale cetățenilor unui stat suveran, recunoscut în plan internațional. Astfel, așa-numitul Minister al Securității de la Tiraspol, nereprezentând de drept un stat străin, nu nimerește sub incidența legii despre spionaj. Amendamentele la Cod votate recent de Parlament, aduc acțiunile de separatism din stânga Nistrului în aria răspunderii penale.
Amenințări directe și permanente
După cum se știe, Republica Moldova a rămas un stat divizat teritorial de la declararea independenței, organele constituționale ale statului nu își extind controlul asupra raioanelor de pe malul stâng al Nistrului, ceea ce creează amenințări directe și permanente la adresa securității statului. Modificările și completările Codului Penal, prin introducerea în acesta a conceptelor de „organizații neconstituționale” și „structuri informaționale ilegale”, vor permite reglementarea acțiunilor structurilor paramilitare neconstituționale, care aduc atingere intereselor și securității Republicii Moldova. Practic, noile articole ale codului, în ideea autorilor, vin să acopere infracțiunile legate de spionaj și înalta trădare comise de structurile separatiste. În același timp, pedeapsa penală se aplică și persoanelor care au aflat despre sabotaj, dar nu le-au raportat la agențiile de securitate. Acțiunile separatiste, adică acțiunile săvârșite în scopul separării unei părți a teritoriului Republicii Moldova, sau finanțarea acestor acțiuni, pot fi pedepsite cu ani grei de închisoare.
Reacții în tandem
Aceste modificări au provocat o reacție mixtă atât în interiorul societății moldovenești, cât și în exterior. Tiraspolul a fost primul care a reacționat, acuzând Chișinăul de distrugerea actualului mecanism de negociere pentru rezolvarea conflictului. „Partea moldovenească continuă să folosească metode administrativ-birocratice de presiune. Vedem temeiuri legale clare pentru distrugerea tuturor fundamentelor procesului de negociere”, a insinuat reprezentantul așa-numitului Minister al Afacerilor Externe al Transnistrii, Vitali Ignatiev. Și Moscova, defel surprinzător, a reacționat și ea la unison cu Tiraspolul, declarând prin reprezentantul oficial al Ministerului de Externe al Rusiei, Maria Zaharova, că aceste schimbări „vor estompa principiile de bază ale procesului de negociere privind reglementarea transnistreană și nu vor adăuga înțelegere reciprocă între Chișinău și Tiraspol pe fondul unei răciri a dialogului dintre cele două maluri ale Nistrului și al unei pauze în formatul 5+2”.
Dacă reacția structurilor separatiste de la Tiraspol a fost absolut previzibilă, acestea sunt extrem de îngrijorate de încheierea perioadei de impunitate totală în fața legii pentru separatismul penal, atunci poziția oficială a Moscovei era de așteptat să fie mai flexibilă. La urma urmei, Rusia a încheiat cu Moldova încă din 2002 Tratatul de prietenie și cooperare, al cărui articol 5 prevede următoarele: „Fiecare dintre înaltele Părți Contractante se va abține de la orice acțiuni, care ar cauza prejudicii celeilalte înalte Pârți Contractante, suveranității, independenței și integrității ei teritoriale. Pârțile condamnă separatismul sub toate formele lui de manifestare și se angajează să nu sprijine mișcările separatiste”.
Ipocrizie și cinism
Plus la toate, legislația propriu-zisă a Rusiei conține sancțiuni similare în cazul acțiunilor de separatism pe teritoriul său. Iar dacă ne aducem aminte cu câtă cruzime armata rusă a înăbușit în două războaie consecutive separatismul cecen, distrugând până la temelie orașul Groznîi și masacrând fără milă mii de civili nevinovați, atunci lamentațiile decidenților ruși privind necesitatea respectării condițiilor de toleranță excesivă față de separatiștii de la Tiraspol din partea Chișinăului, ating culmile ipocriziei și cinismului. În acest caz încă o dată se manifestă desconsiderarea totală a Moscovei față de obligațiile sale prevăzute în tratatele internaționale, mai ales în raport cu statele mici, care nu sunt protejate de participarea la coaliții internaționale politice și de apărare, precum Republica Moldova. Pe parcursul celor peste treizeci de ani de existență a regimului separatist transnistrean, Moscova l-a susținut invariabil politic și economic, definitivând astfel scindarea teritorială a statului moldovenesc.
Este mai mult decât evident, că modificările planificate la Codul Penal sunt extrem de târzii în timp. Pe parcursul celor treizeci de ani de existență confortabilă în spațiul juridic moldovenesc a regimului separatist transnistrean, în relațiile dintre Chișinău și Tiraspol s-au dezvoltat numeroase stereotipuri comportamentale care de-facto mărginesc cu semi-recunoașterea regimului separatist anticonstituțional. Ruperea acestor stereotipuri va fi extrem de dureroasă și plină de pericole a escaladării conflictului. Totuși, Chișinăul nu poate tergiversa la nesfârșit soluționarea politică a problemei transnistrene, a cărei caracter nerezolvat condamnă Republica Moldova la rolul de stat eșuat. Mai mult, sfârșitul războiului din Ucraina va pune în evidență pe ordinea de zi soarta Transnistriei separatiste. Prin urmare, actuala legislație antiseparatistă în Moldova poate fi privită ca pregătirea Chișinăului pentru faza finală care se apropie în procesul de reglementare definitivă a conflictului transnistrean.
Bățul cu două capete?
Cu toate acestea, în zona pro-românească a societății moldovenești a apărut și se dezvoltă sentimentul de aprehensie cu privire la perspectiva aplicării legislației antiseparatiste în raport cu mișcarea unionistă. Comentarea cauzală a autorilor proiectului legislativ antiseparatist, votat în lectura finală, cu referire la ideea că conceptul politic unionist nu poate fi interpretat ca acțiune separatistă, comportă mult subiectivism și lasă prea mult loc pentru o aplicare lărgită ale noilor prevederi ale Codului Penal. Depășirea acestor bănuieli, care par a fi întemeiate, se poate face printr-o determinare mult mai punctuală a zonei de aplicare a noilor norme ale legislației antiseparatiste. Concomitent, este nevoie de concretizat foarte precis acțiunile ce cad sub incidența noilor articole ale Codului Penal, pentru a evita riscul iminent de aplicare lărgită și voluntară a potențialului punitiv al noii legislații. O soluție pe această dimensiune ar fi elaborarea cât mai urgentă a unei legi speciale privind Statutul actualei zone separatiste transnistrene în componența Republicii Moldova, în care precis vor fi trasate liniile roșii de relaționare legală cu așa numitele oficialități de la Tiraspol, dincolo de care se începe zona de răspundere penală pentru separatism. În caz contrar, noile prevederi ale legislației antiseparatiste riscă să devină nefuncționale, compromițând pe această cale eforturile legislatorilor moldoveni de a îngloba raioanele din stânga Nistrului în câmpul legal al Republicii Moldova în condițiile existenții la Tiraspol al unui regim politic separatist.
