Cererea Ucrainei de aderare la NATO a fost susținută până acum de 20 de țări membre ale alianței, care au semnat declarații relevante cu Kievul. Acest lucru a fost anunțat de șeful adjunct al biroului președintelui Ucrainei Igor Jovkva. Rusia a numit prevenirea extinderii NATO unul dintre obiectivele „operațiunii speciale”, a se citi invazie rusă sau război.

„De astăzi, există deja o oficializare a sprijinului pentru aderarea Ucrainei la o alianță cu 20 de state membre”, a scris Igor Jovka pe Facebook.

În prezent, NATO include 31 de state. Pentru a se alătura alianței unui nou membru, este necesară aprobarea tuturor țărilor.

Ucraina nu este membră a NATO, deși aspirația de a adera la alianță este consacrată în Constituția țării. Rusia, cu câteva luni înainte de operațiunea specială, a cerut ca alianța să nu se extindă. După izbucnirea ostilităților din Ucraina, a fost permis un statut neutru, dar mai târziu au început din nou să vorbească despre necesitatea apartenenței la un bloc militar.

La sfârșitul lunii septembrie 2022, după ce regiunile Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie s-au alăturat Rusiei, președintele ucrainean, Vladimir Zelenski a solicitat aderarea la NATO pe o bază accelerată. În aprilie, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat un acord între aliați conform căruia Ucraina va deveni membră a NATO, dar nu a precizat date precise. Pe 10 iunie, ministrul adjunct ucrainean al Apărării, Vladimir Gavrilov, a recunoscut că la summitul NATO de la Vilnius va fi elaborat un algoritm pentru aderarea Ucrainei la alianță.

Autoritățile ruse insistă că în Ucraina Rusia se confruntă cu întregul bloc NATO. În special, în august o astfel de declarație a fost făcută de prim-adjunctul șefului administrației prezidențiale, Serghei Kirienko. Potrivit acestuia, autoritățile ucrainene „și-au dat țara, teritoriul și, cel mai rău, oamenii lor pentru a le folosi” de către Occident și NATO, ceea ce a declanșat o „confruntare fundamentală” împotriva Rusiei.

După cum a remarcat secretarul american al Apărării, Lloyd Austin, NATO nu urmărește o confruntare cu Rusia, ci va urma principiul că „un atac asupra unui aliat NATO înseamnă un atac asupra tuturor”.

#cerere de aderare #NATO #Ucraina

Înalți oficiali ai Uniunii Europene au fost vizați de atacuri cibernetice de tip „spearphishing”, atribuite unor hackeri susținuți de guverne străine, care au încercat să le preia conturile de mesagerie, transmite adevărul.ro.

Informația apare într-o prezentare internă a structurii de apărare cibernetică a UE, obținută de POLITICO.

Documentul a fost prezentat în luna iulie unor reprezentanți ai guvernelor statelor membre și include „preluarea controlului asupra conturilor înalților funcționari” printre principalele amenințări cibernetice cu care se confruntă Uniunea Europeană.

Este pentru prima dată când o structură europeană recunoaște public că oficiali ai UE au fost ținta unor astfel de atacuri prin intermediul aplicațiilor de mesagerie. Prezentarea reprezintă, de asemenea, prima situație raportată în care o autoritate europeană leagă oficial aceste atacuri de un guvern străin.

Mesaje personalizate și tehnici de manipulare

Potrivit documentului, atacurile au fost realizate prin campanii de „spearphishing sponsorizat de stat”. Hackerii au folosit tehnici de inginerie socială și au pregătit mesaje personalizate pentru a-i determina pe oficialii vizați să acceseze linkuri suspecte sau să ofere informații care puteau permite compromiterea conturilor.

Autoritățile europene responsabile de securitatea cibernetică au raportat opt„incidente semnificative” în instituțiile UE de la începutul acestui an.

În luna martie, cel puțin cinci agenții naționale de securitate cibernetică și de informații au avertizat în legătură cu o serie de campanii de hacking desfășurate prin aplicații precum Signal și WhatsApp.

Olanda indică Rusia drept sursa atacurilor

Serviciile de informații din Olanda au atribuit aceste campanii Rusiei. Germania a avertizat, la rândul său, că atacurile vizează persoane cu funcții importante din politică, armată și diplomație, precum și jurnaliști de investigație.

Una dintre vulnerabilitățile identificate la nivel european este utilizarea unor soluții tehnice diferite de către instituțiile UE. Acestea nu dispun în prezent de un sistem comun pentru schimbul de documente sensibile, ceea ce complică protejarea informațiilor la nivelul întregii Uniuni.

Comisia Europeană nu a oferit detalii despre propriile practici de securitate cibernetică atunci când a fost solicitată să comenteze informațiile.