Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

Cât de transmisibilă e Omicron și ce protecție ne oferă vaccinurile? 7 întrebări despre noua tulpină COVID

30 Nov. 2021, 18:43
 // Categoria: Actualitate // Autor:  Realitatea.md
30 Nov. 2021, 18:43 // Actualitate //  Realitatea.md

„Este puțin probabil” ca vaccinurile anti-COVID folosite în prezent să nu ofere deloc protecție împotriva tulpinii Omicron, în special pentru a evita cazurile grave și decesele, transmit experții implicați imunizare. Varianta Omicron a coronavirusului a fost catalogată drept „îngrijorătoare”, vineri, de OMS, la o zi după ce a fost menționată pentru prima dată de autoritățile sanitare din Africa de Sud. În decurs de trei zile, ea a fost confirmată în mai multe state din Europa.

Pe fondul a zeci de mutații și date puține despre modul în care afectează eficacitatea vaccinurilor, Omicron provoacă neliniște la nivel mondial.

Platforma RO Vaccinare a postat o serie de 7 întrebări și răspunsuri la cele mai presante întrebări despre această nouă tulpină.

De ce a fost clasificată Omicron ca variantă de îngrijorare?

Varianta Omicron a virusului SARS-CoV-2 a acumulat un număr mare de mutații comparativ cu tulpina parentală. Unele dintre aceste mutații sunt comune cu unele variantele anterioare și pot conduce la infecțiozitate și transmisibilitate crescute, evitarea unor mecanisme de răspuns antiviral și chiar rezistență parțială la anticorpii dobândiți în urma infecției, a vaccinării sau rezistență la unele terapii cu anticorpi monoclonali.

Alte mutații sunt nou întâlnite la această variantă sau au fost observate doar în laborator, așa că efectul lor nu este bine cunoscut, dar sunt observate în proteine / regiuni ale unor proteine importante în biologia virusului.

Cum funcționează toate aceste modificări împreună este dificil de spus în momentul de față. Date suplimentare vor fi disponibile în următoarele saptamâni.

De ce acumulează virusul mutații?

Pe parcursul infecției, virusul trebuie să facă miliarde și miliarde de copii ale codului său genetic. Uneori, în procesul de replicare apar și erori, iar unele „litere” sunt „copiate” greșit. SARS-CoV-2 are mecanisme pentru a corecta majoritatea erorilor de copiere, dar nici aceste mecanisme nu pot funcționa perfect iar unele mutații mai scapă.

Majoritatea mutațiilor au un efect minor sau inexistent asupra biologiei virusului și nu prezintă decât interes epidemiologic (amprenta de mutații permite urmărirea circulației virusului în populație).

Dar dacă aceste mutații apărute întâmplator îi oferă virusului un avantaj (ex: transmisibilitate mai mare, capacitatea de a „ocoli” o parte din mecanismele de protecție ale organismului) atunci ele sunt selectate și propagă mai departe.

Sunt principii evolutive clasice, supraviețuirea celui mai adaptat la condițiile de mediu de la un moment dat, dar care se produc acum cu o viteză amețitoare din cauza numărului mare de cazuri de infecție care îi oferă virusului multiple șanse de a se adapta.

Cum a apărut varianta Omicron?

În general, mutațiile se acumulează una câte una și pot fi urmărite pe multiple generații virale până la apariția unei variante dominante. Oamenii de știință care lucrează în epidemiologie moleculară alcătuiesc arbori filogenetici prin care urmăresc gradul de „înrudire” dintre virusurile din diferite probe secvențiate (similari arborilor genealogici prin care oamenii își trasează legăturile de familie).

La Omicron și la unele variante virale anterioare lipsesc mai multe generații de legătură. Teoriile principale în momentul de față sunt că:

  1. tulpini virale din aceste generații de legătură ar fi putut circula pentru mai mult timp în zone cu capacitate insuficientă de secvențiere pentru a le detecta, acumulând mutații.
  2. virusul a evoluat într-o gazdă care nu a putut elimina infecția pentru o perioadă foarte mare (luni), suficient pentru a acumula toate mutațiile observate înainte de a se transmite mai departe.

Este varianta Omicron mai agresivă?

Este dificil de spus în momentul de față dacă varianta Omicron produce forme mai ușoare sau mai severe de COVID-19, din cauza numărului mic de cazuri înregistrate și a timpului scurt de când aceasta a fost descoperită.

De la infecție la dezvoltarea unei forme severe a bolii durează, în general, peste o săptămână iar majoritatea cazurilor identificate până acum sunt la persoane tinere cu risc mai mic de evoluție severă a COVID-19.

Mai multe date vor fi probabil disponibile în viitorul apropiat, dar toate variantele SARS-CoV-2 de până acum au fost asociate cu un risc semnificativ de evoluție severă a bolii.

Abordarea precaută de moment ar fi să nu considerăm că infecția cu varianta Omicron ar evolua diferit.

Este varianta Omicrom mult mai transmisibilă?

Din nou, este prea devreme să ne putem pronunța în absența altor date. Varianta Omicron a devenit într-adevăr dominantă într-un timp foarte scurt de la documentarea primelor secvențe, dar a făcut asta pe fondul unui număr foarte mic de infecții cu alte variante în perioada în care a fost descoperită.

Va trebui să vedem cum va evolua numărul de cazuri de infecție cu Omicron în zone cu incidență crescută a altor variante virale, cum este Delta.

Mai oferă vaccinurile actuale protecție împotriva variantei Omicron?

Și aici mai sunt necesare date. Chiar dacă, una câte una, o parte dintre mutațiile acumulate pot eroda într-o oarecare măsură protecția conferită de răspunsul imun dobândit prin boală sau vaccinare, ar fi necesar un număr mare de mutații pentru a ocoli în totalitate mecanismele de protecție.

Răspunsul imun este policlonal. Simplificat doar pentru răspunsul în anticorpi, asta înseamnă că în urma infecției sau vaccinării, sistemul nostru imunitar nu dezvoltă un singur tip de anticorpi. În schimb, o multitudine de celule „învață” să producă anticorpi diferiți care se leagă de fragmente diferite ale proteinelor virusului.

Unele dintre aceste fragmente pot fi modificate prin mutații și unii anticorpi devin ineficienți, dar pentru a evita în totalitate recunoașterea, virusul ar trebui să se modifice foarte mult, iar acest lucru i-ar putea aduce unele dezavantaje.

Unele variante virale s-au dovedit mai eficiente în a ocoli parțial răspunsul imun protector, dar nu au devenit dominante global, pentru că nu au avut și un avantaj de transmisibilitate în comparație cu alte variante circulante în aceeași perioadă de timp. În plus, răspunsul imun nu se limitează doar la anticorpi iar virusul ar trebui să acumuleze mutații în mai multe regiuni pentru a evita în totalitate mecanismele protectoare.

Asta nu înseamnă că apariția unei variante care să nu mai fie recunoscută deloc de către răspunsul imun dobândit în urma vaccinării sau a infecției este imposibilă, ci doar că o astfel de combinație optimă de mutații ar fi mai puțin probabilă pe termen scurt.

Mai are rost să ne vaccinăm?

Vaccinurile actuale s-au dovedit eficiente împotriva tuturor variantelor virale ce au circulat până acum, în special împotriva evoluției severe a COVID-19, a spitalizării și a deceselor. Este puțin probabil ca situația să fie total diferită în cazul variantei Omicron și să revenim la perioada pandemiei în care vaccinurile nu erau disponibile.

De asemenea, în momentul de față, în Europa și în majoritatea lumii varianta dominantă este Delta, față de care știm deja că vaccinurile actuale protejează.

Dacă Omicron sau altă variantă ce ar putea fi dominantă pe viitor se vor dovedi capabile să ocolească suficient de mult răspunsul imun dobândit prin vaccinare, vaccinurile actuale pot fi modificate rapid. Nu trebuie să vedem acest lucru ca fiind excepțional. În fond, vaccinurile antigripale sunt adaptate pentru fiecare sezon la tulpinile virale dominante.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.