Cazul doctorițelor de la Spitalul Pantelimon este în mintea tuturor. Am urmărit de ceva vreme cazul de la secția de ATI. De când au apărut primele informații. Se vorbea despre pacienți omorâți cu bună știință, despre o cabală între firma de pompe funebre și medici, despre decizii care aduceau a sentință divină. Am participat la emisiuni TV și mi-am exprimat îndoiala că așa ceva este posibil. Nu am crezut, cum nu cred nici acum, că niște doctori sau doctorițe, din zona care face diferența între viață și moarte, pot să aleagă în mod deliberat să omoare un pacient.
Am văzut și am trăit situații în care ne-am fi dorit ca medicii să poată face mai mult. Am văzut oameni profund loviți de limitele actului medical sau al tratamentelor existente. Și îmi dau seama că Moartea este greu de acceptat. Mai ales când este vorba despre cineva drag. Mai ales când ne pândește pe toți, îi simțim odată cu trecerea vârstei și a bolilor, adierea rece. Dar asta nu ne dă dreptul să judecăm fără a asculta opiniile avizate.
În cazul doctorițele de la Spitalul Pantelimon, o cu totul altă abordare
De ce? Pentru că așa cum spuneam mintea mea refuză să accepte că niște doctori își omoară pacienții cu bună știință. Dar nu este numai asta. Am văzut reacția medicilor specializați în ATI, am vorbit cu mulți colegi, am înțeles că lucrurile nu stau atât de simplu ca în cazul unui furt de portofel. Că actul medical, la limita dintre Viață și Moarte, are niște nuanțe subtile, profesionale pe care uneori ne este greu să le înțelegem.
„Nu e vorba de întrerupere (a tratamentului cu noradrenalină în cazul pacientului decedat – n.r.). E vorba că dozele mamut, documentate în acel document, de 15 ml/oră, 20 de ml/oră, sunt doze mamut, în condițiile în care din referatele și datele de acolo aveau tensiune arterială medie de 3o până la 45 mm coloană de mercur zile întregi. Adică sângele lor nu mai circula prin dânșii aproape deloc și nu avea cum să se facă oxigenarea. Menținerea unei astfel de tensiuni este doar o cosmetică și ori de câte ori suntem în această situație, recomandarea ghidurilor e să te reîntorci la doza terapeutică, nu să lași dozele mamut să meargă înainte, ceea ce au făcut colegele noastre, din ce se înțelege acolo, că au redus la 1 ml/oră, ceea ce înseamnă între 100 și 150 de nanograme, deci soze fiziologice. Sunt dovezi științifice. La doza terapeutică în această situație de hipotensiune prelungită cu doze mamut, nu e o greșeală, e o atitudine corectă. Nu poate fi vorba în niciun caz de omor cu premeditare”, a declarat Șerban Bubenek joi, la Digi24.
Cine este și Bubenek ăsta, o să spuneți. Este un om îndreptățit să vorbească. Șerban Bubenek este președintele Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă, Profesor Universitar Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” Bucuresti, șef Disciplina ATI Fundeni, Anestezie-Terapie Intensiva Institutul Clinic Fundeni, Bucuresti. Ca să rezum un CV impresionant.
Pentru că nu sunt de acord!
Citindu-i replica curajoasă, dar argumentată medical, mi-am adus aminte de Afacerea Dreyfuss și de J’Accuse…! a lui Emil Zola. O luptă disperată pentru dreptatea unui om, ofițer de armată de origine evreu într-o societate franceză antisemită, acuzat de trădare de patrie către generalii cu multe medalii ale armatei franceze. De șefii ai serviciile de informații. De presă și politicieni. De aproape toată lumea. Amintindu-mi de faptul că nu Istoria se repetă, ci oamenii fac de fiecare dată aceleași greșeli, am decis să ne implicăm.
Pentru că nu sunt de acord! Nu vreau să trăiesc cu senzația că am participat la o eroare imposibil de reparat, așa că am decis să ne implicăm activ. Mai ales că am văzut că într-un sondaj pus pe pagina de YouTube a canalului Hai România cu cazul doctorițelor, din 2.200 de oameni, peste 65 la sută au votat că medicii sunt vinovați. De ce? Pentru că așa le-am spus noi, presa și procurorii…
Pentru că nu sunt de acord! Noi, presa, stimulăm acel tip de justiție populară televizată care ne-a făcut să urâm Binomul Coldea-Kovesi. După noi se iau politicienii și procurorii. Uităm prea repede…
Pentru că nu sunt de acord! Vreau să-mi exercit cel mai important atribut al meseriei, apărarea intereselor publicului și în alt sens decât cel dominant.
Chiar cu riscul de a greși, de a enerva, dar și fără a contesta dreptul ziariștilor de a avea o opinie și pe acest subiect, anunț public ca Evenimentul Zilei va fi tribună care va apăra imaginea și libertatea doctorițelor și asistentei de la Spitalul Pantelimon.
Până când?
Până când vom fi sigur că s-a făcut Dreptate! Așa să ne ajute Dumnezeu! Pe toți.
