Ce informaţii „ascund” cei care fac declaraţii privind preţurile la produsele petroliere

În ultimul timp, una dintre temele cel mai des abordate în spaţiul public este preţul la produsele petroliere. La această temă se fac diverse declaraţii, se vine cu iniţiative, propuneri etc. Dar, intenţionat sau nu, se trece cu vederea şi a doua faţetă a monedei, care, apropo, este nu mai puţin interesantă decât prima. De aceea, în acest material am decis să ne referim la informaţia care nu apare în spaţiul public atunci când se abordează problema preţurilor la produsele petroliere.

Astfel, se trece în totalitate cu vederea faptul că, de la începutul pandemiei, vânzările staţiilor PECO s-au diminuat cu 18-20%, iar a celor din zona de frontieră – cu peste 50% (din cauza restricţiilor de călătorie). Totodată, cheltuielile agenţilor economici din domeniu au rămas aceleaşi, iar deseori, din cauza măsurilor suplimentare impuse de pandemie, chiar au crescut.

De asemenea, nu se vorbeşte deloc despre faptul că, în ultimii cinci ani, metodologia de calcul a preţurilor la produsele petroliere s-a modificat de 4 ori. Până la data de 1 iunie 2016 a fost în vigoare metodologia în conformitate cu care operatorii puteau stabili preţul luând în calcul o rentabilitate nu mai mare de 10% de la preţul de realizare de facto (se luau în calcul şi reducerile acordate). Din 1 iunie 2016 a intrat în vigoare o nouă metodologie care prevedea că ANRE stabilea preţurile maximale cu amănuntul la fiecare două săptămâni. Astfel din 1 iunie 2016 până în iulie 2018 ANRE a stabilit preţurile de 56 de ori, inclusiv de 33 de ori preţurile au crescut, iar de 23 de ori s-au diminuat. În vara lui 2018 era tendinţa de creştere a preţurilor şi Guvernul, prin decizii de judecată, de facto a „îngheţat” preţurile la nivelul lunii iulie 2018. Astfel preţurile „îngheţate” au fost în vigoare până în martie 2019. Această „îngheţare” a şi constituit a treia perioadă din cele menţionate mai sus. Iar a patra a început în primăvara anului 2019, când a fost adoptată noua metodologie ce permite operatorilor să stabilească preţul cu o rentabilitate de 10% de la preţul afişat pe panou. Dar este o mare diferenţă între rentabilitatea de 10% de la preţul de vânzare de facto şi rentabilitatea de 10% de la preţul de pe panou. Deoarece operatorii oferă reduceri de la preţul stabilit pe panou, în cel de-al doilea caz rentabilitatea este de două ori mai mică. Cu alte cuvinte, în aceşti ani operatorii au fost impuşi să activeze în condiţii de instabilitate şi previzibilitate, făcându-se tot posibilul pentru a-i împiedica să stabilească preţul la produsele lor reieşind din regulile economiei de piaţă.

Un aspect important, care iarăşi, intenţionat sau nu, e trecut cu vederea, ţine de reduceri. Acestea variază. Astfel pentru agenţii economici ele constituie de la 3% până la 10%. Pentru organizaţiile bugetare (inclusiv pentru Parlament şi Guvern), din cauza concurenţei acerbe, reducerea este de peste 10%. Mai mult, organizaţiilor bugetare şi agenţilor economici li se oferă un termen de două luni pentru achitarea combustibilului achiziţionat. Astfel, de facto, operatorii practic îi creditează, abordări similare neexistând nici în România, nici în Rusia, nici în Ucraina.

Încă un moment important – se vorbeşte mult despre preţul la produsele petroliere, dar nu se spune nimic despre cum se formează acesta. În primul rând, trebuie de menţionat faptul că Moldova nu are propria industrie de prelucrare a produselor petroliere, 100% din acestea fiind importuri. Aceasta din start face imposibilă orice comparaţie a preţurilor din RM cu cele din alte ţări. În al doilea rând, fiind vorba de importuri, operatorii depind decisiv de cursul la principalele valute de referinţă şi de cheltuielile legate de convertirea valutei, care iarăşi se regăsesc în preţul final. Apoi, trebuie de luat în calcul că Moldova procură produse petroliere la preţurile PLATTs. Numai în ultimele trei luni preţurile PLATTs au crescut cu 43% în cazul benzinei şi cu 31% în cazul motorinei.

De asemenea, cei ce vorbesc despre preţurile la produsele petroliere se fac a uita că în fiecare an în Moldova cresc accizele la combustibil, iar ponderea lor în preţul cu amănuntul al produselor petroliere este de 14-26%. În ultimii şase ani accizele la benzină au crescut cu 57%, la motorină – cu 59%, iar la gazul lichefiat – cu 46%. Deci, dacă nu-şi doresc creşterea preţurilor la benzină, deputaţii ar trebui minimum să se abţină de la majorarea accizelor.

Şi apropo, dacă tot unii fac comparaţii cu situaţia din ţările vecine (deşi, după cum menţionam mai sus, nu e corect să se meargă pe această cale), ar fi de spus că astăzi în România preţul unui litru de benzină A-95 este cu 4,8 lei moldoveneşti mai mare decât în Moldova, iar la un litru de motorină – cu 7 lei. În Ucraina un litru de benzină este cu 1,33 lei mai scump decât în Moldova, iar un litru de motorină – cu 3,4 lei. Şi aceasta în condiţiile în care în ambele ţări activează uzine de prelucrare a produselor petroliere, spre deosebire de Moldova unde astfel de uzine nu sunt.

Ar fi corect dacă cei ce abordează tema preţurilor la produsele petroliere s-ar referi şi la momentele menţionate în acest material. Dacă nu o fac, putem presupune că fie nu cunosc situaţia, fie intenţionat manipulează opinia publică.

sursă: oficial.md

#produse petroliere #pretul carburantilor #carburanti

Regimul Putin este în agonie, iar detonarea barajului de la Nova Kahovka confirmă acest lucru. O spune deputatul PAS, Oazu Nantoi, potrivit căruia în Rusia ar avea loc conflicte interne care generează acțiuni iraționale. Fostul ministrul al Apărării, Anatol Șalaru, afirmă că prin detonarea barajului Rusia și-ar dori să împiedice contraofensiva ucraineană, sacrificând astfel Crimeea care riscă să rămână fără apă, notează ipn.md.

Potrivit reprezentanților guvernării de la Chișinău, distrugerea digului de la Centrala hidroelectrică Nova Kahovka reprezintă un act de disperare a conducerii de la Kremlin, care încearcă astfel să forțeze negocierile de pace.

„În piramida puterii din Rusia au apărut fisuri și conflicte interne. E suficient să ne amintim declarațiile scandaloase ale lui Prigojin, cel din fruntea unei unități militare private. Atacurile lui frontale împotriva ministrului Apărării din Rusia. În plus, Kremlinul nu știe cum să acționeze considerând că frontiera Rusiei este una sacră și nimeni nu se va atinge de ea. Și când colo, în regiunea Belgorod, niște militari care se declară că ar fi rușii care au venit să elibereze Rusia de Putin, fac ravagii. Stresul continuu al Federației Ruse îi determină la asemenea pași absolut iraționali, cum ar fi aruncarea în aer a acestui baraj. E un proces de agonie a regimului Putin, această agonie va dura. Astfel, cresc și riscurile pentru că singura linie roșie nedepășită de Kremlin este neutilizarea armamentului tactic nuclear. În rest, vedem totul: crime împotriva umanității, crime de război și această catastrofă care echivalează cu utilizarea armamentului de exterminare în masă” , a spus deputatul PAS, Oazu Nantoi.

În urma detonării digului infrastructura de alimentare cu apă a Crimeii a fost distrusă, iar consecințele ecologice, economice și umanitare sunt similare unui atac cu bomba nucleară, spune comentatorul Nicolae Negru.

„Rușii se tem de această contraofensivă a ucrainenilor și astfel încearcă s-o stopeze. Dar e o încetinire pe termen scurt. Pentru că chiar și în aceste condiții pot fi atacate pozițiile Rusiei de pe malul stâng al Niprului. A doua ipoteză este că Rusia încearcă să sperie Occidentul, o joacă pe nebunul, pe smintitul. Distrugerea digului e ceva asemănător cu aruncarea unei bombe nucleare, sunt consecințe economice, ecologice, umane. Rusia vrea să spună că dacă se continuă, încă mai poate reacționa și e vorba de centrala nucleară de la Zaporojie. E o disperare a rușilor, nu au putere să lupte cu armata ucraineană și recurg la ultimele șanse pe care le au”, a spus editorialistul Ziarului Național, Nicolae Negru.

Ieri, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a avut discuții telefonice atât cu liderul de la Kiev, cât și cu cel de la Moscova. Președintele turc a propus crearea unei comisii internaționale formată din reprezentanți ONU care va analiza cine se face vinovat de dezastrul de pe cursul râului Nipru, întrucât cele două state beligerante se acuză reciproc de detonarea digului.

„Prin acest gest Rusia a vrut să provoace o criză umanitară. Rusia vrea să așeze Ucraina la masa negocierilor prin declanșarea acestei crize, care nu înseamnă doar inundații, este o catastrofă, s-au înecat zeci de mii de animale. Prin acest gest Rusia a vrut să descurajeze conducerea Ucrainei, deși nu cred că armata ucraineană planifica contraofensiva pe această linie. Pierderile pentru agricultură, pierderile pentru Crimeea sunt foarte mari, sunt milioane de hectare de pământ care nu vor mai fi irigate. Rusia demonstrează că e gata să sacrifice Crimeea, doar pentru a încetini contraofensiva”, spune ex-ministrul Apărării, Anatol Șalaru.