Un cutremur cu magnitudinea 4 s-a produs marți la sud de Napoli, la doar câteva zile după ce regiunea vulcanică a înregistrat cel mai puternic seism din ultimii 40 de ani. Există temeri că „supervulcanul” din apropierea metropolei italiene este gata să erupă, cu efecte potențial devastatoare.

Cutremurul cu magnitudinea de 4,2 grade din 27 septembrie a zguduit regiunea și a fost simțit până la Roma, fără a se solda însă cu victime.

Oamenii s-au speriat însă și au ieșit din case.

Campi Flegrei, sau Câmpiile Flegree în română, este o zonă vulcanică care cuprinde mai mulți vulcani care datează de 39.000 de ani. Activitatea seismică din zona care se întinde pe 200 de kilometri sub Golful Napoli și insulele Ischia și Capri s-a intensificat în acest an, regiunea fiind afectată de mai multe cutremure mici.

Campi Flegrei se confruntă cu un fenomen seismic cunoscut sub numele de bradisism, definit prin cicluri de ridicare și coborâre treptată a solului.

Ultima erupție majoră a Campi Flegrei a fost în 1538, când s-a format un nou munte în golf. Până acum, în 2023, Campi Flegrei a înregistrat 2.868 de cutremure – dintre care 1.118 numai în august.

Carlo Doglioni, șeful Institutului Național de Geofizică și Vulcanologie (INGV), a vorbit despre potențialele consecințe în fața Comisiei de Mediu a guvernului italian pe 28 septembrie.

„Există două scenarii posibile legate de evoluția situației din Campi Flegrei: cel mai bun este că criza bradiseismică în curs se va încheia așa cum s-a întâmplat în 1983-84, cel mai rău este o erupție similară cu cea din 1538”, a spus el. „Este o evoluție pe care nu o cunoaștem și pe care o monitorizăm”, a spus Doglioni.

În timpul episodului bradiseismic din 1983-1984, pământul s-a ridicat cu 3,5 metri în Câmpiile Flegree. INGV a cerut municipalității din Napoli să efectueze evacuări ale unor locuitori din apropierea zonei vulcanice pentru a verifica locurile cele mai vulnerabile la daunele structurale cauzate de solul care se ridică.

Majoritatea structurilor în cauză au fost construite în ultimii 20 de ani. Agenția de protecție civilă din Italia estimează că cel puțin 800.000 de oameni trăiesc într-o „zonă galbenă” desemnată și 500.000 în „zona roșie”, cu cel mai mare risc din vecinătatea regiunii seismice.

Ultima dată a fost testat un plan de evacuare în caz de erupție vulcanică în 2019.

Cu toate acestea, locuitorii au cerut un plan actualizat care să sublinieze ce ar trebui să se întâmple în cazul unei erupții.

#Campi Flegrei #consecinte #Cutremure #eruptie vulcanica #Europa #vulcan

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.