Dintre cele aproape 200 de țări (mai exact 195 mai exact) care există în lume, 23 au un nivel de trai foarte scăzut. Majoritatea celor mai sărace țări se află pe continentul african, scrie Bani.md.

De regulă, cele mai sărace țări sunt cele considerate a face parte din „lumea a treia”. Acestea sunt măcinate de conflicte militare, instabilitate politică și corupția din sectorul public, factori ce pot descuraja investițiile și stopa creșterea economică. De altfel, mai multe dintre țările sărace sunt printre cele mai corupte la nivel global.

Cum se stabilește nivelul de trai al unei țări?

Specialiștii spun că nu există cauze precise care determină sărăcia. De aceea, cel mai bun indicator pentru stabilirea nivelului de trai într-o țară îl reprezintă PIB-ul pe cap de locuitor (n.n. – Produsul Intern Brut).

Acest indicator macroeconomic reprezintă metoda standard utilizată pentru a compara cât de bogate sau cât de sărace sunt țările.

În afară de PIB, mai pot fi adăugați și alți indicatori pentru măsurarea nivelului de trai precum speranța de viață a fiecărei țări, anii de școlarizare, precum și valoarea proprie a indicelui de dezvoltare umană.

Care este cea mai săracă țară din lume?

În ultimii ani, unele țări sărace au raportat o creștere economică, însă majoritatea dintre acestea au bătut pasul pe loc.

Cele mai sărace țări din lume se găsesc în Africa, acolo unde locuitorii câştigă mai puţin de 1.000 de dolari pe an.

Topul celor mai sărace țări este întocmit în funcție de Venitul Național Brut (VNB), adică valoarea venitului unei țări împărțit la numărul de locuitori, exprimată în dolari.

Potrivit indicelui VNB, cea mai săracă țară din lume este în acest moment Somalia, care este și cea mai coruptă țară de pe mapamond. Situată în „Cornul Africii”, Somalia (15 milioane de locuitori) are un venit național brut de doar 130 de dolari pe cap de locuitor.

Iată cum arată clasamentul celor mai sărace țări din lume (după indicele VNB):

Somalia – 130 dolari

Burundi – 280 dolari

Malawi – 380 dolari

Mozambic – 490 dolari

Madagascar – 520 dolari

Rep. Centrafricană – 520 dolari

RD Congo – 530 dolari

Afganistan – 530 dolari

Sierra Leone – 540 dolari

Liberia – 580 dolari

#saracie #top

Înalți oficiali ai Uniunii Europene au fost vizați de atacuri cibernetice de tip „spearphishing”, atribuite unor hackeri susținuți de guverne străine, care au încercat să le preia conturile de mesagerie, transmite adevărul.ro.

Informația apare într-o prezentare internă a structurii de apărare cibernetică a UE, obținută de POLITICO.

Documentul a fost prezentat în luna iulie unor reprezentanți ai guvernelor statelor membre și include „preluarea controlului asupra conturilor înalților funcționari” printre principalele amenințări cibernetice cu care se confruntă Uniunea Europeană.

Este pentru prima dată când o structură europeană recunoaște public că oficiali ai UE au fost ținta unor astfel de atacuri prin intermediul aplicațiilor de mesagerie. Prezentarea reprezintă, de asemenea, prima situație raportată în care o autoritate europeană leagă oficial aceste atacuri de un guvern străin.

Mesaje personalizate și tehnici de manipulare

Potrivit documentului, atacurile au fost realizate prin campanii de „spearphishing sponsorizat de stat”. Hackerii au folosit tehnici de inginerie socială și au pregătit mesaje personalizate pentru a-i determina pe oficialii vizați să acceseze linkuri suspecte sau să ofere informații care puteau permite compromiterea conturilor.

Autoritățile europene responsabile de securitatea cibernetică au raportat opt„incidente semnificative” în instituțiile UE de la începutul acestui an.

În luna martie, cel puțin cinci agenții naționale de securitate cibernetică și de informații au avertizat în legătură cu o serie de campanii de hacking desfășurate prin aplicații precum Signal și WhatsApp.

Olanda indică Rusia drept sursa atacurilor

Serviciile de informații din Olanda au atribuit aceste campanii Rusiei. Germania a avertizat, la rândul său, că atacurile vizează persoane cu funcții importante din politică, armată și diplomație, precum și jurnaliști de investigație.

Una dintre vulnerabilitățile identificate la nivel european este utilizarea unor soluții tehnice diferite de către instituțiile UE. Acestea nu dispun în prezent de un sistem comun pentru schimbul de documente sensibile, ceea ce complică protejarea informațiilor la nivelul întregii Uniuni.

Comisia Europeană nu a oferit detalii despre propriile practici de securitate cibernetică atunci când a fost solicitată să comenteze informațiile.