Candida Auris, redenumită în 2023 Candidozyma Auris, este o ciupercă rezistentă la medicamente care s-a răspândit rapid în spitalele europene, ECDC solicitând măsuri urgente. Este foarte periculoasă pentru pacienții deja aflați în stare gravă, cei care prezintă și simptome. Numărul cazurilor este în creștere, focarele iau amploare, iar mai multe țări raportează transmitere locală continuă, avertizează Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor.
De-a lungul unui deceniu, între 2013-2023, țările UE/SEE au raportat peste 4.000 de cazuri, „cu o creștere semnificativă la 1.346 de cazuri raportate de 18 țări numai în 2023”, se arată într-un comunicat al ECDC. Numărul de cazuri înregistrate și documentate (datele pentru studiul privind C. Auris din 2024 au fost transmite voluntar de laboratoarele naționale de micologie, alături de colectarea ad-hoc de date într-un subset de spitale) reprezintă însă doar vârful icebergului, consideră specialiștii, deoarece supravegherea sistematică nu există în multe țări. România face parte, alături de Spania, Grecia, Italia și Germania, din țările care au înregistrat majoritatea cazurilor pe parcursul deceniului.
Studiul recent arată că răspândirea C. Auris a continuat într-un ritm rapid în țările UE/SEE. Primele cazuri de C. Auris în UE/SEE au fost raportate în 2014, urmate de focarele inițiale și, mai recent, de o creștere constantă până în 2023, când au fost raportate 1.346 de cazuri de către 18 țări. În ciuda creșterii puternice documentate, numărul de cazuri înregistrate reflectă doar vârful aisbergului, deoarece supravegherea sistematică nu există în multe țări.
Trei țări (Cipru, Franța și Germania) au raportat focare distincte, în timp ce patru țări (Grecia, Italia, România și Spania) au raportat că nu mai este posibil să se distingă focare specifice într-o situație de endemicitate regională. În Italia, Grecia și Spania perioada scursă între un prim caz documentat în țară și endemicitatea regională documentată a fost de cinci-șapte ani, ceea ce arată de ce Candidozyma Auris (sau Candida Auris, așa cum o știam), seamănă îngrijorare.
„Răspândirea rapidă actuală a C. Auris este o preocupare serioasă și indică un risc ridicat de răspândire continuă a C. Auris în sistemele de sănătate europene. Având în vedere numărul tot mai mare de cazuri și distribuția lor geografică mai extinsă, controlul susținut va deveni mai dificil. Eforturile naționale pentru detectarea precoce și implementarea rapidă a măsurilor PCI (n. red. – ghid național de prevenție și control al infecțiilor ) pentru a limita sau întârzia răspândirea ulterioară a C. Auris pot încă atenua impactul asupra pacienților spitalizați din Europa”, se arată în raportul ECDE.
Un astfel de ghid de prevenție și control al infecțiilor au doar 15 din 36 țări cuprinse în studiu, deși capacitatea laboratoarelor este comparativ mai puternică, 29 de țări raportând acces la un laborator de referință sau expert în micologie, iar 23 oferind teste de referință pentru spitale. Studiile naționale din Olanda și Franța au demonstrat, de asemenea, o pregătire limitată a spitalelor și o implementare limitată a ghidurilor naționale, mai arată ECDE.
Simptomele infecției cu Candida Auris
Infecția cu C. Auris a devenit o problemă de sănătate publică dat fiind faptul că se răspândește extrem de repede, poate provoca septicemie, infecții ale rănilor sau ale sângelui, iar unele tulpini sunt rezistente la mai multe medicamente, ceea ce face infecția greu de tratat.
Cel mai frecvent se răspândește în spitale sau în unități de îngrijire pe termen lung și poate provoca infecții ale urechii, ale rănilor, ale tractului urinar, sau infecții ale sângelui care se răspândesc în restul corpului. Ciuperca poate fi luată de pe suprafețe contaminate sau de la alte persoane care au o infecție cu C. Auris.
Este cu adevărat periculoasă pentru persoanele care au afecțiuni preexistente, putând să ducă până la deces, în timp ce persoanele sănătoase pot fi doar purtătoare, fără simptome.
Simptomele unei infecții cu C. Auris depind de locul din corp unde se localizează ciuperca. Printre acestea sunt întâlnite: febră, frisoane, oboseală extremă, tensiune arterială scăzută, ritm cardiac ridicat (tahicardie). Poate fi întâlnită și hipotermia (temperatură scăzută a corpului), durere sau presiune în ureche (în cazul în care infectează urechea). Având în vedere că expuși sunt în special pacienții în stare gravă din spitale, aceste simptome, care sunt comune și altor situații medicale, pot să nu ridice de prima dată suspiciunea unei asemenea infecții.
Persoanele sănătoase, în schimb, care sunt doar purtătoare, pot duce mai departe Candida Auris fără să aibă simptome.
Riscul transmiterii acestei ciuperci care produce îngrijorare este mare în spitale pentru că transmiterea poate să aibă loc atât de la o persoană la alta, cât și prin intermediul echipamentelor medicale sau prin intermediul unui dispozitiv medical (linie venoasă, tub respirator etc.) Experții sunt de părere că C. Auris nu se răspândește prin aer.
Cum poate fi prevenită răspândirea
Diagnosticarea infecției cu Candidozyma Auris (Candida Auris) poate fi destul de dificilă, necesitând teste speciale. Lucrurile nu sunt simple nici analizând simptomele, care și acestea pot avea diverse alte cauze. Semnalul de alarmă poate fi tras atunci când medicul constată simptomele unei infecții bacteriene care nu dispar sub tratamentul cu antibiotice.
Și tratamentul este dificil, anumite tipuri de C. Auris devenind rezistente la medicamentele antifungice, varianta fiind de combinații de medicamente în doze mari.
Mult mai la îndemână este însă prevenirea răspândirii infecțiilor asociate cu asistența medicală, printre care și aceasta. Spălarea mâinilor este prima regulă care, dacă ar fi respectată așa cum este aceasta prezentată personalului, ar putea schimba datele problemei. Dezinfectarea suprafețelor (Candida Auris poate supraviețui pe suprafețe în mediul spitalicesc pentru zile, săptămâni sau chiar mai mult), sterilizarea dispozitivelor medicale și administrarea de antibiotice doar atunci când există infecții bacteriene (pentru a preveni rezistența la antibiotice) sunt alte măsuri care pot fi implementate cu ușurință.
La acestea se adaugă cele care se adoptă atunci când fie există suspiciunea unui focar, fie acesta a fost confirmat: screening-ul pacienților și vizitatorilor unităților medicale; carantinarea (izolarea) persoanelor cu infecții cu C. Auris etc..
