Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că Republica Moldova trebuie să plătească despăgubiri de două milioane de euro unei fabrici de zahăr de la Ghindești. Se întâmplă după ce societatea reclamantă ar fi suportat prejudicii materiale în urma încălcării drepturilor sale, ținând cont de imposibilitatea de a dispune de bunurile sale.
Decizia a fost pronunțată marți, 27 aprilie. Prin urmare, autoritățile au la dispoziție trei luni ca să achite acele două milioane de euro, iar în cazul în care acest termen va fi depășit, statul va fi obligat să plătească în continuare despăgubirea, dar cu dobânzi.
Reprezentanții Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova au făcut un rezumat al hotărârii.
La 3 decembrie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea cu privire la fondul cauzei Fabrica de Zahăr din Ghindești S.A. v. Republica Moldova (nr. 54813/08) [1], constatând că autoritățile au încălcat dreptul societății reclamante la un proces echitabil, garantat de Articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), prin admiterea, de către Curtea Supremă de Justiție, la 5 iunie 2008, a unui recurs tardiv depus de BCA „Banca de Economii” S.A. De asemenea, ea a constatat că, prin adoptarea unei decizii irevocabile în defavoarea societății reclamante la 30 octombrie 2008, Curtea Supremă de Justiție a încălcat dreptul de proprietate al societății reclamante, garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Din aceste motive, Curtea a acordat societății reclamante suma de 2000 de euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și 1400 de euro pentru costuri și cheltuieli. Ea a rezervat chestiunea cu privire acordarea despăgubirii pentru prejudiciul material pentru o hotărâre separată, invitând societatea reclamantă și Guvernul Republicii Moldova să analizeze posibilitatea unei soluționări amiabile în acest sens.
În urma pronunțării hotărârii Curții din 3 decembrie 2019 cu privire la fondul cauzei, Agentul guvernamental și compania reclamantă au depus cereri de revizuire la Curtea Supremă de Justiție, solicitând anularea deciziei Curții Supreme de Justiție din 30 octombrie 2008 pronunțate în defavoarea companiei reclamante. În plus, Agentul guvernamental a solicitat acordarea în beneficiul societății reclamante a despăgubirilor pentru prejudiciul material. Prin decizia sa din 24 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a admis parțial cererile de revizuire, dar a ezitat să acorde despăgubirea solicitată pentru prejudiciul material, în beneficiul societății reclamante.
La 27 aprilie 2021 Curtea a pronunțat hotărârea cu privire la satisfacția echitabilă în prezenta cauză. Ea a concluzionat că societatea reclamantă ar fi suportat un anumit prejudiciu material în urma încălcării drepturilor sale, ținând cont de imposibilitatea de a dispune de bunurile sale. Curtea a precizat că aceste pierderi fuseseră suportate în rezultatul casării hotărârii definitive din 13 martie 2008, societatea reclamantă aflându-se în imposibilitatea de a utiliza suma de bani care fusese acordată pentru o perioadă de aproape treisprezece ani.
Prin urmare, Curtea a constatat că societatea reclamantă a suferit un prejudiciu material în urma lipsirii acesteia de posibilitatea de a dispune de bunurile sale, ultima solicitând o despăgubire pentru prejudiciul material în valoare de aproximativ 7157000 de euro. Ținând cont de circumstanțele cauzei și de materialele aflate în posesia sa, Curtea i-a acordat societății reclamante 2000000 de euro în acest sens.
