Sunt destule lucruri în această viață de care să îți faci griji. Războiul nuclear, schimbările climatice și dacă te speli sau nu corect pe dinți.

Pământul care se învârte prea repede nu ar trebui să fie în fruntea listei tale, pur și simplu pentru că nu este foarte probabil să se întâmple în curând – și dacă se va întâmpla, probabil că vei fi prea mort ca să-ți faci griji. Cu toate acestea, este interesant de văzut ce s-ar întâmpla dacă Pământul s-ar roti mai repede.

În primul rând, să vorbim despre cât de repede se mișcă Pământul acum. Asta depinde de fapt de locul în care te afli, deoarece planeta se învârte cel mai repede în jurul taliei sale. Pe măsură ce Pământul se învârte în jurul axei sale, circumferința sa este cea mai largă la ecuator. Așadar, un punct de pe ecuator trebuie să călătorească mult mai departe în 24 de ore pentru a se întoarce la poziția sa de pornire decât, de exemplu, Chicago, care se află pe o secțiune transversală mai îngustă a Pământului. Pentru a compensa distanța suplimentară, ecuatorul se rotește cu 1668.89 km/oră, în timp ce Chicago are un ritm mai lejer, aproximativ 1207 km/oră.

Dacă am putea accelera rotația Pământului cu un kilometru pe oră, nivelul mării în jurul ecuatorului ar crește cu câțiva centimetri, pe măsură ce apa migrează acolo de la poli. „Ar putea fi nevoie de câțiva ani pentru a observa acest lucru”, spune Witold Fraczek, analist la ESRI, o companie care produce software pentru sistemele de informații geografice.

Ceea ce ar putea fi mult mai remarcabil este că unii dintre sateliții noștri ar fi deplasați. Sateliții setați pe orbită geosincronă zboară în jurul planetei noastre la o viteză care se potrivește cu rotația Pământului, astfel încât să poată rămâne poziționați în același loc tot timpul. Dacă planeta accelerează cu un kilometru pe oră, atunci sateliții nu se vor mai afla în pozițiile lor adecvate, ceea ce înseamnă că tele-comunicațiile prin satelit, transmisiile de televiziune și operațiunile militare și de informații ar putea fi întrerupte, cel puțin temporar. Unii sateliți transportă combustibil și pot fi capabili să își ajusteze pozițiile și vitezele în consecință, dar alții ar putea fi nevoiți să fie înlocuiți, iar asta este costisitor.

„Acestea ar putea perturba viața și confortul unor oameni”, spune Fraczek, „dar nu ar trebui să fie catastrofale pentru nimeni”.

Lucrurile ar deveni mai catastrofale cu cât ne-am învârti mai repede.

Pierderea gravității și a greutății

Forța centrifugă din rotația Pământului încearcă în mod constant să te arunce de pe planetă, un fel ca un copil la marginea unui carusel rapid. Deocamdată, gravitația este mai puternică și te ține pe pământ. Dar dacă Pământul s-ar învârti mai repede, forța centrifugă ar primi un impuls, spune astronomul NASA Sten Odenwald.

În prezent, 150 de lire sterline la Cercul Arctic, s-ar putea să cântărească 149 de lire sterline la ecuator. Acest lucru se datorează forței centrifuge suplimentare care este generată pe măsură ce ecuatorul se rotește mai repede, combate gravitația.

Odenwald calculează că în cele din urmă, dacă ecuatorul s-ar tura până la 28.390 km/oră, forța centrifugă ar fi suficient de mare încât ai fi în esență lipsit de greutate.

Dacă rotația Pământului ar crește încet, ar purta atmosfera cu ea – și nu am observa neapărat o mare diferență între vânturile și modelele vremii de zi cu zi. „Diferența de temperatură va fi în continuare principalul motor al vântului”, spune Odenwald. Cu toate acestea, vremea extremă ar putea deveni mai distructivă. „Uraganele se vor învârti mai repede”, spune el, „și va fi mai multă energie în ele”.

Dacă Pământul nu se învârtea deloc, vânturile de la polul nord ar sufla în linie dreaptă către ecuator și invers. Dar pentru că ne învârtim, calea vântului este deviată spre est. Această curbură a vântului se numește efectul Coriolis și este ceea ce dă rotirea unui uragan. Și dacă Pământul s-ar învârti mai repede, vânturile ar fi deviate mai spre est. „Acest lucru face ca rotația să fie mai severă”, spune Odenwald.

Lumea apei

Viteza suplimentară la ecuator înseamnă că apa din oceane ar începe să se acumuleze acolo. Cu un kilometru mai repede, apa din jurul ecuatorului ar ajunge cu câțiva centimetri mai adânc în doar câteva zile.

La viteze cu 160 de kilometri mai rrapide, ecuatorul ar începe să se înece. „Cred că bazinul Amazonului, Australia de Nord și ca să nu mai vorbim de insulele din regiunea ecuatorială, toate ar ajunge sub apă”, spune Fraczek. „Cât de adânc sub apă, nu sunt sigur, dar aș estima aproximativ 9 până la 19 metri.”

Dacă dublăm viteza la ecuator, astfel încât Pământul să se învârtă cu 1600 de kilometri mai repede, „ar fi în mod clar un dezastru”, spune Fraczek. Forța centrifugă ar trage sute de metri de apă spre talia Pământului. „Cu excepția celor mai înalți munți, cum ar fi Kilimanjaro sau cele mai înalte vârfuri ale Anzilor, cred că totul în regiunea ecuatorială ar fi acoperit cu apă.” Acea apă suplimentară ar fi scoasă din regiunile polare, unde forța centrifugă este mai mică, astfel încât Oceanul Arctic ar fi mult mai puțin adânc.

Între timp, forța centrifugă adăugată din învârtirea cu 1600 de kilometri mai repede înseamnă că apa de la ecuator ar avea un timp mai ușor să lupte cu gravitația. Aerul ar fi plin de umiditate în aceste regiuni, prezice Fraczek. Învăluite într-o ceață densă și nori grei, aceste regiuni s-ar putea confrunta cu ploi constante, de parcă ar avea nevoie de mai multă apă.

În cele din urmă, la aproximativ 27.358 de km pe oră, forța centrifugă de la ecuator s-ar potrivi cu forța gravitației. După aceea, „s-ar putea să experimentăm ploaie inversă”, speculează Fraczek. „Picăturile de apă ar putea începe să se miște în atmosferă.” În acel moment, Pământul s-ar învârti de peste 17 ori mai repede decât este acum și probabil că nu ar mai rămâne mulți oameni în regiunea ecuatorială care să se minuneze de fenomen.

„Dacă acei câțiva oameni nenorociți ar mai fi în viață după ce cea mai mare parte a apei de pe Pământ ar fi fost transferată în atmosferă și dincolo, în mod clar ar dori să fugă din zona ecuatorului cât mai curând posibil”, spune Fraczek, „însemnând că ar trebui deja să fie în regiunile polare sau cel puțin la latitudini medii.”

La viteze foarte mari – cum ar fi, aproximativ 24.000 mph – și de-a lungul a mii de ani, în cele din urmă, scoarța terestră s-ar schimba și ea, aplatizându-se la poli și bombându-se în jurul ecuatorului.

„Am avea cutremure enorme”, spune Fraczek. „Plăcile tectonice s-ar mișca rapid și asta ar fi dezastruos pentru viața de pe glob.”

Încetinește-ți rostogolirea

Dacă își vine să crezi sau nu, viteza Pământului fluctuează constant, spune Odenwald. Cutremurele, tsunami-urile, mase mari de aer și topirea straturilor de gheață pot schimba viteza de rotație la nivel de milisecunde. Dacă un cutremur înghite o parte din pământ, reducând circumferința planetei chiar atât de ușor, accelerează efectiv cât de repede Pământul își încheie rotația. O masă mare de aer poate avea efectul opus, încetinind învârtirile noastre un pic ca o patinatoare pe gheață care își lasă brațele în afară în loc să le țină lângă corp.

Viteza de rotație a Pământului se schimbă și în timp. În urmă cu aproximativ 4,4 miliarde de ani, Luna s-a format după ce ceva uriaș s-a prăbușit pe Pământ. La acea vreme, Odenwald calculează că planeta noastră avea probabil forma unei mingi de fotbal american și se învârtea atât de repede încât fiecare zi ar fi putut dura doar aproximativ patru ore.

„Acest eveniment a distorsionat dramatic forma Pământului și aproape a fragmentat complet Pământul”, spune Odenwald. „Se va mai întâmpla asta vreodată? Mai bine sperăm că nu!”

De la formarea Lunii, rotirea Pământului a încetinit cu aproximativ 6 km/oră la fiecare 10 milioane de ani, în mare parte din cauza atracției gravitaționale a Lunii asupra planetei noastre. Deci, este mult mai probabil ca rotirea Pământului să continue să încetinească în viitor, nu să accelereze.

„Nu există nicio modalitate imaginabilă prin care Pământul s-ar putea învârti atât de dramatic”, spune Odenwald. „Pentru a se învârti mai repede, ar trebui să fie lovit exact de obiectul potrivit, iar asta ar lichefia crusta, astfel încât oricum am fi morți”.

#Terra #viață #viteza de rotire

Un raport transmis de CIA ministerelor de Externe europene le informează despre o posibilă operaţiune cu drone ruseşti împotriva obiectivelor lor strategice. Guvernele francez, spaniol şi italian ar fi fost avertizate în mod special cu privire la posibilitatea unui atac pe teritoriul lor dinspre mare, potrivit cotidianului spaniol El Mundo, preluat de Le Figaro, transmite News.ro.

Ziarul spaniol citează o sursă apropiată Ministerului Apărării din Lituania, care indică faptul că ar fi vorba de „drone lansate de pe mare, ascunse într-un container”.

Tipul de dronă care ar putea fi utilizat împotriva Franţei, Spaniei sau Italiei este un model Gerbera, cu o lungime de doi metri şi o anvergură a aripilor de 2,50 metri. Acest proiectil, cu o greutate de până la 18 kilograme, poate atinge o viteză de 160 km/h şi o rază de acţiune maximă de 600 de kilometri. Lansat la câteva sute de kilometri de coastă, zborul ar dura între una şi două ore. Gerbera ar putea, la impactul cu ţinta, să provoace un incendiu, să avarieze echipamente critice sau să determine închiderea unui aeroport, însă fără a fi capabilă să distrugă o instalaţie majoră.

Mai mulţi analişti din domeniul apărării consultaţi de El Mundo afirmă că acest raport foarte precis al CIA a fost luat foarte în serios de către autorităţile franceze. Această avertizare coincide, de altfel, cu convocarea excepţională de către Emmanuel Macron a liderilor partidelor la Palatul Élysée, pe 18 septembrie, care i-a alertat cu privire la „deteriorarea rapidă a situaţiei internaţionale”.

Legătura dintre aceste două ştiri nu este însă dovedită. Franţa, la fel ca Spania şi Italia, organizează alegeri în 2027, la care participă forţe naţionaliste, tentate să reducă ajutorul european acordat Ucrainei. Potrivit lui Keir Giles, analist britanic specializat în strategia militară rusă, „Rusia observă unde va avea cel mai mare impact fiecare acţiune din cauza lipsei de rezilienţă, a slăbiciunii apărării civile şi a fragilităţii politice”, spune analistul.

A doua zi după reuniunea de la Palatul Élysée, canalul Telegram Rybar, apropiat armatei ruse, a publicat o hartă a Mediteranei sub titlul „Medicina rusă împotriva aroganţei franceze”. Un text care însoţea postarea descria livrarea de drone Geran-5 către Algeria şi indica faptul că acestea ar putea atinge baze militare, fabrici aeronautice sau complexe petrochimice din sudul Franţei.

În ceea ce priveşte ideea de a lansa drone de pe nave, Rusia s-a antrenat deja în acest sens, după cum relata în septembrie 2025 publicaţia ucraineană Defense Express.

Dezvăluirea acestui raport al CIA alimentează, de asemenea, întrebările legate de vizita şefului puternicului serviciu de informaţii american, John Ratcliffe, la Moscova, pe 25 august. Kremlinul a afirmat că acesta a venit pentru a purta discuţii cu serviciile secrete ruse. Potrivit Politico şi Wall Street Journal, acesta i-ar fi avertizat în privinţa oricărui atac sau provocare la adresa unei ţări membre a NATO. Această deplasare sugerează că americanii erau deja informaţi la acea vreme cu privire la intenţiile ruseşti împotriva membrilor NATO.

Încercările de destabilizare a ţărilor europene care susţin Ucraina s-au înmulţit în ultimul an. În septembrie 2025, 19 drone militare ruseşti au traversat graniţa poloneză şi au pătruns în spaţiul aerian al ţării. Mai recent, în august 2026, o tentativă de atentat cu o dronă explozivă împotriva aeroportului din Leipzig a fost atribuită Rusiei. Obiectivul acestor activităţi de sabotaj este, fără îndoială, acela de a semăna discordie în cadrul NATO şi de a îngrijora opinia publică europeană. Surse din serviciile de informaţii din ţările baltice, contactate de El Mundo, evaluează că această agresivitate sporită vizează, de asemenea, să răspundă la multiplele atacuri ucrainene împotriva infrastructurilor energetice ruseşti.