Autismul a fost mult timp considerat o condiție specific masculină, iar acest stereotip a influențat profund modul în care sunt diagnosticate fetele și femeile. Studiile arată că băieții sunt de zece ori mai predispuși să fie trimiși la evaluări pentru autism, iar multe fete primesc inițial diagnostice greșite, precum anxietate socială sau tulburări alimentare, scrie CNN.
În cartea sa „Off the Spectrum: Why the Science of Autism Has Failed Women and Girls”, cercetătoarea Gina Rippon investighează modul în care sistemul medical a subestimat autismul la femei și fete. Conform analizei sale, din peste 120 de studii privind modelele cerebrale ale autismului, aproape 70% s-au concentrat exclusiv pe bărbați sau au inclus foarte puține femei.
Aceste prejudecăți au fost adânc înrădăcinate în metodele de diagnostic. Testele standardizate, bazate pe comportamente tipice băieților, nu reușesc să identifice autismul la fete, care adesea își maschează simptomele. În loc să fie recunoscute ca având autism, ele sunt catalogate ca fiind doar timide sau anxioase.
Profesorii și medicii tind să fie mai predispuși să considere un copil autist dacă acesta este băiat. Un experiment a demonstrat că, atunci când li s-au prezentat aceleași simptome sub numele „Jack” și „Chloe”, profesorii au fost mult mai dispuși să recomande evaluarea pentru autism în cazul lui Jack.
Fetele autiste își interiorizează adesea dificultățile, încercând să imite comportamentele sociale acceptate. Acest fenomen, numit „camuflaj social”, le permite să se adapteze, dar poate duce la epuizare emoțională severă. Copiii care se comportă zgomotos sunt observați mai ușor, în timp ce fetele liniștite, care evită contactul social, sunt trecute cu vederea.
Un diagnostic corect poate schimba radical viața unei femei cu autism. Multe dintre cele intervievate de Rippon au descris un profund sentiment de ușurare atunci când și-au înțeles mai bine propria identitate. Pentru femeile diagnosticate târziu, însă, există și regrete legate de oportunitățile pierdute.
În ultimii ani, criteriile de diagnostic s-au extins pentru a include și sensibilități senzoriale, un aspect mai frecvent întâlnit la fetele cu autism. Totuși, experții subliniază că este esențial ca școlile și sistemele medicale să devină mai incluzive și să adapteze metodele de evaluare.
Cercetătorii pledează pentru o mai mare implicare a persoanelor autiste în dezvoltarea criteriilor de diagnostic. În prezent, există inițiative care încurajează participarea activă a acestora la studii, pentru a oferi perspective autentice despre viața cu autism.
Gina Rippon subliniază că autismul nu este exclusiv masculin și că schimbarea percepției asupra acestei condiții este esențială. În ultimul deceniu, recunoașterea autismului la fete și femei a început să crească, dar mai sunt încă multe de făcut pentru a asigura un diagnostic corect și la timp.
