Deși este principala țară europeană la Marea Neagră și a sprijinit Ucraina, cu care are o graniță de circa 600 de kilometri, România nu a fost chemată să semneze declarația care reflectă poziția Europei față de summitul din Alaska. Generalul Alexandru Grumaz explică de ce.
După anunțarea la finalul săptămânii trecute a întâlnirii dintre Trump și Putin din Alaska, sâmbăta trecută, pe seară, liderii Franței, Italiei, Germaniei, Poloniei, Regatului Unit, Finlandei și ai instituțiilor europene au emis o declarație comună privind pacea în Ucraina.
„Drumul spre pace în Ucraina nu poate fi decis fără Ucraina”, se arată în documentul semnat de președintele Franței, Emmanuel Macron, premierul Italiei, Giorgia Meloni, cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, premierul Poloniei, Donald Tusk, premierul Regatului Unit, Keir Starmer, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Finlandei, Alexander Stubb.
Liderii amintiți au subliniat că doar o combinație între diplomație activă, sprijin pentru Ucraina și presiune asupra Rusiei poate duce la încheierea războiului, iar orice soluție diplomatică trebuie să protejeze interesele vitale de securitate ale Ucrainei și Europei.
„Suntem de acord că aceste interese vitale includ necesitatea unor garanții de securitate solide și credibile care să permită Ucrainei să își apere eficient suveranitatea și integritatea teritorială. Ucraina are libertatea de a-și decide propriul destin. Negocieri cu adevărat semnificative pot avea loc doar în contextul unui armistițiu sau al reducerii ostilităților”, afirmă documentul.
Liderii au reafirmat sprijinul ferm pentru suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei și au condamnat invazia „neprovocată și ilegală” a Rusiei.
„Continuăm să fim alături de Ucraina. Suntem uniți ca europeni și hotărâți să ne promovăm împreună interesele”, se arată în finalul declarației.
De ce Finlanda și nu România?
„Este clar că există niște probleme din moment ce declarația vizează un conflict care are loc în Marea Neagră, iar cea mai importantă țară europeană de la Marea Neagră, care e România, cu toate minusurile ei, nu a fost invitată la discuții. Țara care are frontieră directă cu Ucraina, cea mai lungă, cea mai complexă – terestră, fluvială, maritimă – nu a fost invitată. Asta spune ceva”, a comentat pentru „Adevărul” analistul de politică externă Ștefan Popescu.
Una dintre explicațiile posibile, spune analistul, este că poziția României nu se încadrează în obiectivele americane.
„Fie este o problemă de comunicare, dar oricum sunt lucruri care nu pot să nu te frapeze. De ce Finlanda și nu România? Finlanda e la Marea Baltica. Sigur, are o frontieră cu Federația Rusă, de acord, dar declarația viza tocmai Ucraina, iar România a avut un rol esențial în livrarea de echipamente și muniții pentru Ucraina, nu mai vorbim de tranzitul cerealelor, chiar și atunci când Polonia era reticentă. România era o țară care s-a comportat în mod impecabil. Trebuie să ne punem niște întrebări”, a completat acesta.
„Noi suntem precum copiii mici care se joacă cu lopățica în nisip”
„Adevărul” a discutat și cu generalul Alexandru Grumaz, primul general român cu studii la Harvard, în Statele Unite ale Americii, despre motivele pentru ca România nu se numără printre țări semnatare ale declarației amintite.
„Noi suntem precum copiii aia mici care se joacă cu lopățica în nisipul din jurul casei. Astăzi, când mulțumită președintelui Trump pragmatismul și interesul național sunt recunoscute în întreaga lume ca repere ale unei politicii performante, România continuă să facă dantelării diplomatice desuete și inutile, refuzând, în opinia mea, o abordare lucidă în care să spună clar ce așteaptă de la Ucraina și ce este dispusă să ofere în schimb”, a precizat generalul.
El a arătat că nu putem în niciun caz să punem la îndoială faptul că România a avut o contribuție importantă la ajutarea Ucrainei. Grumaz susține că, din păcate, „nu avem o politică coerentă în ceea ce privește zona noastră, nu suntem activi în relațiile internaționale.”
Absența de la discuții a României și prezența Finlandei, o țară cu ieșire la Marea Baltică, spune Grumaz, are legătură și cu o pierdere a importanței Mării Negre în situația geopolitică a Europei: „Odată cu înființarea inițiativei celor trei mări, Marea Neagră și-a pierdut rolul de pivot în sud-estul Europei. Toată greutatea a căzut pe Marea Baltică la ora actuală, acolo sunt cablurile de energie electrică, de comunicații, de internet, care leagă nordul cu centru Europei și de acolo cu America. E clar că toate forțele s-au mutat în Marea Baltică. Degeaba susținem noi că Marea Neagră e un loc important, e important pentru Rusia, pentru Ucraina și pentru Turcia, care în ultima vreme s-a reorientat spre Marea Mediteraneană.”
În contextul în care România nu poate ajunge, într-un timp scurt, să aibă o anvergură militară precum cea a Poloniei, generalul a fost întrebat dacă din punct de vedere diplomatic România poate activa pentru a obține un loc la masa negocierilor.
Ce relații are România la Berlin, la Paris, la Londra?
„Cred că trebuie să ne pregătim de ce e mai rău în Europa. Trump și Putin vor împărți Ucraina vineri. Vor discuta și chestiuni economice majore de interes reciproc, deoarece nu fac reuniunea pentru Zelenski. Hai să fim serioși. Reuniunea din Alaska nu este despre Ucraina. Ucraina e undeva pe agenda de discuții”, a precizat el.
În contextul în care Uniunea Europeană și Zelenski spun clar că nu vor cedare de teritorii, generalul se întrebă: „Poate oare Zelenski să reia cu armata sa teritoriile? Deocamdată, operațiunile militare sunt în dezavantajul Ucrainei. Iar dacă Rusia preia Donbasul complet, asta înseamnă că preia inclusiv linia de apărare ucraineană. Din momentul acela, drumul spre Kiev e deschis, nu mai sunt alte linii de apărare.”
În contextul în care și România vrea să fie ascultată, Grumaz se întreabă: „Dorința este importantă, dar ce relații avem noi la Berlin, la Paris, la Londra? Cel puțin cât a fost președinte interimar Bolojan, el a fost și la Londra, a fost şi la Paris, a participat la discuțiile despre Ucraina.”
Grumaz crede că în contextul acestor discuții contează și experiența și contactele personale ale demnitarilor de rang înalt care gestionează politica externă. „Dacă l-am trimite pe Cristian Diaconescu în capitalele europene și în SUA, pentru că el are relații și este recunoscut în Occident, s-ar putea să fim mai vizibili atunci când se poartă aceste discuții”, explică generalul.
Grumaz crede că întâlnirea din Alaska va fi favorabilă doar celor două mari puteri. „Pentru Ucraina va fi probabil un eșec. Trump va spune că el nu poate să rezolve problema și probabil că se va retrage. Oricum nu mai dă bani direct pentru Ucraina. La ora actuală, sprijinul Americii pentru Ucraina este realizat prin europeni. Europenii cumpără întreaga tehnică militară necesară Ucrainei. Pasul doi, ar fi la acest summit și eu cred că acesta va fi unul din lucrurile de pe agenda destul de importante, că Statele Unite ridică toate sancțiunile în relația cu Rusia”, explică Grumaz.
Summit-ul este o victorie a lui Putin, fără doar și poate, crede generalul. „Și o încercare de ultim moment a lui Donald Trump de a face pace în Ucraina.”
