Ochii noștri sunt bombardați continuu cu o cantitate enormă de informații vizuale: milioane de forme și culori, iar astea sunt doar câteva dintre exemple. Așadar, ce e real și ce nu, din ceea ce vedem? Dar mai ales, putem noi să călătorim în timp, doar cu ajutorul creierului și al senzațiilor emise de aceasta?

Pe de o parte, lumea vizuală se modifică continuu din cauza schimbărilor de lumină sau al unghiurilor diferite. Pe de altă parte, calitatea vederii noastre se schimbă, în mod constant, din cauza clipirii și al faptului că ochii, capul și corpul nostru sunt frecvent în mișcare.

Toată această agitație ne-ar putea afecta creierul.

Așadar, cercetătorii au descoperit că cel mai deștept organ al omului caută constant metode pentru a scăpa de stresul produs de agitația care se derulează în jurul nostru.

Pe scurt, creierul încearcă să atenueze imaginile. În loc să analizăm fiecare instantaneu vizual, avem tendința de a percepe o medie a ceea ce am văzut în ultimele 15 secunde. Așadar, rămâne întrebarea: este, ceea ce vedem noi, real?

Creierul nostru călătorește în timp

Se poate spune că acesta este ca o mașină a timpului care ne trimite mereu înapoi, în trecut. Cu alte cuvinte, creierul este ca o aplicație care încearcă să facă un total din ceea ce vedem, în decursul a 15 secunde.

Dacă creierul nostru s-ar actualiza mereu în timp real, totul s-ar simți foarte haotic, cu fluctuații constante de lumină, umbră și mișcare, iar noi ne-am simți ca și cum am suferi de halucinații.

În loc să vadă cea mai recentă imagine, în timp real, oamenii văd, de fapt, versiuni anterioare, deoarece timpul de reîmprospătare al creierului nostru este de aproximativ 15 secunde. Deci, această iluzie demonstrează că media vizuală, în timp, poate ajuta la stabilizarea percepției.

Astfel, deși până acum nu s-a inventat niciun dispozitiv cu care să putem călători în timp (din câte știm), creierul nostru e capabil să facă acest lucru, încă din cele mai vechi timpuri. Cel puțin asta afirmă cercetătorii.