Livia Mitrofan (ex-Railean), judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru și candidat din rândul judecătorilor la funcția de membru în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), a fost audiată de Comisia Pre-Vetting în contextul procesului de evaluare financiară și etică a integrității candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, în conformitate cu Legea nr. 26/2022. Audierile au avut loc în ședință publică, conform unui calendar prestabilit, iar societatea civilă, reprezentanții mass-media și publicul larg au putut participa, prin notificarea prealabilă a Secretariatului Comisiei.

Potrivit înregistrării publicate pe canalul de You Tube al Comisiei Pre-Vetting, Livia Mitrofan a fost audiată timp de 28 minute și 26 secunde, iar prin decizia nr.1 din 25.10.2022 s-a decis promovarea ei în cursa pentru funcția la care râvnește, scrie telegraph.md.

În context, câteva zile în urmă, Consiliul Superior al Magistraturii a decis convocarea Adunării generale a judecătorilor pe data de 17 martie 2023, pentru examinarea candidaturilor trecute prin filtrul pre-vetting, pe listă fiind și judecătorul Livia Mitrofan.

După adoptarea deciziei cu privire la convocarea Adunării generale a judecătorilor, redacția noastră a intrat în posesia unor documente ținute în Arhiva Ministerului Justiției, potrivit cărora Livia Mitrofan, anterior Railean Livia (în continuare Railean-Mitrofan Livia), ar fi trucat unele concursuri pentru suplinirea locurilor vacante de notari în perioada când activa în cadrul Ministerului Justiției, iar asupra activității ei ”au apărut bănuieli rezonabile de abuz și corupție”, scriu jurnaliștii de la telegraph.md.

Este interesant faptul că, imediat după ce împotriva actualului judecător Railean-Mitrofan Livia au fost aduse acuzații despre trucarea concursurilor, aceasta a fost transferată în Direcția elaborarea actelor normative a Ministerului Justiției.

Nu cunoaștem dacă documentele publicate mai jos au ajuns pe masa membrilor Comisiei Pre-Vetting, dar credem că trebuie să le cunoască judecătorii care vor participa la Adunarea generală a judecătorilor din 17 martie curent, pentru o apreciere justă a candidatei Railean-Mitrofan Livia. Or, în CSM nu pot ajunge persoane asupra cărora planează anumite suspiciuni de corupție sunt lipsite de integritate.

Extrase din documentele ținute în arhiva Ministerului Justiției:

În perioada 15.12.2010- 28.12.2010 Comisia de concurs în componența: Violeta Cojocari; Olga Șian; Natalia Marcova; Bazaochi Andrei; Oleg Balan; Rodica Secrieru cu asigurarea lucrărilor de secretariat de către Railean Livia (Mitrofan – n.r.) a petrecut concursul pentru suplinirea locurilor vacante de notari.

În perioada 24 ianuarie 2011 – 07 februarie 2011 membrii Comisiei de licențiere Ungureanu Tatiana, Mardari Maria, Lazu Aurelia, Stahurschi Vasile, Andronatii Valentina şi Constantinescu Elena au verificat respectarea de către membrii Comisiei de concurs și secretarul Comisiei de concurs (Railean-Mitrofan Livia – n.r.) a procedurii de petrecere a concursului şi a modului de repartizare a locurilor vacante.

În urma verificărilor, tuturor materialelor acumulate în procedura desfășurării concursului, membrii Comisiei de licențiere Andronatii Valantina și Constantinescu Elena nu au votat pentru aprobarea rezultatelor acestuia, deoarece au depistat multiple încălcări flagrante ale prevederilor Legii 1453-XV din 08.11.2002 şi ale Regulamentului privind organizarea concursului pentru suplinirea locurilor vacante de notar, aprobat prin Odinul Ministrului justiţiei al RM nr. 170 din 30.04.2009 cu modificările ulterioare (în continuare Regulament) care au permis a constata:

concursul s-a desfășurat cu încălcări grave de procedură;
concursul nu a fost transparent;
aprecierea cunoștințelor concursanților nu a fost obiectivă;
repartizarea locurilor vacante a fost petrecută contrar cerințelor legii.

Potrivit jurnaliștilor de la telegraph.md, secretarul comisiei de concurs (Railean-Mitrofan Livia – n.r.) nu a asigurat prezența observatorilor la etapele: de cifrare a lucrărilor, sigilare şi desigilare a cutiilor cu lucrări, de verificare a lucrărilor de către membrii Comisiei de concurs, de desfășurare a interviului, de examinare a contestațiilor și de repartizare a locurilor vacante, așa cum prevede pct.34 al Regulamentului “34.Desfăşurarea concursului este supravegheată de 2 observatori desemnaţi de Ministrul Justiţiei”. Observatorii, persoane independente şi neimplicate în procedura de luare a deciziilor asupra rezultatelor concursului aveau sarcina de a supraveghea legalitatea petrecerii acestuia, sarcină care nu a fost realizată.

Secretarul comisiei de concurs (Railean-Mitrofan Livia – n.r.) pe întreaga perioadă de desfășurarea a acestuia în lipsa observatorilor independenți, contrar cerințelor art. 12 alineat (2) Legea 1453-XV “Condiţiile de organizare a concursului pentru suplinirea locurilor vacante se aprobă de Ministerul Justiţiei”, nu a respectat procedurile existente, a instituit proceduri adhoc, și anume:

unipersonal a cifrat lucrările concursanților la proba din 20.12.2010, iar la contestarea notelor în general nu a cifrat repetat lucrările;
unipersonal a sigilat și desigilat cutiile în care se aflau lucrările concursanților, borderourile și centralizatorul comun al lucrărilor;
pentru etapa interviului nu a asigurat Comisia de concurs cu toate cele 50 de spețe care urmau a fi propuse spre rezolvare de către concursanți, care se aflau în grupe a chite 19-20 persoane. Drept urmare, unele spețe în general nu au fost propuse spre rezolvare, iar altele erau prezentate în 2 sau chiar 3 exemplare (soluția se expunea verbal, iar unii concursanți fiind în sală auzeau răspunsurile spețelor pe care urmau sa le rezolve);
nu a asigurat respectarea cerințelor pct.28 al Regulamentului (a permis deținerea de către unii concursanți a telefoanelor mobile);
nu a asigurat Respectarea cerințelor pct, 31 al Regulamentului “31.Subiectele extrase se semnează de către membrii Comisiei de concurs”. Pe subiectele extrase pentru expunerea scrisă a etapei a doua a concursului, semnăturile membrilor Comisiei de concurs lipseau;
pe lucrări cifrul l-a indicat în colţul din dreapta de sus, dar nu în cel din stânga aşa cum prevede Regulamentul la pct.44;
contrar cerințelor pct.38 al Regulamentului foile pe care concursanții au executat proba scrisă nu a fost aplicată ștampila Ministerului justiției, ci doar au fost semnate unipersonal de către Secretarul Comisiei de concurs, pe când Regulamentul prevedea expres “38. În vederea elaborării lucrării scrise, secretarul Comisiei va distribui candidaților pixuri, foi şi ciorne pe care va fi aplicată ștampila Ministerului Justiţiei. După repartizarea foilor şi a ciornelor, fiecare din ele se numerotează (se are în vedere de candidat) în colţul din dreapta sus cu cifre arabe luate în cerc. Se interzice utilizarea altor foi, ciorne sau pixuri în timpul concursului decât a celor puse la dispoziție de către secretar»;
contrar cerințelor art.12 alin (3) Legea 1453/2002 încălcând procedura de petrecere a Concursului de la pct.73 și 74 al Regulamentului, nu a colectat de la candidați cererile acestora privind opțiunile teritoriale la care aceștea candidau, ci doar cereri privind eliberarea licenţei de notar cu indicarea teritoriului de activitate, care puteau fi completate și depuse numai de persoanele care au promovat concursul;
contrar cerințelor pct. 75 al Regulamentului, pentru aprobarea rezultatelor concursului a convocat Comisia de licențiere în ședință la expirarea termenului de 5 zile de la adoptarea de către Comisia de concurs a hotărârii privind promovarea concursului;
contrar cerințelor pct.13 din Regulament “13.Hotărîrea Comisiei de concurs privind promovarea concursului se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți la ședință.” În procesele verbale nu a fost indicat numărul de voturi acumulat pentru fiecare candidat;
la calcularea mediilor generale ale candidaților au fost depistate mai multe erori de calcul;
a susținerea interviului, procesul verbal nr.12 din 21-22 decembrie 2010, nu a fost complet, iar imprimarea audio nu a făcut posibile de a urmări desfășurarea acestuia; Mai mult ca atât, în procesul verbal se face referință la CD, fără ca acesta să fie anexat.

În consecință, la membrii Comisiei de licențiere au apărut bănuieli rezonabile de abuz și corupție, deoarece încălcările menționate supra au generat posibilitatea:

de transcriere a lucrărilor de către unii candidați privilegiați (membrii comisiei de licențiere au depistat la fișa de examinare a unui candidat anexate 2 lucrări, era vădit că a fost scrisă în afara sălii de examinare și din grabă nu a fost eliminată);
de cunoaștere de către unii candidați a subiectelor și spețelor care urmau a le fi acestora propuse spre rezolvare;
de verificare de către membrii Comisiei de concurs a lucrărilor candidaților cu care se aflau în conflict de interese (a fost constatat că unul din membrii Comisiei de concurs a verificat lucrarea persoanei care ani în șir s-a aflat la ea la stagiu și a fost notată cu notă maximă);
de influențare a rezultatelor aprecierii cunoștințelor (aplicând în procesul verificării nota pe lucrare, dar nu în borderou cum prevedere Regulamentul, primul membru al Comisiei care o verifica, influența părerea celorlalți membri care o verificau ulterior).

***

Potrivit CV-ului, Railean-Mitrofan Livia, în perioada din 03 noiembrie 2008 până în 2010, a activat în calitate de specialist coordonator în Direcția notariat şi avocatură a Ministerului Justiției RM, ulterior a fost transferată în Direcția elaborarea actelor normative. În perioada 2012-2014 a fost avocat stagiar în cadrul Uniunii Avocaţilor, iar din 2016 până la instalarea în fotoliul de magistrat a ocupat funcția de asistent judiciar al grefei Curţii Supreme de Justiţie.

Conform deciziei Pre-Vetting, în perioada 2008-2010, anume când activa în Direcţia notariat şi avocatură a Ministerului Justiției, când au existat bănuieli rezonabile de abuz și corupție referitor la activitatea sa, Railean-Mitrofan Livia a primit frecvent transferuri bancare de la mama sa, iar în 2012 și-a cumpărat un apartament pentru care a achitat 256 mii lei, de pe contul bancar fiind trasă suma de 36 mii Euro, cu utilizarea diferenței de bani pentru lucrări de reparație și mobilier, mai scrie telegraph.md.

„Potrivit informațiilor furnizate de candidată, mama sa a lucrat în străinătate în baza mai multor contracte de muncă în perioada 2007-2014. Pe baza contractelor de muncă furnizate, Comisia a putut stabili că veniturile obținute de mama sa erau suficiente pentru a permite transferul de fonduri către candidată în acea perioadă de timp. De asemenea, candidata a furnizat o copie a contractului de vânzare-cumpărare pentru un apartament de 45,7 mp cu sediul în Chișinău, din care reiese că prețul de achiziție a fost de 256.428 MDL. Din informațiile furnizate de candidată și de banca sa, Comisia a putut stabili că, la data procurării apartamentului, candidata a retras de la bancă o sumă totală de 36.000 EUR (est.542.732 MDL). Deși această sumă depășește suma necesară pentru procurarea apartamentului, candidata a reușit să demonstreze în cele mai mici detalii că aceste resurse erau necesare pentru o serie de reparații serioase care trebuiau făcute la apartamentul vechi și pentru achiziționarea de mobilier”, scrie în decizia Comisiei Pre-Vetting.

Dreptul la replică este asigurat. Persoanele interesată pot să ne contacteze la următoarea adresă: redactia(@)telegraph.md.

Railean-Mitrofan Livia Nota…

#concurs #CSM #evaluare #judecatoare #pre-vetting

Alegerile pentru Duma de Stat a Federației Ruse, desfășurate între 18 și 20 septembrie 2026, au avut loc într-un context cu totul diferit de precedentele scrutine parlamentare. Sunt primele alegeri legislative ruse organizate după declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei în 2022 și, prin urmare, au o semnificație care depășește cu mult simpla distribuire a mandatelor în camera inferioară a Parlamentului de la Moscova.

Potrivit rezultatelor oficiale comunicate de Comisia Electorală Centrală a Federației Ruse, „Rusia Unită” a obținut 349 de mandate în Duma de Stat, majoritate constituțională. KPRF a primit 37 de mandate, LDPR – 23, „Oamenii Noi” – 19, „Rusia Justă” – 17, „Rodina” – un mandat, iar candidații independenți – patru.

Dincolo de cifre, însă, întrebarea esențială este alta: ce fel de legitimitate poate produce un scrutin în care competiția politică este sever restrânsă, iar observarea internațională independentă a fost absentă?

Un scrutin fără alternativa electorală

Într-o democrație pluralistă, alegerile reprezintă mecanismul prin care cetățenii pot schimba guvernarea, pot sancționa puterea și pot oferi legitimitate unei noi majorități. În Rusia contemporană, funcția electorală s-a modificat considerabil.

OSCE a anunțat în august 2026 că Federația Rusă nu a invitat observatori ai OSCE/ODIHR la alegerile pentru Duma de Stat. Organizația a subliniat că această decizie se înscrie într-un tipar mai larg: nici alegerile prezidențiale din 2024 și nici scrutinul parlamentar din 2021 nu au beneficiat de o misiune deplină de observare a OSCE. În același timp, OSCE a menționat restricțiile asupra libertății de exprimare, asocierii, presei și activității opoziției politice.

Această situație este importantă deoarece simpla existență a urnelor nu este suficientă pentru a defini un scrutin democratic. Alegerile presupun și competiție reală, acces relativ egal la spațiul public, posibilitatea alegătorului de a primi informații diverse, libertatea candidaților de a se organiza și existența unui control independent asupra procesului electoral.

În Rusia, aceste condiții au fost restrânse progresiv. Partidele și candidații care contestă fundamental politica Kremlinului au întâmpinat obstacole juridice și administrative majore. Formațiunea liberală „Iabloko”, de exemplu, nu a putut participa la alegerile parlamentare prin excludere din scrutin, iar numeroși politicieni anti-război se află în exil, sunt încarcerați sau au fost împiedicați să candideze. Reuters a relatat că alegerile din 2026 au fost prezentate de Kremlin ca o demonstrație a sprijinului intern pentru politica sa, în timp ce o parte a opoziției și a alegătorilor ruși din străinătate au contestat această interpretare.

Prin urmare, rezultatul electoral trebuie citit cu atenție. Un procent de voturi exprimat într-un sistem cu competiție limitată nu poate fi interpretat automat în același mod ca un rezultat obținut într-un sistem cu pluralism politic deplin.

Contextul rusesc obligă însă la o analiză mai prudentă

Într-un sistem politic în care administrația prezidențială și aparatul de stat au o influență considerabilă asupra vieții politice, mobilizarea alegătorilor poate deveni ea însăși o componentă a mesajului politic. Vladimir Putin a făcut apel public la participarea la scrutin și a asociat-o cu demonstrarea sprijinului pentru politica statului și pentru războiul din Ucraina.

Totodată, presa independentă și organizațiile critice față de autorități au semnalat diferențe foarte mari între regiuni și probleme legate de votul la domiciliu și de transparența procedurilor. Aici apare una dintre principalele diferențe dintre o alegere competitivă și un scrutin puternic controlat administrativ: nu doar rezultatul contează, ci și posibilitatea de a verifica independent cum a fost obținut acesta.

Regiunea transnistreană – acolo unde alegerile Rusiei devin o problemă pentru Republica Moldova

Pentru Republica Moldova, însă, cea mai importantă dimensiune a alegerilor ruse nu se află la Moscova, Sankt Petersburg sau în regiunile rusești. Ea se află pe malul stâng al Nistrului.

Decizia Rusiei de a organiza secții de vot pentru alegerile Dumei de Stat în regiunea transnistreană a provocat un nou conflict diplomatic cu Chișinăul. Potrivit Reuters, Rusia a deschis 15 secții în regiunea separatistă, în timp ce autoritățile Republicii Moldova au susținut că votarea ar trebui să se desfășoare exclusiv în cadrul secției autorizate de la Ambasada Rusiei din Chișinău. Guvernul moldovean a invocat suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova și lipsa controlului autorităților constituționale asupra regiunii.

Această dispută este mult mai importantă decât pare la prima vedere. În mod formal, Moscova poate argumenta că organizează alegeri pentru propriii cetățeni aflați în afara Federației Ruse. Problema apare atunci când aceste operațiuni electorale sunt organizate pe teritoriul unui stat fără acordul autorităților constituționale ale acelui stat și, cu atât mai mult, într-o regiune separatistă susținută politic și militar de Federația Rusă.

În acest caz, problema nu mai este doar electorală. Ea devine una de suveranitate, securitate și statut internațional. De aceea, reacția Chișinăului trebuie înțeleasă în primul rând prin prisma principiului teritorialității. Republica Moldova nu contestă dreptul cetățenilor ruși de a vota, ci contestă modalitatea și locul în care Federația Rusă își exercită acest drept în raport cu teritoriul unui stat asupra căruia acesta își afirmă propria suveranitate.

Este o distincție fundamentală

Experiența Republicii Moldova arată momentul unde se termină dreptul electoral și începe geopolitica. Cazul transnistrean demonstrează că, în spațiul post-sovietic, problema alegerilor nu poate fi separată întotdeauna de problema geopolitică. Regiunea transnistreană nu este recunoscută internațional ca stat independent, inclusiv de Federația Rusă. Totuși, Moscova menține acolo o prezență militară, relații politice și economice privilegiate și o influență instituțională considerabilă. În acest context, organizarea alegerilor ruse în regiune dobândește o încărcătură politică suplimentară.

În 2021, în regiunea transnistreană au fost organizate 27 de secții pentru alegerile ruse, iar potrivit Reuters aproximativ 76% dintre voturile exprimate acolo au revenit Rusiei Unite. În 2026, autoritățile ruse au redus numărul secțiilor la 15, însă principiul a rămas același: Moscova a organizat procesul electoral într-o regiune asupra căreia autoritățile constituționale ale Republicii Moldova nu exercită control efectiv.

Aceasta este poate cea mai importantă lecție pentru Chișinău. Un stat poate accepta exercitarea dreptului de vot al cetățenilor străini pe teritoriul său, dar trebuie să poată stabili condițiile în care acest lucru se produce. În cazul regiunilor separatiste, chestiunea este și mai sensibilă deoarece orice acțiune oficială a unui alt stat poate contribui, chiar și indirect, la consolidarea unor structuri paralele.

Pentru Republica Moldova, problema nu este, așadar, numai „unde votează cetățenii ruși”, ci și ce mesaj instituțional transmite organizarea acelui vot.

Pașapoartele rusești și infrastructura politică a influenței

Dimensiunea electorală se suprapune astfel peste o problemă mai veche: acordarea cetățeniei ruse locuitorilor din regiunea transnistreană.

În septembrie 2026, pe fondul disputei privind secțiile de vot, ambasadorul rus Oleg Ozerov a mers la Tiraspol și a prezentat primele pașapoarte rusești eliberate locuitorilor regiunii prin procedura simplificată instituită de autoritățile ruse. Evenimentul a accentuat tensiunile dintre Chișinău și Moscova.

Privite separat, pașaportul, secția de vot și reprezentarea diplomatică pot părea instrumente administrative. Privite împreună, ele formează însă o infrastructură politică prin care un stat își păstrează legătura instituțională cu o populație aflată pe teritoriul altui stat.

Tocmai aici experiența Republicii Moldova devine relevantă pentru România și pentru Uniunea Europeană. Transnistria arată că influența externă nu se exercită numai prin instrumente militare sau prin presiuni diplomatice. Ea poate fi exercitată și prin cetățenie, mass-media, infrastructuri economice, rețele sociale, instituții educaționale, reprezentare consulară și mobilizare electorală. Alegerile devin astfel unul dintre instrumentele prin care o influență politică preexistentă poate fi menținută și legitimată.

Ce înseamnă acest lucru pentru România?

Pentru publicul român, lecția transnistreană are o importanță directă. România este membră a Uniunii Europene și NATO, iar Republica Moldova se află într-un proces avansat de apropiere de Uniunea Europeană. În acest context, securitatea politică a Republicii Moldova nu mai este doar o problemă bilaterală Chișinău-Moscova. Ea este parte a securității europene.

Alegerile din Rusia demonstrează încă o dată că Kremlinul privește spațiul post-sovietic nu doar prin relațiile dintre guverne, ci și prin intermediul comunităților de cetățeni ruși și al teritoriilor asupra cărora Moscova exercită influență.

De aceea, România are un interes legitim ca procesul de democratizare și consolidare instituțională din Republica Moldova să continue. Nu este vorba despre alegerea unei tabere politice moldovenești, ci despre susținerea unor reguli care fac posibilă competiția democratică: alegeri verificabile, instituții electorale credibile, presă pluralistă, transparența finanțării politice și protejarea procesului electoral de ingerințe externe.

Experiența recentă a Republicii Moldova arată însă că niciun stat democratic nu este complet imun la asemenea presiuni. Raportul final al OSCE/ODIHR privind alegerile parlamentare moldovenești din 28 septembrie 2025 a constatat că scrutinul a fost competitiv și a oferit alegătorilor alternative politice clare, dar a fost afectat de interferență externă, finanțare ilegală, atacuri cibernetice și dezinformare. În același timp, observatorii au apreciat că, în ziua alegerilor, procesul a fost organizat și s-a desfășurat calm și transparent.

Deci, alegerile devin astfel unul dintre instrumentele prin care o influență politică preexistentă poate fi menținută și legitimată. Totuși, un contrast relevant apare aici: în timp ce Rusia facilitează la maximum obținerea cetățeniei pentru locuitorii din Transnistria, prin proceduri simplificate și vizite oficiale precum cea a ambasadorului Ozerov, în România se discută simultan despre restricționarea accesului la cetățenia română pentru cetățenii moldoveni. Contrastul ridică o întrebare de fond: dacă cetățenia este un instrument de influență geopolitică atunci când o folosește Moscova, o eventuală limitare a accesului la cetățenia română ar putea slăbi tocmai una dintre pârghiile prin care România și UE mențin legătura cu cetățenii Republicii Moldova, chiar în momentul în care Rusia își intensifică propriile instrumente de atragere a acestei populații.

O lecție pentru Europa: alegerile trebuie apărate înainte de ziua votului

Experiența Rusiei și cea a Republicii Moldova sugerează o concluzie mai largă pentru Europa.

Protejarea alegerilor nu începe în dimineața scrutinului și nu se termină după închiderea urnelor. Ea începe cu mult timp înainte: prin transparența finanțării partidelor, independența administrației electorale, pluralismul mediatic, securitatea infrastructurii digitale și capacitatea instituțiilor de a identifica ingerințele externe.

În cazul Republicii Moldova, această problemă este cu atât mai importantă cu cât țara se află într-o etapă decisivă a apropierii de Uniunea Europeană. Presiunile asupra procesului electoral pot fi exercitate nu numai prin falsificarea buletinelor, ci și prin manipularea informațională, finanțarea clandestină, atacuri cibernetice, cumpărarea voturilor sau utilizarea unor structuri sociale și economice dependente de actori externi.

De aici rezultă și o lecție pentru România și UE: sprijinul acordat Republicii Moldova nu trebuie redus la declarații politice. Consolidarea instituțiilor electorale, a presei independente, a securității cibernetice și a capacității administrației de a răspunde interferențelor externe reprezintă elemente concrete ale securității europene.

Dincolo de rezultatul Rusiei

Rezultatul alegerilor pentru Duma de Stat va permite Kremlinului să afirme că dispune în continuare de o majoritate parlamentară solidă. Din perspectiva mecanicii puterii ruse, acest rezultat este important. Dar pentru observatorii externi întrebarea fundamentală nu este numai câte procente a obținut Rusia Unită. Întrebarea este în ce condiții au fost obținute aceste procente și cât de largă a fost competiția politică oferită alegătorilor.

Absența observatorilor OSCE, restrângerea competiției politice, presiunile asupra opoziției și utilizarea scrutinului ca demonstrație de sprijin pentru politica Kremlinului limitează valoarea electorală a cifrelor ca indicator al preferințelor politice libere ale societății ruse.

Iar pentru Republica Moldova există o problemă suplimentară: Rusia nu și-a limitat exercițiul electoral la teritoriul propriu. Organizarea votului în Transnistria a readus în actualitate chestiunea relației dintre cetățenia rusă, politica electorală rusă și conflictul transnistrean.

De aceea, lecția alegerilor ruse din 2026 pentru Chișinău și București este mai largă decât o simplă comparație între două sisteme electorale.

Democrația nu înseamnă doar existența urnelor. Înseamnă existența unei alegeri reale, verificabile și protejate de presiuni externe.

Pentru Republica Moldova, apărarea acestui principiu este inseparabilă de apărarea propriei suveranități. Pentru România și Uniunea Europeană, sprijinirea acestei capacități reprezintă, în același timp, o investiție în securitatea democratică a frontierei estice a Europei.

Iar regiunea transnistreană arată poate cel mai clar de ce această problemă nu poate fi tratată ca o simplă chestiune electorală. Într-un spațiu în care frontierele, cetățenia, identitatea, informația și securitatea se intersectează, urna poate deveni și un instrument al geopoliticii.

Disclaimer: Acest material este realizat de Agenția de Presă IPN. Proiectul – Europa Aproape: Informare, dialog și cooperare – este finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova și implementat de Agenția de Presă IPN. Conținutul acestui material nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.

#alegeri #Anatol Taranu #Moldova #Rusia