Oamenii de ştiinţă au identificat în centura de asteroizi două obiecte roşiatice uriaşe, despre care cred că nu ar trebui să fie acolo şi ale căror suprafeţe conţin „materie organică complexă”. Cei doi asteroizi, numiţi „203 Pompeja” şi „269 Justitia”, au fost descoperiţi de Agenţia spaţială din Japonia.
„Pompeja” are aproximativ 110 kilometri, în timp ce „Justitia”, care este mai mic, are un diametru de doar 55 de kilometri.
Descoperite în grupul de roci dintre Marte şi Jupiter, aceste două obiecte sunt foarte diferite de celelalte, aflate în vecinătate. Atât „Pompeja”, cât şi „Justitia” reflectă mai multă lumină roşie decât alţi asteroizi din jur, datorită prezenţei unei cantităţi considerabile de materie organică complexă la suprafaţa lor – cum ar fi carbonul sau metanul.
Astfel de asteroizi nu se găsesc de obicei în zona centurii, care este în general alcătuită din corpi cereşti de nuanţă mai albastră, însă sunt comuni printre obiectele trans-neptuniene şi centauri (care sunt mai mici şi orbitează între Jupiter şi Neptun) – loc din care astronomii estimează că provin.
Traiectoriile asteroizilor și-ar avea originea în anarhia de la începuturile Sistemului Solar
Potrivit Agenţiei Spaţiale din Japonia (JAXA), traiectoriile acestor asteroizi îşi au originea în anarhia de la începuturile Sistemului Solar, când mişcarea planetelor masive, precum Jupiter, a provocat o schimbare la nivelul câmpurilor gravitaţionale, acestea devenind mai haotice şi trimiţând cele două obiecte în centură, mai scrie The Independent, citat de Agerpres.
Acest eveniment trebuie să se fi petrecut în primele etape ale mediului nostru cosmic, deoarece ambele au orbite circulare stabile.
„Pentru a avea această structură organică, trebuie să existe iniţial multă gheaţă la suprafaţă”, a declarat pentru New York Times Michaël Marsset, care a colaborat la studiul recent publicat cu privire la aceşti asteroizi. „Aşadar, trebuie să se fi format într-un mediu foarte rece. Apoi, efectul radiaţiei solare asupra gheţii a creat acele structuri organice complexe”.
Existenţa acestor asteroizi s-ar putea dovedi importantă pentru modelul Nisa, conform căruia Saturn, Uranus şi Neptun s-au deplasat spre exterior din Sistemul Solar pe o perioadă de sute de milioane de ani, în timp ce Jupiter s-a deplasat uşor spre interior.
Centura de asteroizi ar conţine între 1,1 şi 1,9 milioane de asteroizi cu un diametru mai mare de 1 kilometru şi milioane de asteroizi mai mici. Însă, potrivit oamenilor de ştiinţă, asteroizii cu diametrul mai mare de 100 de kilometri ar fi evitat fizica distructivă a Sistemului Solar timpuriu şi, ca atare, au capacitatea de a oferi o perspectivă deosebit de importantă cu privire la acea perioadă.
Nu toţi oamenii de ştiinţă sunt de acord, însă, cu această idee. Hal Levison, cercetător în cadrul Southwest Research Institute din Colorado, Statele Unite, care este conducătorul unei misiuni NASA (numită „Lucy”) care îşi propune studierea asteroizilor lui Jupiter, a declarat pentru New York Times că cele două obiecte cereşti ar fi trebuit să devină mai puţin roşiatice odată cu apropierea de Soare. Prin urmare, nu se cunoaşte cu certitudine de ce aceşti asteroizi sunt atât de roşii, însă cheia acestui mister ar putea fi asociată cu înţelegerea modului în care au ajuns să facă parte din centură.
Pentru rezolvarea acestui mister ar fi probabil necesară trimiterea unei sonde spaţiale – un obiectiv despre care JAXA a afirmat că „merită să fie luat în considerare ca destinaţie candidată” în viitor.
