Deputații moldoveni, cu majoritate de voturi, au aprobat joi, 30 mai curent, înăsprirea pedepselor pentru șoferii care urcă la volan în stare de ebrietate și provoacă accidente rutiere. Două inițiative legislative din partea PAS și BCS au fost comasate la un proiect de modificare a Codului penal și a Codului contravențional, adoptat în a doua lectură de Parlament, care vizează și aplicarea amenzilor sau chiar arest pentru persoanele care vor jigni profesorii, și faptul că noțiunea de „trădare de patrie” să fie reglementată mai clar în legislație.

VIDEO Marșul părinților de îngeri. Au cerut printre lacrimi de durere înăsprirea legii pentru șoferii iresponsabili

Autorii documentului, un grup de deputați din Fracțiunea „Partidul Acțiune și Solidaritate”, propun înăsprirea pedepsei pentru șoferii depistați în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau care au consumat droguri. Mai exact, aceștia vor risca muncă neremunerată în folosul comunității sau închisoare de până la 1 an, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

De asemenea, se va majora termenul de închisoare de până la 15 ani pentru șoferii în stare de ebrietate care au provocat accidente soldate cu vătămarea gravă a sănătății sau decesul persoanei. Persoanele care se aflau în stare de ebrietate atunci când au săvârșit accidentul rutier și au părăsit locul faptei, nu dețineau permis de conducere sau erau privați de dreptul de a conduce mijloace de transport vor fi pedepsite cu închisoare de la 3 la 7 ani.

S-au mai propus modificări la Codul penal, astfel încât șoferii beți care au provocat accidente rutiere sau cei care au părăsit locul accidentului să nu poată beneficia de pedeapsă mai blândă, prin liberarea de răspundere sau de pedeapsă penală. Totodată, în cazul în care aceștia își vor recunoaște vina, vor putea beneficia doar de reducerea prevăzută de lege a limitei maxime a pedepsei.

Autorii documentului mai propun completarea Codului contravențional cu o prevedere prin care se stipulează că șoferii care au fost depistați în stare de ebrietate la volan de două sau mai multe ori pe parcursul aceluiași an să fie exceptați de dreptul de a achita jumătate din valoarea contravenției.

Deputata din Blocul Comuniștilor și Socialiștilor Diana Caraman a propus o altă modificare la Codul penal, cu scopul de a combate fenomenul consumului de droguri sau de alcool la volan, încât accidentele rutiere provocate de consumul de alcool sau de droguri, precum și de depășirea limitei de viteză să fie calificate drept infracțiuni intenționate.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#accidente #șoferi beti #stare de ebrietate

Talka Sada, un tată dintr-un sat sărac din regiunea Terai din sudul Nepalului, străbate munții afectați de inundații în căutarea fiului său, dispărut în urma dezastrului provocat de revărsarea râului Bhotekoshi pe 26 august.

Vinod, fiul lui Sada, în vârstă de 19 ani, lucra ca muncitor la o centrală hidroelectrică din districtul Rasuwa, zona cea mai grav afectată de inundații, relatează publicația Al Jazeera.

Tânărul se afla acolo de o lună, efectuând munci ocazionale precum amestecarea cimentului. Ultimul contact telefonic dintre tată și fiu a avut loc cu o zi înainte de catastrofă. De atunci, Vinod și alți patru tineri muncitori, cu vârste între 17 și 19 ani, au dispărut fără urmă. „Nu vă pot spune cât de mult plânge soția mea. Și eu sunt în durere profundă și nu știu ce să fac”, a declarat Sada, ștergându-și lacrimile.

Bărbatul a plecat în căutarea fiului alături de fratele său Îmbrăcat într-o cămașă albă și pantaloni negri, Talka Sada a pornit într-o călătorie istovitoare alături de fratele său, în speranța de a-și găsi fiul. Cu un rucsac gri pe umeri și o pungă portocalie care îi servește drept pelerină de ploaie, bărbatul a străbătut deja sute de kilometri, cheltuind cei 2.000 de rupii nepaleze (aproximativ 13 dolari), bani împrumutați cu dobândă ridicată. „Am împrumutat bani ca să vin din Saptari până aici. Plătesc o dobândă de 20 de rupii pentru fiecare 100 de rupii împrumutate”, a spus el.

Călătoria a început cu un drum de nouă ore cu autobuzul până în capitala Kathmandu, unde Sada a verificat toate spitalele din oraș în căutarea fiului său printre supraviețuitori sau pe listele celor decedați. Însă fotografiile și cadavrele recuperate erau de multe ori greu de recunoscut, fiind descompuse sau mutilate. Neavând nicio veste despre Vinod, Sada a pornit pe jos spre districtul Nuwakot, aflat la aproximativ 60 km distanță de Kathmandu, mai aproape de centrala unde lucra fiul său.

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți

Drumul spre Nuwakot a fost plin de dificultăți, trecând pe drumuri distruse și prin sate acoperite de noroi și resturi. În Trishuli, un mic oraș de pe drum, Sada și fratele său au plătit 1.500 de rupii pentru o noapte la un han, primind în schimb o porție modestă de orez. „Dacă mai trebuie să stăm aici încă o noapte, nu-mi va mai rămâne niciun ban să mă întorc acasă”, a spus el.

Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență

În căutarea lor disperată, Sada și fratele său s-au lovit de refuzuri și indiferență, fiind respinși de la morgi și taberele militare organizate pentru a ajuta victimele dezastrului. Tatăl își explică această atitudine prin discriminarea etnică cu care se confruntă comunitatea sa.

Originar din comunitatea marginalizată Musahar, Sada crede că statutul său de Madhesi și bariera lingvistică sunt motivele pentru care autoritățile îi ignoră rugămințile.

„Suntem săraci. Ne consideră Madhesi și bihari. Nu putem vorbi fluent nepaleza, de aceea doar ne resping și ne trimit de la un loc la altul. / Chiar dacă este un cadavru, avem dreptul să-l vedem. Ne-am înregistrat numele peste tot, la secțiile de poliție, la taberele militare. Dar nimeni nu ne ajută”, a spus Sada printre lacrimi.

Autoritățile nepaleze, copleșite de amploarea crizei, susțin că depun toate eforturile pentru a ajunge la victime și a le oferi sprijin. Totuși, frustrările și sentimentul de neputință sunt evidente printre cei afectați.

„Nu pot vorbi cu el. Nu-i aud vocea. Așa că toți sunt cu inimile frânte acasă”, a spus Sada, referindu-se la durerea familiei sale.

Stările lui Sada alternează între speranță și disperare Pe măsură ce orele trec fără nicio veste, stările lui Sada alternează între speranță și disperare.

„Fiul meu este tânăr. Muncește zilnic. Este agil. Sigur ar fi putut să meargă sau să fugă undeva”, spune el cu o licărire de speranță. Dar imediat, vocea i se frânge. „Nu mai am speranță. Dacă Vinod ar fi fost în viață, cu siguranță ar fi sunat de undeva, chiar dacă doar să bea apă”.

Cu toate acestea, renunțarea nu este o opțiune pentru tatăl devastat. El și fratele său se pregătesc să-și continue drumul către centrala hidroelectrică unde lucra fiul său.