Republica Moldova este una dintre țările despre care se vorbește mult în termeni de provocări. Vorbim despre salarii, despre migrație, despre politică, despre crize și despre ceea ce ne lipsește. De multe ori, pare că ne-am obișnuit să măsurăm succesul unei societăți prin ceea ce nu are, nu prin ceea ce a reușit să construiască.
Dar ce ar fi dacă, pentru o clipă, am schimba perspectiva? Ce ar fi dacă am încerca să ne imaginăm o Moldovă fericită?
Nu o Moldovă perfectă. Nu o țară fără probleme, fără conflicte sau fără griji. O astfel de societate nu există nicăieri în lume. Dar o Moldovă în care oamenii ar avea mai multă încredere unii în alții. În care succesul vecinului nu ar fi privit cu suspiciune, ci cu admirație. În care am fi mai preocupați să construim, decât să criticăm.
Poate că primul lucru care s-ar schimba ar fi felul în care ne privim pe noi înșine. De prea multe ori ne descriem țara prin stereotipuri negative. Spunem că „la noi nu se poate”, că „toți pleacă”, că „nimic nu se schimbă”. Și totuși, în fiecare zi există oameni care demonstrează contrariul. Sunt antreprenori care investesc, profesori care educă, medici care salvează vieți, jurnaliști care caută adevărul și tineri care aleg să-și construiască viitorul acasă.
O societate fericită nu înseamnă o societate bogată. Există țări bogate în care oamenii sunt singuri și neîncrezători. Fericirea colectivă vine din sentimentul că aparții unei comunități, că munca ta contează și că viitorul poate fi mai bun decât prezentul.
Dacă am fi mai fericiți, poate am vorbi mai puțin despre ceea ce ne desparte și mai mult despre ceea ce ne unește. Am descoperi că avem mult mai multe lucruri în comun decât credem: aceeași dorință de siguranță pentru familiile noastre, aceeași speranță pentru copiii noștri și aceeași nevoie de respect și demnitate.
Poate că am înceta să căutăm permanent salvatori și am înțelege că schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Cu un gest simplu de respect în trafic. Cu o vorbă bună spusă unui coleg. Cu implicarea într-un proiect comunitar. Cu decizia de a nu răspândi ură și dezbinare.
Republica Moldova a trecut prin multe încercări. A cunoscut perioade de sărăcie, incertitudine și dezamăgire. Dar a demonstrat, în același timp, o capacitate extraordinară de a rezista. Am văzut solidaritate în momente de criză, generozitate față de cei aflați în nevoie și curaj atunci când viitorul părea nesigur.
Poate că adevărata noastră provocare nu este să devenim mai bogați, mai puternici sau mai influenți. Poate că provocarea este să învățăm să apreciem mai mult ceea ce avem și ceea ce suntem.
Pentru că o țară nu este doar suma instituțiilor sale, a drumurilor sau a indicatorilor economici. O țară este starea de spirit a oamenilor care trăiesc în ea.
Și atunci apare întrebarea simplă: ce ar fi dacă am fi fericiți?
Poate că am descoperi că Moldova pe care o căutăm de atâția ani există deja, în mare parte, în noi. Trebuie doar să avem curajul să o vedem.
