În Europa, alegerea Maiei Sandu în funcția de președintă a Republicii Moldova la 1 noiembrie 2020 a fost întâmpinată ca o ușurare colectivă.

Sandu, un fost premier progresist și deschis care și-a dorit să creeze legături mai strânse între Republica Moldova și Uniunea Europeană, l-a învins pe Igor Dodon, care este deschis pro-Kremlin și a vizitat Rusia de aproximativ 30 de ori în timpul mandatului său de patru ani ca președinte, scrie sursa citată.

Când rezultatul a fost anunțat, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a felicitat-o pe Maia Sandu și a spus că activitatea susținută de Europeni pentru combaterea corupției și îmbunătățirea statului de drept ar putea fi reluată, după ce acest proces a fost pus pe pauză în timpul președinției lui Dodon.

Ca și alte națiuni din sud-estul Europei, Moldova are o diviziune politică și culturală între cei care privesc spre est și cei care privesc spre vest. Sandu s-a concentrat pe alegătorii din această ultimă tabără, care văd viitorul Moldovei cu Europa, mai degrabă decât cu Rusia lui Vladimir Putin.

Printre aceștia s-au numărat mulți dintre cei care au părăsit țara în ultimii ani pentru a-și găsi un loc de muncă și oportunități peste hotare, majoritatea în UE. Banii pe care îi trimit acasă reprezintă încă aproximativ 16% din PIB-ul total al țării, notează Euronews.

În ciuda faptului că l-a învins pe Dodon, Sandu a rămas cu un parlament care a fost ales în 2019 și în care Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) are doar 15 din 101 locuri. În schimb, Partidul Socialist al lui Dodon și partenerii săi de coaliție au o majoritate confortabilă de 56 de locuri.

Deci, în ciuda faptului că a câștigat alegerile prezidențiale, Sandu a rămas cu un parlament ostil. Alegerile anticipate, convocate pentru 11 iulie, vor fi o șansă de a schimba acest lucru.

Reforme

Parlamentul ostil i-a lăsat puține șanse lui Sandu să adopte schimbările radicale pe care le-a promis în timpul campaniei sale. În Moldova, puterea legislativă este concentrată în Parlament, nu în președinte, care are puțină putere efectivă de a implementa reforme.

Din noiembrie, încercările lui Sandu de a convoca noi alegeri au fost dejucate de opoziție, care a declarat stare de urgență din cauza pandemiei de COVID-19. În cele din urmă, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis pe 28 aprilie că starea de urgență este neconstituțională.

În conformitate cu legea, Sandu s-a retras din funcția de lider al PAS atunci când a fost aleasă președinte, dar fostul său partid se află pe primul loc. Aceasta a fost propulsat de ratingurile Maiei Sandu după promisiunea sa de a combate corupția endemică din Moldova.

În schimb, PSRM a pierdut teren după ce a Igor Dodon picat în alegerile prezidențiale din noiembrie și există zvonuri că acesta ar putea fi înlocuit din funcția de lider al formațiunii.

În general, având în vedere pandemia de COVID-19 și actuala criză politică și economică a Republicii Moldova – FMI se așteaptă ca PIB-ul țării să scadă cu 4,5% în acest an – încercările de a organiza noi alegeri nu au fost bine primite de alegătorii dornici de creștere economică și schimbare.

Între timp, Dodon a optat pentru aceleași tactici politice pe care le-a folosit în timpul campaniei prezidențiale. În ultimele săptămâni, el a pus la îndoială maltratarea criticului Kremlinului Alexei Navalnîi și l-a vizitat pe dictatorul belarus Alexander Lukașenko.

Dodon nu a fost un partener credibil pentru Occident în timpul mandatului său prezidențial și în acest moment încearcă să activeze electoratul socialist, pro-rus, cu mesajul geopolitic tipic pentru a preveni un nou eșec pentru partidul său, a declarat Radu Magdin.

Acest mesaj este deosebit de toxic pentru alegători într-un moment în care Moldova a avut nevoie de parteneri internaționali în timpul pandemiei de COVID-19.

Legături cu Rusia

Având în vedere eșecurile Europei în sud-estul Europei în ceea ce privește gestionarea COVID-19, poate că nu este surprinzător faptul că narațiunea părții socialiste nu se va schimba înaintea alegerilor anticipate. Un număr mare de alegători moldoveni încă văd apropierea de Moscova ca pe un avantaj, nu în ultimul rând într-un moment în care, pe bună dreptate sau nu, se simt dezamăgiți de Europa.

Linia pro-Rusia a lui Dodon este susținută de partidul său care a dezvoltat legături cu Rusia la nivelul personalităților politice, instituțiilor și partidelor politice care îl înconjoară pe Vladimir Putin. Refuzul înclinării pro-Rusia ar putea însemna pierderea unui grup de alegători destul de loiali, a declarat Denis Cenușa.

Și, ca și în alte părți ale Balcanilor, o antipatie europeană crescândă față de continuarea extinderii i-ar putea convinge pe mulți din Moldova că Bruxelles-ul nu este interesat de legături mai strânse. La fel ca în Georgia și Ucraina, ambele fiind în favoarea aderării la UE, perspectiva aderării la Blocul comunitar pare îndepărtată.

Republica Moldova implementează Acordul de Asociere cu UE, dar UE nu promite nicio perspectivă europeană în mod deschis, a spus Cenușa. Aderarea la UE depinde de îmbunătățirea consecventă și ireversibilă a guvernării de acasă și de o configurație politică favorabilă în UE.

La fel ca Georgia și Ucraina, Moldova va avea nevoie atât de asistență semnificativă din partea UE, cât și de reforme politice și stabilitate înainte de a avea vreo șansă de a-și îmbunătăți perspectivele europene.

#Alegeri anticipate 2021 #euronews #Igor Dodon #Maia Sandu

Uniunea Europeană a reînnoit marţi, 22 septembrie, sancţiunile impuse Rusiei pentru invazia în Ucraina, cedând în cele din urmă în faţa Franţei şi Luxemburgului, care au cerut retragerea a doi oligarhi ruşi de pe lista de sancţiuni, solicitare care a ameninţat prelungirea acestora. După o lungă luptă, UE ridică sancțiunile împotriva celor doi oligarhi ruși, Alișer Usmanov și Mihail Fridman, din cauza amenințării cu blocarea totală a sancțiunilor împotriva Rusiei de către statele membre individuale, relatează Digi24.

În schimb, măsurile împotriva celorlalte 3.000 de persoane și entități vor fi prelungite pentru trei ani. Conform relatărilor din presă, Letonia a fost ultima țară care și-a renunțat la opoziția față de compromis.

Conform informațiilor de la Agenția de Presă Germană, punctul de plecare al acestor evoluții a fost cererea Slovaciei de ridicare a sancțiunilor împotriva miliardarului Usmanov. Franța se alăturase recent și în mod surprinzător acestei cereri. Ulterior, potrivit diplomaților, Luxemburgul a cerut ca, dacă sancțiunile împotriva lui Usmanov sunt ridicate, să fie și ridicate sancțiunile împotriva lui Fridman.

În contextul în care președintele Emmanuel Macron nu încetează să atragă atenția asupra amenințării hibride ruse, graba Franței de a cere ridicarea sancțiunilor europene împotriva omului de afaceri ruso-uzbek Alișer Usmanov nu poate decât să surprindă. Parisul și-a uimit partenerii, prezentându-se ca apărător al miliardarului al cărui nume figurează, din februarie 2022, pe lista celor 3 000 de persoane și entități juridice acuzate că susțin efortul de război al Rusiei. Însă, în cele din urmă, marți, 22 septembrie, aceștia au acceptat.

Invocând „securitatea națională”, diplomații francezi de la Bruxelles blocau, încă din 14 septembrie, prelungirea sancțiunilor, semănând discordie în rândul celor 27 de țări ale Uniunii Europene (UE). Franța și Slovacia solicitau reabilitarea lui Alișer Usmanov, iar Luxemburgul, Ungaria și Slovacia insistau ca un alt oligarh rus, Mihail Fridman, să fie, la rândul său, scutit de sancțiuni. Letonia, pe de altă parte, se opunea ferm acestor modificări, în timp ce Ucraina nu-și ascundea dezamăgirea.

Prim-ministrul ucrainean, Sergii Korețkii, a făcut apel la UE să nu slăbească sancțiunile împotriva Rusiei, în momentul în care aceasta din urmă își intensifică atacurile aeriene asupra țării sale.

Menţinând acest regim de sancţiuni împotriva a circa 3.000 de persoane şi entităţi acuzate că sprijină efortul de război al Rusiei împotriva Ucrainei, „am ajuns la un compromis dificil”, a transmis preşedinţia irlandeză a Consiliului UE, care a confirmat că „anumite persoane” au fost în final retrase de pe lista neagră.

Potrivit diplomaţilor, Franţa şi Luxemburgul au obţinut eliminarea lui Alisher Usmanov şi Mihail Fridman de pe listă. Letonia, care se opusese categoric exceptării acestor oligarhi de la sancţiuni, a acceptat în cele din urmă să se abţină pentru a fi depăşit obstacolul prelungirii sancţiunilor, conform aceloraşi surse.

Decizia, luată la nivel de ambasadori, mai trebuie formalizată prin aşa-numita procedură scrisă.

Franţa şi-a surprins la începutul acestei luni partenerii din UE după ce a insistat ca magnatul ruso-uzbec Usmanov să fie scos de pe lista sancţiunilor europene, invocând preocupări legate de securitatea naţională, pe care nu le-a precizat, dar ar putea fi vorba despre un acord de eliberare a unor cetăţeni francezi deţinuţi în Azerbaidjan.

Apoi, Luxemburgul a cerut acelaşi tratament şi pentru Fridman, care a deschis împotriva acestei ţări un proces în care cere despăgubiri de 16 miliarde de dolari.

Într-o primă reacţie după anunţul scoaterii celor doi oligarhi ruşi de pe lista sancţiunilor UE, ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a scris pe reţeaua socială X că este o decizie „ruşinoasă şi nejustificată”.