Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

Experți la RLIVE TV: Republica Moldova, printre țările cu cea mai slabă reprezentare la UNESCO

30 Mai 2025, 10:28
 // Categoria: Societate // Autor:  Vlada Ciorici
30 Mai 2025, 10:28 // Societate //  Vlada Ciorici

În 20 de ani de la ratificarea Convențiilor UNESCO, Republica Moldova a propus de sine stătător doar trei bunuri pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial — însă niciunul nu a trecut de etapa Listei Indicative. Aceasta reprezintă primul pas oficial prin care un stat își exprimă intenția de a include un bun în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în următorii 5–10 ani.

Primul dosar, care vizează Cernoziomul din stepa Bălțului, a fost depus în 2011 și de atunci așteaptă o evaluare din partea Comitetului Patrimoniului Mondial. Al doilea dosar, dedicat Rezervației Orheiul Vechi, are deja o istorie de aproape opt ani, însă nici acesta nu a avansat către evaluarea finală.

Arhitectul Sergius Ciocanu, cercetător științific superior la Institutul Patrimoniului Cultural, a explicat în cadrul emisiunii „Consens Național” de la RLIVE TV că tentativa de înscriere a Rezervației Orheiul Vechi în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a parcurs două etape distincte.

„Primul dosar a fost foarte slab — doar partea științifică era solidă. În rest, lipseau instrumentele legale necesare pentru protejarea sitului cultural și natural. Ni s-a transmis că avem mult de muncă, iar Moldova și-a retras dosarul pentru a nu pierde șansa de a-l depune din nou în viitor. La a doua tentativă, au fost incluse și actele normative cerute, însă punerea lor în aplicare la nivel local rămâne deficitară, realitate care nu diferă prea mult față de cea de acum opt ani”, a subliniat Ciocanu.

Între timp, Republica Moldova a mai depus în acest an un nou dosar pentru includerea în Lista Indicativă UNESCO. Este vorba despre vinăriile subterane de la Cricova și Mileștii Mici. Istoricul Sergiu Musteață, secretar general al Comisiei Naționale pentru UNESCO, consideră că dosarul are șanse reale de a fi acceptat, însă este nevoie de lucru suplimentar pentru a-l aduce la standardele cerute de UNESCO.

„Abia acum începem să realizăm cartografierea topografică a galeriilor subterane, ca să înțelegem exact cu ce patrimoniu lucrăm. Pentru a avansa, este nevoie de eforturi susținute. S-a creat un grup de lucru la Ministerul Culturii, dar asta nu este suficient. Este nevoie de un buget dedicat și de cooptarea unor experți care să realizeze studiile necesare în domenii precum geologia, mediul subteran și evoluția patrimoniului industrial în cel vinicol. Este un efort considerabil”, a declarat istoricul Sergiu Musteață.

Republica Moldova are înregistrat pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO un singur sit. Este vorba de Arcul Geodezic Struve care face parte dintr-u proeict transfrontalier a zece țări. Alături de România, țara noastră mai este prezentă în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO cu colindatul de ceată bărbătească, scoarța și ia, iar împreună cu România, Bulgaria și Macedonia de Nord a înregistrat la UNESCO Mărțișorul.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.