Diana Guja
pentru Agora.md

La începutul lunii noiembrie, Direcția Generală Educație, Tineret și Sport a Consiliului municipal Chișinău (DGETS) a decis că elevii claselor primare, gimnaziale și liceale vor recupera cele șapte zile în plus din vacanța de toamnă. Tot atunci s-a stabilit că orarul recuperărilor va fi fixat de conducerea instituției de învățământ până la sfârșitul semestrului I. Șeful adjunct al DGETS, Andrei Pavaloi, a dat asigurări că „Directorii instituțiilor de învățământ împreună cu profesorii și părinții vor stabili cum va avea loc procesul de recuperare pentru elevi. Fiecare instituție în parte va elabora un plan în acest sens”. Pe foaie, dar și în mass-media, totul a arătat bine, frumos și corect. Doar că în realitate, lucrurile s-au întâmplat altfel – părinții se plâng că nu au fost consultați nici ei, nici cadrele didactice, că deciziile despre cum școlile vor recupera orele au fost luate ad-hoc, în defavoarea copiilor, dar și a profesorilor.

Pe lângă lipsa de consultații, a fost, potrivit unor părinți, și o lipsă de informare. „Diriginta a trimis duminica după-masă programul recuperărilor doar copiilor, fără să creadă că e corect să trimită informația și părinților”, scrie o mamă. Potrivit ei, noul orar a fost pus la dispoziția părinților abia după cinci zile de la începerea recuperărilor, ca urmare a insistenței acestora.

Din păcate, comunicarea deschisă și transparentă nu a fost niciodată o prioritatea în relațiile dintre școală și părinți, dar nici dintre Minister, DGETS și școli. Cum se iau anumite decizii, care sunt raționamentele de la baza lor, cum e respectat interesul copiilor – rămâne o enigmă, pe care instituțiile publice nu se grăbesc să o dezvăluie, lăsând părinții să ghicească.

Inițial, s-a decis că toate recuperările vor fi făcute până la sfârșitul semestrului acesta, adică până la vacanța de iarnă. Decizia, însă a fost revizuită, după cum susțin părinții, datorită presiunii lor – astfel, s-a stabilit că elevii pot recupera săptămâna suplimentară de vacanță până la sfârșitul anului școlar. Cu toate acestea, multe școli nu au renunțat la planul primar, cel de a recupera lecțiile până la sfârșitul lui decembrie, deși au putut s-o facă, și asta, lăsând la o parte faptul că școlile ar fi putut să acționeze din start în interesul copiilor și cadrelor didactice și să se opună unor decizii care sunt vădit în defavoarea celor din urmă. Acum responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă este pasată între administrațiile școlilor, DGETS, Ministerul Educației și Cercetării și înapoi. Aparent, nimeni nu vrea să-și asume consecințele – program supraîncărcat, cadre didactice suprasolicitate, copii surmenați și părinți care trăiesc într-o stare de alertă continuă.

„Lecțiile încep cu 30 minute mai devreme – și a dat peste cap activitățile de dimineață, ca să reușesc să mă organizez – mă trezesc la 5 dimineața, fetele la fel se trezesc mai devreme – această jumătate de oră se resimte după două săptămâni”, mărturisește o mamă pe Facebook.

Alți părinți scriu că în școala lor s-a decis că lecțiile vor dura 60 de minute, în altele de la 7:45 sau 8:00 la 15:00, cu pauze de câte cinci minute. Multe școli au introdus lecții și sâmbăta. Aici, la fel diferă abordarea: unele școli au ales să facă lecțiile de sâmbătă on-line, altele off-line, dar peste o sâmbătă.

Cea mai mare revoltă a părinților este provocată de faptul că elevii sunt încărcați peste măsură, nu au suficient timp pentru odihnă și recuperare psiho-emoțională, care, la drept vorbind, ar trebui să fie preocuparea de bază nu doar a părinților, dar și a sistemului de educație. O altă problemă este faptul că programul activităților extrașcolare ăn care erau implicați copiii, a fost dat peste cap. Unii părinți au fost puși în situația să aleagă între lecțiile private de engleză, pentru care au achitat în avans și ultima lecția la liceu. În cazul copiilor care au de susținut examenul TOEFL, IELTS ș.a. alegerea este mai mult decât evidentă.

„Supraobosiți și înfometați – asta presupune recuperarea si nicidecum recuperarea temelor, că n-ai cum sa fii în stare să asimilezi în astfel de condiții, cu pauze de 10 min”, scrie o mamă pe rețelele de socializare.

Părinții se indignează pe bună dreptate. Care a fost motivul grabei cu care școlile au înghesuit toate lecțiile până la sfârșit de an? De ce nu s-a ținut cont de interesul copiilor? De ce starea emoțională și sănătatea mintală a elevilor este ultima dintre preocupările administrației școlare, DGETS și a Ministerului Educației și Cercetării? Deși, după cum o arată situația la moment, acestea lipsesc cu desăvârșire din lista lor de preocupări.

„Îmi pare rău ca s-a ținut cont de recuperarea lecțiilor, dar deloc de starea emoțională a copiilor […] fiind obosiți – ce folos mai este din materia predată? Ce folos este din temele pentru acasă – dacă seara copilul cade de oboseală?”.

Recuperarea, însă, nu lovește în copii. Au de suferit și cadrele didactice. La ce oră iese din casă o profesoară sau un profesor care începe prima lecție la 7:45? La ce oră e nevoit/ă să se trezească? Iar în cazul în care mai are și familie? Dar ce face acel profesor în cazul în care își educă singur copilul/copiii? De acei copii cine are grijă și în ce condiții? Când reușește să se pregătească pentru a doua zi acel cadru didactic? De grijile proprii, de odihnă și de starea emoțională a cadrelor didactice antrenate în goana recuperărilor – mi-e frică să întreb.

Părinții sunt și ei victime ale goanei recuperărilor. Victime colaterale. Iar după cum arată studiile recente, doar 10 la sută dintre tații din Republica Moldova se implică în educația copiilor, lăsând această responsabilitate mamelor, acea victimă este mama. Ceea ce înseamnă că viața femeilor cu copii de școală a devenit cu un grad mai complicată – ele se odihnesc mai puțin în această perioadă, sunt supuse unui nivel mai ridicat de stres, productivitatea lor scade, ceea ce pentru unele femei ar putea însemna și scăderea venitului. Și să nu uităm că unele din aceste mame sunt profesoarele. Și iar, cerc închis.

Dacă ar trebui să aleg trei cuvinte pentru a descrie procesul de recuperare a vacanței prelungite, acelea ar fi: nepăsare, iresponsabilitate, haos. Admit că poate nu am dreptate. Nici eu, nici părinții revoltați, nici copiii extenuați, nici profesorii cu nervii la pământ. Însă, în cazul în care atâta lume nu are dreptate – ieși și comunică dreptatea ta. Dar cel mai bine e s-o comunici din timp, ca să lași celor implicați și direct interesați posibilitatea de a contesta și de a acționa în favoarea lor. Ideal, însă, ar fi ca înainte de luarea oricărei decizii să fie organizate consultări pe bune, transparente și incluzive.

#COVID-19 #elevi #recuperare

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.