Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM) a transmis un mesaj cu prilejul împlinirii a 35 de ani de la proclamarea Independenței Republicii Moldova.
I. INDEPENDENȚA NU S‑A PROCLAMAT DOAR LA CHIȘINĂU. EA A FOST TRĂITĂ ÎN FIECARE SAT
Astăzi se împlinesc 35 de ani de când Republica Moldova s-a declarat stat independent. Iar în această zi trebuie spus limpede un lucru pe care la Chișinău se preferă să fie uitat: independența nu este un drapel arborat pe o clădire din capitală. Independența este capacitatea reală a oamenilor de a-și hotărî singuri soarta — acolo unde trăiesc, acolo unde muncesc, acolo unde își îngroapă părinții și își cresc copiii.
Un stat este liber exact în măsura în care sunt libere comunitățile sale. Nu există și nu a existat niciodată în Europa un stat modern construit de sus în jos, prin ordine transmise de la centru spre periferie. Democrația nu se învață în ministere. Ea se învață în primărie — singurul loc unde omul poate intra fără audiență, poate întreba fără frică și poate cere socoteală celui pe care l-a ales cu mâna lui.
De aceea autonomia locală și democrația locală nu sunt un detaliu tehnic al administrației. Ele sunt fundamentul unui stat modern și european. Nu este o opinie a CALM — este textul Cartei Europene a Autonomiei Locale, ratificată de Republica Moldova încă din 1997, asumată solemn, de bunăvoie, în fața Consiliului Europei. Un stat care își reduce propria democrație locală nu se apropie de Europa. Se îndepărtează de ea, oricâte steaguri albastre ar pune pe scenă.
II. CINE A ȚINUT VIE SPERANȚA ÎN SATELE ȘI ORAȘELE ACESTEI ȚĂRI
În acești 35 de ani, statul s-a retras din multe locuri. Au plecat întreprinderile. S-au închis spitalele. S-au împuținat școlile. A plecat un milion de oameni. Au venit crize economice, crize energetice, pandemia, războiul de la hotar, valurile de refugiați.
Din toate acestea, un singur lucru nu a plecat din sat: primăria și primarul.
Când nu a mai rămas nimeni, au rămas ei. Au deszăpezit drumuri fără bani. Au dus apă în casele oamenilor. Au reparat școli și grădinițe. Au pus iluminat stradal acolo unde generații întregi umblaseră cu felinarul. Au construit apeducte, canalizare, terenuri de sport, case de cultură, drumuri. Au scris și au câștigat proiecte europene în limba pe care au învățat-o singuri, seara, după program. Au înmormântat consătenii pe care nu avea cine să-i înmormânteze. Au ținut evidența, actele, memoria și demnitatea unor localități pe care harta bugetară le trecuse de mult la pierderi.
Aceasta este contribuția autorităților publice locale la Independența Republicii Moldova: au ținut vie speranța acolo unde statul nu mai ajungea. Fără primari și fără APL, multe dintre satele noastre nu ar mai exista astăzi nici măcar pe hârtie.
Și tot ce s-a obținut în domeniul autonomiei locale în acești ani — finanțele publice locale, banii care au început să ajungă direct în bugetele locale, finanțarea drumurilor locale, reducerea controlului administrativ abuziv, dreptul de a fi consultați, dialogul instituțional cu Guvernul, primul raport pozitiv al Consiliului Europei — nimic din toate acestea nu a fost dăruit. Totul a fost câștigat. Pas cu pas, prin unitatea primarilor, prin solidaritate și prin refuzul de a fi împărțiți în „ai noștri” și „ai lor”.
III. CALM: O SINGURĂ VOCE, CARE NU S‑A VÂNDUT NICIUNEI GUVERNĂRI
Nimic din tot ce s-a câștigat nu ar fi fost posibil dacă primarii ar fi rămas, fiecare, singur în fața centrului. De aceea, în 2010, s-a născut CALM — nu ca încă o structură administrativă, ci ca singura voce unită a autorităților publice locale din Republica Moldova.
De atunci s-au perindat la putere guvernări de toate culorile. Fiecare a venit cu propriile promisiuni despre descentralizare. Și aproape fiecare a sfârșit prin a încerca exact același lucru: să controleze administrația locală, să-i dezbine pe primari, să creeze asociații paralele „loiale”, să descurajeze aderarea la CALM și să discrediteze CALM în fața partenerilor de dezvoltare.
Și totuși, CALM nu și-a schimbat niciodată poziția în funcție de cine stă în fotoliul de la Guvern. A apărat aceleași drepturi și aceleași interese ale APL sub toate guvernările — fără excepție, fără calcule, fără înțelegeri pe la spate. A rămas independent. Și a pus mai presus de orice interes politic, personal sau de conjunctură **interesul general al colectivităților locale.
Acesta este, până astăzi, cel mai mare capital al CALM: nu aparține nimănui. Iar în Republica Moldova, o organizație care nu poate fi cumpărată ajunge, mai devreme sau mai târziu, să fie numită „incomodă”. Acceptăm eticheta. Prețul alternativei ar fi fost incomparabil mai mare — și l-ar fi plătit satele, nu noi.
IV. ADEVĂRUL ACESTEI ANIVERSĂRI: SĂRBĂTORIM SUB AMENINȚARE
Am fi vrut ca acest mesaj să fie doar unul de sărbătoare. Nu putem minți oamenii de ziua lor. La 35 de ani de Independență, când ar fi trebuit să consolidăm ceea ce am clădit, Republica Moldova trece prin cel mai periculos moment pentru democrația sa locală de la 1991 încoace. Sub numele de „reformă”, se pregătește lichidarea a peste două treimi din primăriile țării — adică reducerea drastică, într-o singură lovitură, a reprezentativității democratice și a autorității locale în această țară.
Iar ironia amară a acestui moment este că totul se face de catre o guvernare proeuropeana si invocând Europa!!! Se desființează autonomia locală în numele integrării europene. Se reduce democrația locală în numele modernizării. Se decide soarta a sute de comunități fără consultarea reală a cetățenilor lor — și se numește aceasta „bună guvernare”. In grabă mare, fără studii și analize de impact, fără consultare reală, fărăr legi, cu presiuni enorme de toto genul!! Nici-un standard european nu cere așa ceva. Niciun document al Consiliului Europei nu obligă un stat să-și amputeze democrația locală în forma în care se face acum. Această alegere nu vine din Bruxelles. Vine de acasă.
În paralel, se instalează exact ceea ce Carta Europeană interzice: ”centralizarea și dependența financiară totală a teritoriilor de centru”. Banii comunităților sunt tot mai mult direcționați prin programe centrale, distribuite după criterii pe care nimeni nu le poate contesta. „Stimulentele” promise în timp de criză și fărăr acoperire bugetară probată. Descentralizarea financiară reală este amânată — chipurile, pentru 2028, adică după ce harta va fi deja desenată și ireversibilă. Mai întâi ni se cere să renunțăm la ceea ce este mai importan identitate, autogurnare și abia apoi ni se promite.
Acesta este riscul real, imediat și documentat: toate realizările a 35 de ani în domeniul autonomiei locale pot fi anihilate în câteva luni. Nu treptat. Nu parțial. Definitiv. Iar experiența altor state, cândva ”istorii de succes”, ne arată ce urmează după demolarea democrației locale: centralșizare și control total politic, lichidarea autonomiei locale, marginalizare si depoplare, slăbirea societății civile, slăbirea presei libere, iar la capătul drumului, blocarea însuși parcursului european în numele căruia totul a început.
V. CHEMAREA NOASTRĂ: UNITATE ȘI SOLIDARITATE
De aceea, ca niciodată în acești 35 de ani, este nevoie de conștientizarea faptului că autonomia locală veritabilă nu este o problemă a primarilor. Este o problemă a fiecărui cetățean al acestei țări. Nu se discută despre hotare administrative și tabele. Se discută despre dreptul oamenilor de a se autoguvrna real și de a mai avea pe cineva ales direct de ei, aproape de ei, răspunzător în fața lor.
Și mai este nevoie de un lucru, fără de care nimic nu se poate salva: UNITATE ȘI SOLIDARITATE ÎNTRE TOATE AUTORITĂȚILE PUBLICE LOCALE ȘI ÎNTRE TOȚI PRIMARII.**
Am mai văzut această încercare. De 30 de ani, fiecare guvernare care a vrut să slăbească administrația locală a început prin a-i dezbina pe primari — pe culori politice, pe raioane, pe „mari” și „mici”, pe „cuminți” și „incomozi”, prin asociații paralele și prin promisiuni făcute separat, la ureche. Cu regret, constatăm astfel de abotrdări și astăzi.
Totuși, ceea ce se întâmplă astăzi depășește tot ce am trăit în acești 35 de ani. Ne aflăm într-o situație incredibilă, confuză și periculoasă: o reformă care, în loc să consolideze societatea în spirit european și constructiv, produce exact contrariul — o dezbinare și o ceartă nemaivăzute în societatea noastră. Între primari. Între aleși locali. Între sate vecine, care au trăit o viață alături. Sate puse să se certe pe cine „înghite” și cine „este înghițit”. Primari întorși unul împotriva altuia. Consilii locale rupte în două. Consăteni care nu-și mai vorbesc din cauza unei linii trasate pe hartă de cineva care nu a călcat niciodată în satul lor. Iar tensiunea socială crește pe zi ce trece.
Atragem atenția în special: acest foc al urii și al dezbinării nu se aprinde de la sine. El este aprins și alimentat, cu o mare iscusință, de la centru. Se lucrează pe la spate. Se promite separat și se amenință separat. Localitățile sunt împărțite în „ascultătoare” și „problematice”. Se creează o competiție artificială pentru bani care, oricum, nu există.
Și totul se face din umbră, de mari ”reformatori”, persoane vremelnice, incompetente și cărora, în realitate, prea puțin le pasă de viitorul autonomiei locale, de soarta satelor noastre și de parcursul nostru european. Niște executori docili cărora li s-a pus o sarcină – lichidați!!!! Oameni care peste doi-trei ani nu vor mai fi în funcțiile pe care le ocupă astăzi — în timp ce consecințele deciziilor lor vor rămâne în satele noastre timp de decenii.
Aceasta este cea mai gravă responsabilitate pe care și-o asumă autorii acestei reforme: ura și dezbinarea socială care cresc astăzi în societate riscă să explodeze exact în cele mai importante și mai vulnerabile momente pentru această țară. Iar atunci, niciunul dintre cei care astăzi aprind focul nu va mai fi acolo să dea explicații. De fapt vor fi….dar departe și la locuri călduțe.
Stimati colegi și prieteni, dezbinați, vom fi înfrânți unul câte unul. Uniți, suntem cea mai puternică forță democratică a acestei țări – pentru că suntem singurii pe care oamenii îi cunosc pe nume.
Astăzi nu vă cerem să fiți eroi. Vă cerem să fiți împreună.
VI. MULȚUMIRILE NOASTRE
La această aniversare, trebuie să ne amintim și CALM ține să mulțumească tuturor membrilor săi — primării, primari și consilieri locali din toate raioanele țării — pentru înțelegere, pentru încredere, pentru rezistență la presiuni și pentru susținerea constantă, inclusiv în momentele în care susținerea CALM nu era nici comodă, nici gratuită. Fără voi, CALM ar fi fost doar un nume pe o hârtie. Cu voi, a devenit vocea administrației locale din Republica Moldova.
Mulțumiri speciale dnei Președinte, membrilor organelor de conducere a CALM și celor mai activi — pentru curaj, demnitate și principialitate. Voi siunteti cei care nu ati tăcut. Cei care ati participat activ la ședințe, ati semnat, ati vorbit public, ati participat la debateri și evenimente publice, ati luat cuvânt, ati pus întrebări incomode, ati venit cu idei și propuneri concrete, și ati refuzat să acceptati că „oricum se decide totul fără noi”. Implicarea și, mai ales, curajul de a apăra valorile adevărate ale democrației locale — într-o țară în care curajul se plătește — reprezintă astăzi cea mai prețioasă resursă pe care o are Republica Moldova.
Mulțumiri speciale înaintașilor și fondatorilor CALM – celor care, într-o vreme când autonomia locală era pentru mulți doar un termen din manuale, au avut viziunea, răbdarea și determinarea de a construi această instituție de la zero. Multumim personalităților marcante din cadrul mediului academic și științific pentru contibuția majoră la studierea, dezvoltare și adaptarea conceptelor viiunlor teorecitve și practice privind autonomia șocale, descentralizarea și reofrma APL. Chiar daca astăzi experiența DVS nu este apreciată și valorificată, suntem siguri ca va veni si timplu vostru. Și mulțumiri echipei de angajați ai CALM, care prin profesionalismul și dedicația lor au contribuit și continuă să contribuie, zi de zi, la fiecare realizare din domeniul autonomiei locale – cel mai adesea rămânând în afara luminii reflectoarelor, acolo unde se face munca adevărată.
„La mulți ani, Republica Moldova! La mulți ani tuturor primarilor, consilierilor locali și funcționarilor din APL – cei care, în 35 de ani, nu au plecat”, a conchis CALM.
