Republica Moldova intenționează să readucă sub controlul statului terminalul petrolier de la Aeroportul Internațional Chișinău, activ aflat în prezent în gestiunea companiei Lukoil. Anunțul a fost făcut de ministrul Energiei, Dorin Junghietu, care a subliniat că autoritățile nu vorbesc despre naționalizare sau confiscare, ci despre revenirea la situația juridică din aprilie 2005, transmite BANI.MD.

Potrivit ministrului, în anul 2005 activul de kerosen de la aeroport a fost transmis către Lukoil în baza unui contract de investiții, prin care compania și-a asumat obligația de a realiza anumite investiții. În contextul discuțiilor recente privind eventuala cumpărare a activului de către stat, autoritățile au identificat însă neconcordanțe și potențiale nerealizări ale obligațiilor contractuale.

„Nu vorbim de naționalizare și nu vorbim de confiscare. Vorbim de întoarcerea la situația din luna aprilie 2005”, a declarat Dorin Junghietu.

Ministrul a precizat că un grup de lucru, creat prin decizia sa, a analizat documentația aferentă contractului investițional și a informat organele abilitate despre neconcordanțele depistate. Aceste instituții urmează să se pronunțe în perioada următoare.

În ceea ce privește eventualele compensații, Junghietu a menționat că Legea nr. 174 nu prevede compensații în cazul revenirii la situația anterioară anului 2005. Totuși, Lukoil are dreptul să solicite compensarea investițiilor efectuate prin intermediul instanțelor de contencios civil.

„În cadrul procesului judiciar se va stabili ce investiții au fost făcute și care este valoarea reală a acestora. Abia atunci se va putea determina ce compensații, dacă este cazul, pot fi pretinse”, a explicat ministrul Energiei.

Dorin Junghietu a reamintit că statul a vândut activul respectiv către Lukoil pentru aproximativ 10 milioane de lei, iar compania și-a asumat explicit obligația de a investi în infrastructura terminalului petrolier. Evaluarea actuală a documentelor indică faptul că unele dintre aceste angajamente ar putea să nu fi fost îndeplinite, aspect care stă la baza demersului autorităților de a readuce activul sub control public.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#Aeroport #Junghietu #Lukoil

Viceprimarul Chișinăului Victor Pruteanu pune sub semnul întrebării necesitatea stării de urgență, susținând că aceasta permite autorităților să adopte decizii într-un timp mai scurt, fără parcurgerea tuturor procedurilor parlamentare obișnuite. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Ora Expertizei” de la Jurnal TV.

Potrivit lui Pruteanu, în condițiile în care guvernarea deține majoritatea parlamentară, deciziile pot fi adoptate prin procedurile legislative existente, fără a recurge la mecanisme specifice stării de urgență.

„De ce se face stare de urgență? Motivul este că Guvernul, în această perioadă, foarte repede ia decizii, fără ca să treacă toată procedura prin Parlament”, a declarat viceprimarul.

Pruteanu susține că, odată cu instituirea stării de urgență, procedurile și timpul necesar pentru adoptarea unor decizii sunt reduse.

„Atunci când există o stare de urgență, aceste proceduri devin automat mai puține. Putem lua decizii foarte rapid”, a afirmat acesta.

În același context, Pruteanu a criticat și declarațiile recente ale președintei Maia Sandu privind situația și procedurile de luare a deciziilor, afirmând că nu a identificat soluții concrete.

Precizăm că, Republica Moldova se confruntă cu o situație critică în domeniul energetic și hidrologic, iar autoritățile urmează să instituie stare de urgență în aceste domenii. Anunțul a fost făcut de președinta Maia Sandu, după ședința Consiliului Național de Securitate, convocat pentru a analiza riscurile înaintea sezonului rece.

Șefa statului a declarat că Republica Moldova este puternic dependentă de importuri, într-un moment în care piețele internaționale sunt afectate de creșterea prețurilor și de problemele de aprovizionare. Potrivit Maiei Sandu, prețul de referință al gazelor pe piața europeană a depășit 83 de euro/MWh, echivalentul a aproximativ 1.000 de dolari pentru 1.000 de metri cubi. În același timp, cotațiile la motorină au trecut de 1.500 de dolari pentru o tonă, pe fondul reducerii disponibilității produselor petroliere.