La finalul anului 2023, Republica Moldova alături de Ucraina au demarat procesul de aderare la UE. Tot atunci Georgia a obținut statutul de stat candidat pentru integrare în UE. Aceste trei state membre ale Parteneriatului Estic, deși împart un trecut similar, se remarcă printr-un grad diferit de determinare în ceea ce privește viitorul democrat. Fapt vizibil atât la nivel de populație în ansamblu, dar și mai mult, la nivelul tinerilor.

Spre exemplu, tinerii reprezintă catalizatorul protestelor din Georgia, care se desfășoară din 2023. Georgienii se opun ,,legii agenților străini”, împrumutată de guvernul georgian de la vecinii ruși, alegerilor parlamentare falsificate și pledează pentru continuarea parcursului european al țării. Cu cât guvernul Georgiei devine tot mai autoritar și aplică abuziv legea, cu atât tinerii se încăpățânează să își exercite dreptul democratic la protest și își exprimă în stradă dorința de a trăi într-o țară liberă și membră a UE. Imaginile cu steagul UE de la protestele din Georgia și mobilizarea mulțimii au făcut deja istorie. În Ucraina, tinerii au fost printre cei care au ieșit în stradă în 2013 ca reacție la refuzul președintelui de atunci Victor Ianukovici să semneze acordul de asociere politică și de liber schimb cu Uniunea Europeană (UE) în schimbul consolidării relației cu Rusia. Invazia rusă, tragedia de a pierde rude, casă, prieteni, bucăți din propria țară, nu îi face pe tinerii ucraineni decât să susțină cu o și mai mare determinare parcursul european al țării. Asta sugerează comportamentul lor care refuză capitularea, asta o spun și cifrele.

Tinerii ucraineni susțin în marea lor majoritate atât aderarea la UE cât și la NATO. Conform datelor din 2024, 77% dintre tinerii din Ucraina doresc ca aceasta să adere la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, iar 83% susțin aderarea Ucrainei la UE. Sentimentul tinerilor de aderare la UE este similar cu cel al populației per ansamblu, care nu clintește în dorința sa de a se apropia de UE în ciuda bombelor rusești care vor să îi convingă de altceva.

Prin comparație, tinerii georgieni cu vârstă cuprinsă între 18-34 de ani susțin aproape în unanimitate aderarea țării lor la UE, adică în proporție de 93%. Cifra este cu peste 10% mai mare decât susținerea generală a populației, care este oricum impresionant de mare – de 82%.

În Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina și Georgia, susținerea generală a populației pentru aderarea țării la UE se ridică abia la 63%. Tinerii moldoveni cu vârstă cuprinsă între 18-29 își manifestă sprijinul pentru integrarea țării în UE într-o proporție de 71%. Practic, tinerii din Republica Moldova, deși sprijină majoritar aderarea țării la UE,  își doresc totuși într-o pondere mai mică, ca cei din Ucraina și Georgia, un viitor european.

Mai mult decât atât, cercetările existente, cât și rezultatul referendumului de modificare a constituției în vederea integrării în UE de pe 20 octombrie 2024, evidențiază un fenomen de ezitare și/sau indiferență în rândul tinerilor moldoveni: pe de-o parte vrem să fim europeni, pe de altă parte nu acționăm cu hotărâre când se ivește oportunitatea de a ne construi prin alegere proprie viitorul.

Astfel, întrebați cum ar proceda dacă ar trebui să aleagă la referendum între UE și Uniunea Eurasiatică (o uniune care de mult a rămas mai degrabă un simbol al URSS decât o entitate activă și viabilă pentru moldoveni), doar 65% dintre tineri ar alege UE. În contextul referendumului de pe 20 octombrie, circa 59% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18-29 ani afirmau că vor vota la referendum opțiunea „da”.

Vor tinerii moldoveni mai puțin în UE decât georgienii și ucrainenii?

Tinerii sunt în general percepuți drept agenți ai schimbării peste tot în lume. Aceștia tind să se identifice cu partidele democrate, să fie mai toleranți și mai deschiși la inovație.

Dacă e să vorbim despre rolul tinerilor în procesul de integrare UE, există așteptarea generală ca aceștia să fie motorul societății în promovarea idealurilor democratice și a valorilor Uniunii Europene. Ceea ce o și fac într-o oarecare măsură. Tinerii moldoveni în marea lor majoritate aspiră la o țară independentă, democratică și prosperă. Aceștia condamnă ferm formele corupției și văd în UE un model de dezvoltare pentru Republica Moldova. Tinerii înțeleg poate mai bine decât restul grupurilor demografice avantajele aderării Moldovei la UE dat fiind aspirațiile lor de a identifica oportunități de dezvoltare și beneficii economice pe termen lung.

Într-o societate politic și identitar fragmentată, anume tinerii ar trebui să fie grupul care coagulează societatea și o împinge să iasă din capcanele identitare și istorice.

Dacă acest lucru se întâmplă în Georgia și Ucraina, tinerii din Moldova par să fie rezultatul divizării sociale profunde și a dilemelor de securitate. O ipoteză care reiese din analiza datelor comparative din cele trei state, indică faptul că moldovenii de 18-29 de ani nu înțeleg pe deplin sensul democrației, nu pot face diferența dintre riscuri și oportunități, și cad în capcana tranzacționalismului politic, a confortului psihologic oferit de poziția individului neutru, fără a fi pe deplin conștienți de consecințele pe termen lung ale unui asemenea confort.

Spre exemplu, în cele două state care au trecut printr-un război cu Rusia, atât tinerii georgieni, cât și cei ucraineni, favorizează într-o proporție majoritară aderarea sau cooperarea cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

În Republica Moldova, deși pare că tinerii înțeleg mai bine decât restul populației importanța unei umbrele de securitate pentru pace și prosperitate și sprijină cu circa 10-15% mai mult apropierea de NATO, doar 36% dintre tineri sunt gata să susțină activ apropierea Moldovei de NATO. Iar acest fapt are loc în contextul în care de peste 30 de ani Rusia calcă în picioare neutralitatea țării, având ilegal trupe militare în regiunea transnistreană.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

În aceeași ordine de idei, deși în rândul tinerilor moldoveni predomină simpatia față de liderii europeni, peste un sfert dintre tineri manifestă încredere în liderul autoritar rus Vladimir Putin și cam tot atâția pentru Alexandr Lukașenko. Este important aici de precizat, că, cu cât nivelul de educație al tinerilor este mai ridicat, cu atât descrește simpatia pentru cei doi lideri autoritari.

Poziția tinerilor față de războiul rus din Ucraina întărește ipoteza că aceștia nu înțeleg pe deplin contextul internațional. 50% dintre tinerii moldoveni consideră că acțiunile militare care au loc în Ucraina sunt „un război nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei”, iar aproximativ o cincime consideră că este „un război nedeclarat între Rusia și NATO/Occident”, în timp ce 11% califică războiul din Ucraina ca pe o „operațiune militară specială rusească justificată”, aproximativ 5% au spus că „nu au niciun sentiment, nu le pasă”, în timp ce 11% nu știu cum să descrie războiul.

Prin comparație, tinerii georgieni în proporție de 84% văd în Rusia un pericol pentru independența Georgiei, iar peste 70% consideră Rusia o amenințare pentru securitatea națională, economia și valorile țării. Aceeași tendință se poate observa și în rândul tinerilor ucraineni. Pe când în Moldova, doar puțin peste jumătate dintre tineri consideră Rusia o amenințare de securitate națională.

Astfel, deși generația post-1990 a Republicii Moldova ar trebui să fie reperul moldovenilor care au trăit în comunism și dictatură lipsiți de oportunitatea deplină de a însuși ce reprezintă libertatea și dreptul de a alege, tinerii moldoveni sunt produsul unui clivaj social și politic național, care îi deosebește de semenii lor din Georgia și Ucraina.

Cu toate că tinerii moldovenii continuă să susțină idealurile democratice, în unele aspecte ce țin de securitate, valori sau aspecte politice, aceștia se poziționează cu o treaptă mai jos decât celelalte grupuri demografice. Faptul că Republica Moldova, deși de peste 30 de ani ieșită de sub comunism, încă perpetuează teama dialogului social pe teme de securitate și politică externă, afectează în mare parte rolul pe care ar trebui să îl joace tinerii în viața politică a țării.

Spre exemplu, faptul că părinții nu abordează în familie subiecte de politică externă și națională duce la fenomenul că o mare parte a tinerilor nu sunt interesați de politică și nu dezvoltă cultură civică. În sondajele din 2024, doar 20% dintre tineri afirmau că discută cu rudele și familia aspecte politice.

În contextul referendumului constituțional de pe 20 octombrie, doar 25% dintre tineri cu vârsta cuprinsă între 18-29 de ani indicau că au discutat cu două luni înainte de referendum cu cineva apropiat despre referendum și doar 14% dintre tineri spuneau că sunt la curent despre cum va fi formulată întrebarea supusă referendumului constituțional.

Într-o societate în care lipsește dialogului între generații, tinerii nu au cum să își joace rolul de motor al progresului social și de coagulator al direcției de politică externă a țării. Iar aici intervine rolul organizațiilor de tineret. Acestea, cu părere de rău, în lipsa unei culturi politice sănătoase și a unei moșteniri culturale, care încă nu tolerează dezbaterea socială și dreptul la opinie al tinerilor, trebuie nu doar să promoveze beneficiile materiale ale aderării unui stat la UE, dar și să discute tot mai des și interactiv despre idealurile și valorile democratice și ce înseamnă dictatura pentru trecutul, prezentul și viitorul unei țări.