Republica Moldova este în așteptarea unor decizii europene care pot influența ritmul negocierilor sale de aderare. Directorul executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene, Iulian Groza, spune că, în acest moment, sunt posibile două evoluții în raport cu blocajul politic privind Ucraina: depășirea blocajului pentru ambele țări sau continuarea avansării tehnice a Moldovei separat de procesul ucrainean. „Cred că ambele au aceeași putere de probabilitate”, a declarat Groza la RFI.

Groza spune că Moldova este încă privită „la pachet, deocamdată, politic” cu Ucraina, deși negocierile tehnice cu Chișinăul continuă.

Întrebarea este, astfel, cum va fi gestionată această situație la nivel european și dacă ritmul negocierilor Moldovei va putea fi menținut indiferent de blocajul politic care afectează Ucraina. „Acolo unde se va înclina consensul, la nivelul statelor membre, acolo vom găsi răspunsul”, spune Groza.

„Toamna aceasta, într-adevăr, este una care ridică foarte multe așteptări,” mai spune el, în contextual în care comisarul european pentru extindere, Marta Kos, vorbește despre „toamna extinderii”, iar Bruxelles-ul urmează să-și contureze în această perioadă viziunea asupra următoarei etape a extinderii UE.

Pentru Moldova, miza este și calendarul. Groza avertizează că această toamnă este un „moment critic”: dacă țara reușește să avanseze și să înceapă închiderea unor capitole, își poate consolida poziția; dacă pierde ritmul, recuperarea întârzierilor va deveni mai dificilă în anii următori, inclusiv pe fondul noilor cicluri electorale europene.

Justiția, testul decisiv

Un alt punct important al procesului îl reprezintă reforma justiției. Potrivit lui Groza, unul dintre momentele-cheie va fi evaluarea făcută de Comisia Europeană asupra criteriilor de referință intermediare din domeniul statului de drept și combaterii corupției, respectiv capitolele 23 și 24.

„Cel mai important moment va fi atunci când Comisia își va oferi evaluarea sa pe acele criterii de referință intermediare care țin de capitolele 23 și 24”, a explicat directorul IPRE.

El consideră că un progres demonstrabil în aceste domenii poate avea efect asupra întregului proces de negociere.

„În momentul în care Comisia va considera că am reușit să asigurăm un track record, o dinamică în implementarea și progresul condițiilor din aceste două capitole, asta, de fapt, ne va deschide calea pentru deschiderea și începutul închiderii negocierilor pe celelalte capitole”, a declarat Groza.

Totodată, Iulian Groza spune că sistemul de justiție a trecut printr-un proces profund de transformare, dar că instituțiile din justiție trebuie să demonstreze în continuare că pot livra rezultate.

„Adevărul este că, datorită acestor mecanisme de justiție tranzitorie, sistemul de justiție a fost resetat, recreat”, a afirmat el.

Groza subliniază însă că reforma nu poate fi dusă doar de Guvern sau Parlament. Instituțiile din justiție trebuie să-și asume propriile reforme și să demonstreze rezultate concrete.

„Instituțiile din justiție tot trebuie să livreze”, a spus directorul IPRE.

În același timp, el vede semnale de schimbare în investigațiile de corupție și în activitatea instanțelor.

„Semnalele pe care le vedem în ultima perioadă, inclusiv pe cazuri de investigații de corupție mare sau de fraude mari, există o nouă dinamică. Există investigații care încep să se finalizeze, există instanțe de judecată care iau decizii amânate de mulți ani și asta înseamnă că sistemul de justiție a început să se reașeze și a început să funcționeze”, a declarat Groza.

El consideră că ținta aderării în 2030 este dificilă, dar trebuie menținută.

„2030 este un termen foarte ambițios, dar este un termen de care trebuie să ne ținem, pentru care trebuie să muncim, să lucrăm pentru ca să fim pregătiți”, a spus Iulian Groza.

În interviul pentru RFI, Iulian Groza vorbește și despre presiunea războiului hibrid al Rusiei, dar și despre scenariul unei eventuale uniri cu România, prezentat recent de The Economist drept un posibil „Plan B” în cazul în care extinderea UE ar fi blocată. Groza respinge însă această formulare și spune că unirea nu ar fi un plan alternativ la integrarea europeană. În opinia sa, aderarea la UE este în prezent „unicul plan” realist al Republicii Moldova.

Interviul integral:

Reporter: Domnule Groza, Marta Kos vorbește despre toamna extinderii în Uniunea Europeană, spune că reformele din Moldova și de la Kiev avansează bine, iar următoarea tranșă de sprijin pentru Moldova este gata de deblocare. În paralel însă, The Economist, o publicație importantă și de prestigiu, aduce pe masă un scenariu de rezervă: spune că, dacă extinderea europeană se blochează sau este diluată, unirea cu România ar putea fi un plan B. Cât de justificat, pe de o parte, este optimismul Bruxellesului? Iar , pe de altă parte, de ce a ajuns The Economist să preia acest scenariu B, despre care s-a discutat la un moment dat foarte activ și la Chișinău?

Iulian Groza: Publicația The Economist este una de prestigiu și urmărește foarte atent toate evoluțiile din regiune, în Europa, iar în ultimii ani Moldova apare tot mai des în analizele acestei publicații. Despre subiectul acelui articol voi reveni un pic mai târziu, dar cred că, într-adevăr, am să încep cu declarațiile care vin de la Bruxelles și din alte capitale.

Este clar că Republica Moldova are tot sprijinul în calea sa europeană. Moldova performează în pofida tuturor provocărilor cu care ne confruntăm, atât de securitate, cât și în ceea ce privește volumul de angajamente pe care Moldova și le-a asumat în procesul de negocieri. Am avut și un schimb de guvern. Între timp, evident că, dincolo de procesul de armonizare a legislației și reformele structurale care trebuie să fie făcute, inclusiv în contextul valorificării fondurilor identificate din partea Uniunii Europene, cum ar fi Planul de Creștere Economică, sunt și aspecte care țin de politicile interne pentru a face economia noastră funcțională, convergentă cu Uniunea Europeană. Și vedem că dezbaterile în spațiul public deja devin tot mai aplicate, tot mai concrete, când vine vorba despre procesul nostru de aderare la Uniunea Europeană.

Deci vorbim despre reforma administrației publice. Nu vorbim doar despre reforma justiției sau despre reforma salarizării sau despre reforma fiscală. Toate lucrurile astea arată că Republica Moldova, pe toate domeniile în care este în proces de transformare, se aliniază cu Uniunea Europeană. Iar procesul de negocieri este cadrul care ne ajută, în primul rând, cu o previzibilitate clară asupra a ceea ce avem de făcut și ce avem de transpus; în al doilea rând, cu fondurile care vin din partea Uniunii Europene și, evident, în ultimul rând, cu așteptările pe care le au cetățenii.

Majoritatea cetățenilor din Republica Moldova își doresc ca Moldova să fie parte a Uniunii Europene. Iar noi, cu toții, când a avut loc referendumul, am zis foarte clar, chiar dacă, la limită, am câștigat noi, cetățenii Republicii Moldova, acel referendum, că integrarea europeană, aderarea la UE, este parte din Constituția noastră și are o putere foarte mare, inclusiv de motivare și încurajare și de responsabilizare politică pentru actorii din țara noastră.

Acum, doamna comisar Kos, vedem foarte clar că Comisia, în general, face tot posibilul pentru ca Moldova să avanseze în procesul de negociere, în pofida blocajelor politice care se perpetuează încă. Speram la începutul anului curent, în primăvară, că schimbarea guvernării de la Budapesta va soluționa acel blocaj politic pe care Budapesta l-a avut în raport cu Ucraina. Parțial, lucrul ăsta s-a adeverit, dar vedem că deja, în ultima perioadă, cred că au fost cinci încercări la nivelul Consiliului pentru a valida deschiderea celorlalte grupuri de capitole în negocieri, avansarea în procesul de negocieri, iar Ungaria continuă să ridice întrebări legate de aceleași chestiuni cu privire la drepturile minorităților, drepturile ungurilor din Ucraina.

Și Moldova, evident că, în contextul actual, este privită la pachet, deocamdată, politic, la nivelul Uniunii Europene, cu Ucraina. Dar partea care, cred că, ne ajută este că noi deja suntem în proces de negocieri. Deci, practic, în momentul în care, în vară, au fost lansate negocierile pe primele grupuri de capitole, pe clusterul 1 și pe clusterul 6, deja noi suntem într-o ordine de negocieri. Și Comisia Europeană, de fapt, a făcut mai multe eforturi pentru a ne ajuta și pe noi, și pe Ucraina.

Acel mecanism de „front-loading”, adică mecanismul care a permis Comisiei Europene să avanseze în procesul de negocieri la nivel tehnic până când decizia politică a fost luată sau până când decizia politică va fi luată, continuă. Și asta ne-a ajutat să nu pierdem timpul. Iar acum, toamna aceasta, într-adevăr, este una care ridică foarte multe așteptări.

Dar, în același timp, rămâne mult spațiu pentru incertitudine. Nu știm cum va arăta, până la urmă, noua viziune a Comisiei Europene privind extinderea. Eu cred că, în curând, și cel mai probabil lucru este să se întâmple la final de septembrie, Comisia Europeană va anunța viziunea sa cu privire la extindere.

Și atunci ne așteptăm să înțelegem mai bine în ce măsură acest grup de țări care urmează să adere la Uniunea Europeană în perspectiva următorilor ani se vor regăsi în calendarele politice ale Uniunii Europene. Mă refer la Muntenegru, care este țara cea mai avansată în negocieri. Ei deja pregătesc tratatul de aderare. La Albania. Acest mod în care Comisia va măsura aceste țări va conta și pentru noi. Deci, practic, ei clădesc fundamentul etapelor pe care le vom parcurge noi.

Deci, această toamnă, într-adevăr, va fi foarte importantă din perspectiva acestei viziuni noi pe care Comisia vrea să o propună și din perspectiva calendarului Republicii Moldova.

Știm foarte bine că, anul curent, Republica Moldova și-a propus nu doar să deschidă toate grupurile de capitole de negocieri, dar și să înceapă să închidă aceste grupuri de capitole. Și cel mai important moment va fi atunci când Comisia își va oferi evaluarea sa pe acele criterii de referință intermediare care țin de capitolele 23 și 24, adică domeniul justiției și anticorupției, aceste două capitole esențiale din grupul de capitole fundamentale.

Și, în momentul în care Comisia va considera că am reușit să asigurăm un track record, o dinamică în implementarea și progresul condițiilor din aceste două capitole, asta, de fapt, ne va deschide calea pentru deschiderea și începutul închiderii negocierilor pe celelalte capitole.

Întrebarea-cheie este, totuși, în ce măsură Comisia va reuși să ajungă la un consens pentru deciziile care țin de extindere, având în vedere blocajul continuu pe Ucraina. Moldova, eu cred că deja semnalează că, chiar în procesul de negocieri, suntem în situația în care Comisia a început să aloce și mai multe resurse pentru Moldova.

Chiar zilele astea am văzut și un comentariu de la oficiali din Comisia Europeană, care au menționat că Comisia a început să aloce mai multe resurse în serviciile interne pentru a ține pasul cu volumul de acte normative, legislative, care sunt prezentate spre avizare. Vreau să vă spun că, în ultima perioadă, calendarul de implementare a Programului Național de Aderare include niște termene foarte fixe și foarte strânse, multe legate inclusiv de acele criterii intermediare și de reformele din Planul de Creștere Economică. Abordarea, metodologia în adoptarea acestor acte normative este ca acestea să primească avizul Comisiei Europene.

Sunt cazuri în care, din câte cunoaștem deja, din cauza volumului foarte mare de procese de avizare, răspunsul serviciilor Comisiei Europene deseori durează mai mult decât s-ar aștepta autoritățile de la Chișinău. Și, în sensul ăsta, anunțul pe care l-am văzut prin intermediul unei publicații europene, cu comentariul oficialului de la Comisia Europeană, eu cred că este un semnal bun că Comisia, într-adevăr, face tot posibilul pentru a aloca toate resursele posibile, pentru a ține pasul cu calendarul foarte ambițios pe care îl are Republica Moldova și pentru a avansa acest proces.

Creează condiții pentru ca acest proces să avanseze la nivel tehnic, în situația în care nu există încă o soluție politică, cum e în cazul Ucrainei, sau nu există o decizie la nivel european de a începe decuplarea Republicii Moldova de Ucraina la nivel tehnic. Politic, deocamdată, lucrurile vedem că există, dar, cum am vorbit de mai multe ori, procesul de negocieri al fiecărei țări candidate depinde de meritele proprii și de viteza cu care negociază fiecare dintre țările candidate.

Și, evident, pe de o parte, nici Ucraina nu trebuie să aștepte Moldova, dar nici Republica Moldova nu trebuie să aștepte alte țări candidate în acest proces.

Reporter: Despre aceste două opțiuni, dacă înțeleg bine, care există — fie decuplarea, fie depășirea acestui blocaj politic — dumneavoastră care o credeți mai probabilă?

Iulian Groza: Cred că ambele au aceeași probabilitate, fiindcă ambele sunt în zona deciziilor politice la nivel european. Și acolo unde se va înclina consensul la nivelul statelor membre, acolo vom găsi răspunsul. Evident că, pentru Republica Moldova, este foarte important să ne mișcăm.

Să ne mișcăm cât mai rapid, fiindcă orice amânare poate avea impact asupra acestui proces și asupra finalității acestui proces și asupra inclusiv vitezei și calității cu care ne putem mișca. Este și un ciclu politic foarte important care există.

Suntem în situația în care nu avem alegeri. Anul viitor vor avea loc alegeri locale, dar peste doi ani vor avea loc alegeri prezidențiale, după care alegerile parlamentare. Și Moldova are această oportunitate ca anul curent să facă cât se poate de mult pentru ca să avanseze aceste negocieri.

Comisia Europeană, evident, vedem că face tot posibilul. Numărul statelor membre în Uniunea Europeană care tot mai mult înțeleg că trebuie să depășească acest clivaj, într-un fel sau în altul, crește. Iar, pe de altă parte, Republica Moldova are sprijinul tuturor statelor membre, aproape tuturor statelor membre. Și Ucraina, de asemenea, este pregătită pentru a avansa în negocieri.

Dar statele membre trebuie să ajungă la un moment în care să ia decizii, fiindcă o amânare și pentru Ucraina, și pentru Moldova poate afecta și calendarul nostru. Iar amânarea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană poate deveni o vulnerabilitate și mai mare, inclusiv pentru Ucraina. Respectiv, evident că ne dorim ca aceste negocieri să parcurgă într-un pas cu Ucraina.

Dar, dacă este situația în care rămânem în urmă din cauza neînțelegerilor la nivelul Uniunii Europene, asta ne poate afecta și mai mult, și pe Republica Moldova, și pe Ucraina. Respectiv, de asta și această toamnă este importantă, fiindcă deciziile, pe de o parte, țin de strategia Comisiei, cum Comisia vede și cum Comisia vine să ofere aceste soluții, inclusiv despre integrarea graduală, noi instrumente care să ajute la luarea deciziilor la nivelul Uniunii Europene pe procesul de negocieri. Dar așteptăm deciziile Consiliului, în primul rând.

Sperăm că, peste câteva zile, președinta Comisiei Europene va da discursul privind Starea Uniunii și acolo vom auzi, cred că, mai multe elemente din care este soluția și viziunea Comisiei Europene propusă către statele membre, inclusiv pe subiectul extinderii și, evident, inclusiv cu privire la țările candidate — Ucraina, Moldova și celelalte țări din Balcani.

Reporter: Cum arată așteptarea dumneavoastră în raport cu Ungaria? Această decizie este oarecum surprinzătoare. Lumea avea cumva așteptarea că se va schimba atitudinea Ungariei în raport cu aderarea Ucrainei, odată cu schimbarea primelor persoane acolo, cu schimbarea guvernării.

Iulian Groza: De ce nu s-a întâmplat acest lucru? Este un proces care durează, din câte vedem. După mulți ani în care Ungaria a blocat acest proces, schimbarea administrației în Budapesta, totuși, a deblocat acest proces. Dar se pare că durează să depășească toate acele chestiuni care au rămas încă deschise în raport cu Ucraina.

Și Ucraina, și Budapesta sunt în contact direct, încearcă să găsească soluții. Ucraina și-a asumat unele angajamente pe care le realizează. Pe de altă parte, iarăși, Chișinăul nu stă deoparte.

Chișinăul face tot posibilul pentru a-și arăta sprijinul și solidaritatea pentru Ucraina, ajută Ucraina. În același timp, dialoghează cu toate statele membre. Chiar recent, președinta a avut o discuție cu premierul maghiar în care au discutat despre extindere, despre parteneriatul nostru strategic bilateral, despre cât de important este sprijinul Ungariei pentru Republica Moldova și cât de important este sprijinul pentru Ucraina și de ce este important să avansăm inclusiv în negocieri.

Deci, eu cred că și Moldova, și Ucraina, și multe state membre, dar și Comisia Europeană depun toate eforturile pentru a reuși să construiască acest consens necesar, această energie importantă care să mențină dinamica în procesul de aderare al țărilor noastre la Uniunea Europeană.

Iar între timp, Comisia Europeană și Republica Moldova depun toate eforturile posibile pentru ca să aloce și resurse, să prioritizeze politici, să ia deciziile necesare, inclusiv pe domenii complexe și complicate care vizează domeniul justiției.

Reporter: Iar dacă nu se întâmplă niciuna, nici alta, intervine planul de rezervă, planul B, despre care vorbește The Economist?

Iulian Groza: Eu am avut ocazia să ofer și punctul meu de vedere în acel articol pentru The Economist și am spus-o atunci și o repet și acum.

Eu nu privesc unirea sau reunirea Republicii Moldova cu România ca pe un plan B. Este un proces convergent. Este un proces care poate să se întâmple în condițiile în care există suficientă voință politică, există suficient sprijin în Republica Moldova și în România. La nivel de sprijin pentru această opțiune, noi vedem că acest sprijin a crescut în ultimii ani în Republica Moldova, cu siguranță.

Sunt, cred că, sondajele — cel puțin ultimele pe care le-am consultat — care arătau un sprijin la nivel popular pentru reunirea cu România între 35% și 40%. Ceea ce este o creștere importantă în comparație cu patru-cinci ani în urmă, când suportul era la nivel de 15–20%. Deci, sprijinul a crescut.

Pe de altă parte, și în România majoritatea cetățenilor optează pentru aceeași opțiune, pentru aceeași soluție. Totuși, procesul de reunire nu este un proces tehnic. El trebuie să se întâmple în anumite condiții.

Și astăzi Republica Moldova este în situația în care are o soluție pentru ca să revină în marea familie europeană, să revină în Uniunea Europeană. Iar România și Republica Moldova întreprind astăzi toate eforturile pentru a crea acele punți, a reclădi poduri, a reclădi interconexiuni.

Și eu cred că subiectul unirii, după mine, este un subiect care este prea important pentru a specula cu el, pentru a politiza acest subiect.

Eu cred că el se va întâmpla de la sine în următorii ani, atunci când vom avea acel sprijin necesar în rândul cetățenilor din Republica Moldova și din România. Să nu uităm că deja peste o treime, dacă nu mai mult, dintre cetățenii publici din Moldova sunt cetățeni ai Uniunii Europene și majoritatea dintre ei sunt și cetățeni ai României. Iar în perspectiva următorilor ani, numărul cetățenilor din Republica Moldova care așteaptă obținerea cetățeniei României, dar și a altor state ale Uniunii Europene, continuă să fie mare.

Deci, probabil, în cinci, șase, șapte, zece ani, numărul cetățenilor din Republica Moldova care vor avea și cetățenia României sau a altor state ale Uniunii Europene va crește peste 50%, dacă nu mai mult. Respectiv, cetățenii își recreează deja afinitatea cu România, iar la nivel intercultural, interpersonal, politic, sectorial se face foarte mult pentru a crea acele condiții ca Republica Moldova să se reconecteze cu România și eu cred că lucrul ăsta va ajuta și mai mult această apropiere.

Iar aderarea la Uniunea Europeană, după mine, astăzi este planul, unicul plan pe care Republica Moldova îl are, este realist și pe care trebuie să-l realizăm și pentru care există tot sprijinul, și la nivel politic, și la nivel tehnic, pentru a-l realiza.

Reporter: Să vorbim despre asta un pic mai concret. Dacă există vreun subiect care ridică poate cele mai mari semne de întrebare, pe lângă securitate, asta e justiția. De asta nu e un secret: avem în continuare probleme de capacitate, de independență, de integritate, de eficiență. De ce? Întrebarea mea este: poate justiția moldoveană să țină pasul cu ritmul negocierilor de aderare? Nu există riscul ca exact aici optimismul Bruxellesului, la un moment dat, să se lovească de realitatea din teren?

Iulian Groza: Eu cred că pe domeniul justiției lucrurile se mișcă, lucrurile avansează.

Nu este un domeniu ușor. El implică foarte multe, nu doar decizii tehnice, legislative, lucruri care, eu cred, în ultimii ani s-au întâmplat foarte mult, inclusiv cu diferite experimente care nu neapărat erau de succes, să spun așa, sau neapărat trebuiau să ajute.

Dar, în pofida acestui lucru, cu bunele și cu relele noastre, Republica Moldova se ține de angajamentele sale și prioritizează acest domeniu. Și lucrul ăsta se întâmplă nu doar din cauza faptului că noi, în Republica Moldova, înțelegem că fără o justiție funcțională, o justiție independentă, nu putem să funcționăm ca stat, parte a Uniunii Europene.

Mai avem, pe de altă parte, aceste continuități care există la nivelul procesului de extindere. Deci, eu cred că, datorită, în primul rând, procesului de aderare la Uniunea Europeană, negocierilor, continuităților care au existat, Republica Moldova a reușit în ultimii patru-cinci ani să facă ce nu a făcut în ceilalți 30. Chiar dacă am adoptat foarte multe legi, am făcut mai multe reforme, la nivel practic lucrurile nu funcționau.

Astăzi există o situație care se schimbă. Există și instituții noi, există instituții mai curajoase, mai independente, inclusiv cu decizii care nu întotdeauna bucură fie societatea, fie, eu știu, politicul. Dar asta demonstrează că administrarea în justiție începe să se reorganizeze nu pe principiul controlului oligarhic sau politic, dar pe principiul prioritizării transformării acestui sistem.

Și noi suntem încă într-un proces extins de justiție tranzitorie, cu reforme de valoare extraordinară în sectorul justiției, care durează mult, care a trenat pe alocuri și care a amânat anumite rezultate până acum.

În pofida acestui lucru, totuși avem o Curte Supremă de Justiție nouă, cu mai mulți judecători noi, avem un CSM și un CSP nou, care, iarăși, sunt angajate inclusiv în procesul de reformă internă, și la Procuratură, și în sistemul judecătoresc.

În același timp, eu cred că aceste criterii intermediare ne ajută să prioritizăm aceste eforturi și energia din partea tuturor instituțiilor, fiindcă aici tot este important să vedem cum se asigură un echilibru. Pe de o parte, Comisia Europeană cere de la Guvern rezultate pe justiție, pe reforma justiției, dar, pe de altă parte, noi suntem în situația în care aceste reforme trebuie să fie realizate de către instituțiile din justiție propriu-zise. Și trebuie să existe o colaborare dintre Guvernul politic și instituțiile din justiție.

Fiindcă există aceste dezbateri cu privire la implicarea mecanismelor de justiție tranzitorie, care sunt văzute de unii, nu știu, partidele de opoziție sau criticii reformelor de justiție tranzitorie, ca și o anumită ingerință în activitatea și independența justiției. Dar adevărul este că, datorită acestor mecanisme de justiție tranzitorie, sistemul de justiție a fost resetat, recreat.

Și este foarte important să existe o implicare atât a Guvernului, a Parlamentului, când vine vorba de legi, de reforme, de alocări bugetare, dar și a instituțiilor din justiție, care, de fapt, au fost reformate sau sunt în proces de reformare și trebuie să-și asume acest act de reformă internă și să avanseze acest proces.

Fiindcă Comisia cere de la Guvern îndeplinirea criteriilor de referință, dar foarte multe dintre criteriile de referință țin de performanța, nu știu, a procurorilor, a comisiilor de evaluare extraordinară, a Consiliului Superior al Magistraturii sau a procurorilor, care trebuie să ia decizii cu privire la judecătorii sau procurorii evaluați.

Nu Guvernul validează sau nu acest lucru. Sunt aceste instituții și, atunci când Comisia evaluează Republica Moldova, inclusiv pe subiectul justiției, cere de la Guvern, dar instituțiile din justiție tot trebuie să livreze. Deci, respectiv, trebuie să existe și o colaborare dintre Guvern, dintre instituțiile din justiție, pentru ca să se mențină aceste angajamente și aceste criterii de referință pe care Republica Moldova și le-a asumat în ansamblu, fiindcă aderăm la Uniunea Europeană ca țară.

Toate instituțiile trebuie să fie implicate și se implică și eu cred că pe asta trebuie să punem mai mult accent: să se găsească soluții pentru a crește nu doar viteza, dar și calitatea deciziilor din justiție.

Și eu cred că semnalele pe care le vedem în ultima perioadă, inclusiv pe cazuri de investigații de corupție mare sau de fraude mari, există o nouă dinamică. Există investigații care încep să se finalizeze, există instanțe de judecată care iau decizii amânate de mulți ani și asta înseamnă că sistemul de justiție a început să se reașeze și a început să funcționeze.

Noi trebuie, pur și simplu, să menținem acest ritm și să ne ținem de angajamentele noastre, fiindcă de asta depinde viteza cu care vom negocia aderarea noastră la Uniunea Europeană.

Iar, revenind la acel termen, 2030 este un termen foarte ambițios, dar este un termen de care trebuie să ne ținem, pentru care trebuie să muncim, să lucrăm pentru ca să fim pregătiți. Fiindcă, evident, există foarte mulți factori care pot influența această cale a Republicii Moldova, dar eu cred că cel mai corect astăzi este să lucrăm pe acele angajamente și pe acele condiții unde noi deținem controlul, ca stat, ca instituții, ca și comunități.

Iar acolo unde nu depinde de noi, să fim prezenți pentru a comunica, fiindcă este un decident politic într-un stat membru, fiindcă este un om de afaceri, fiindcă este o altă instituție care trebuie să înțeleagă importanța aderării noastre. Noi trebuie să fim acolo, trebuie să comunicăm despre asta și să umplem spațiul cu informație și cu rezultate pe care le avem, ca să ne apropiem de momentul final.

Deci noi trebuie să depunem toate eforturile pe intern ca să ne ținem de calendar și să ne îndeplinim condițiile pe care le avem în acest proces de negocieri. Fiindcă, dacă nu vom îndeplini aceste condiții tehnice, dacă nu vom depune toate eforturile acolo unde deciziile țin de noi, deciziile pe care noi le controlăm, pe care noi trebuie să le luăm aici, în Republica Moldova — mă refer la Guvern, la Parlament, la judecători, la procurori, la CSM, la CSP, la business, la comunitățile locale, la primării — dacă noi nu vom face acele reforme, acele schimbări sau nu vom lua acele decizii care depind de noi aici, nu vom reuși să îndeplinim acele condiții pe care le avem în față în procesul de negocieri.

Și, respectiv, nu ne va ajuta nicio decizie politică pentru ca să ajungem la Uniunea Europeană. Fiindcă noi știm că procesul de extindere este unul politic, dar este și unul tehnic. Și o știm asta și din experiența celor două valuri de extindere. România și Bulgaria — aderarea României și Bulgariei a fost amânată cu câțiva ani din cauza faptului că nu erau pregătite tehnic atunci. Bulgaria și România au reușit să depășească acele clivaje în timp, dar țările din Balcani au așteptat foarte mulți ani în anticameră, chiar dacă aveau o perspectivă de aderare, chiar dacă existau, erau țări candidate. Foarte mulți ani nu au avansat în negocieri decât cu patru-cinci ani în urmă, când și Republica Moldova, și Ucraina au devenit țări candidate.

Iar astăzi Muntenegru, în sfârșit, este în momentul în care se finalizează negocierile și asta se întâmplă fiindcă Muntenegru a reușit să avanseze în îndeplinirea tuturor condițiilor.

Deci sunt chestiuni pe care noi le controlăm, unde noi trebuie să facem tot ce depinde de noi pentru ca să ne apropiem, să ne armonizăm cu legislația europeană, să creăm convergența cu Uniunea Europeană, inclusiv economică, și să fim prezenți în toate statele membre europene pentru ca acele eforturi să fie auzite, să fie cunoscute și să ne ajute la construcția acestei decizii politice.

Eu cred că asta este calea cea mai realistă, cea mai bună și cea mai corectă, decât de a aștepta o mână cerească sau o decizie politică care este incertă, improbabilă, fără a avea motivarea suficientă pentru a face temele de acasă.

Eu cred că strategia noastră pe care o avem noi astăzi este una bună, corectă, și Comisia Europeană și noi știm ce avem de făcut. Comisia Europeană ne ajută să avansăm și, respectiv, noi trebuie să facem tot posibilul pentru ca să avansăm și să oferim acele argumente, inclusiv politice, pentru statele membre, ca să ia deciziile care se cuvin.

Așa că eu cred că, în toamna asta, vom fi în situația în care să ajungem încă o dată la un moment în care noi vom spune că este un moment critic: ori noi reușim să avansăm în negociere, să începem să închidem capitolele de negociere, să creăm acele siguranțe în procesul de negociere, ori, dacă nu reușim și ratăm acest calendar, atunci ne va fi mult mai greu să avansăm în negociere începând cu anul viitor, când încep mai multe cicluri electorale în toată Europa, din Franța până în Germania.

Iar tendințele pe care le vedem noi astăzi, tendințele iliberaliste, suveraniste, de extremă dreaptă și stângă, nu ne inspiră foarte multă încredere că la nivel european va exista masa critică pentru a susține procesul de extindere. Nu zic că el nu va fi, dar, pentru ca nouă să ne fie mai ușor în această cale, trebuie să ne facem temele astăzi și să creăm acele condiții, să avem acele argumente pentru ca nimeni să n-aibă nicio întrebare că, tehnic, noi nu suntem pregătiți și să fim foarte aproape de valorile pe care noi le împărtășim cu Uniunea Europeană.

Și, în așa fel, eu cred că noi vom reuși să atingem acest obiectiv foarte ambițios: să fim pregătiți pentru aderare.

Reporter: Și încă o variabilă, apropo de lucrurile pe care putem sau nu controla, – o variabilă care, în mod clar, nu e sub controlul nostru: Rusia. Moscova își intensifică războiul hibrid în Europa, în Republica Moldova lucrul ăsta se simte, presiunea se simte zilnic. Întrebarea este dacă poate Rusia, la un moment dat, să transforme optimismul pe care îl vedem acum la Bruxelles într-o atitudine mai prudentă.

Iulian Groza: Rusia este cel mai mare pericol pentru Europa astăzi și Rusia va rămâne o amenințare directă pentru toată securitatea europeană. Și Rusia, în tot ce face astăzi, este să escaladeze atât în Ucraina, cât și în Europa.

Dacă Rusia va reuși sau nu în obiectivele sale va depinde doar de noi, aici, în Republica Moldova, și în toată Europa. Fiindcă ce țintește Rusia? Rusia țintește dezbinare, haos, confruntări la nivel de comunități, la nivel de țări, în interiorul țărilor și între țări și creează sau alimentează și escaladează discursul extremist ca să slăbească țările europene și să slăbească Uniunea Europeană în ansamblu.

Așa că răspunsul nostru este, în primul rând, în a strânge rândurile și a continua să facem tot posibilul pentru a fi suficient de vigilenți, să ne creștem pe interior capacitățile de a face față, în primul rând, acestor amenințări de ordin neconvențional, hibride, așa cum am reușit în ultimii ani să o facem.

Să continuăm să facem acest lucru în continuare, fiindcă și tacticile, și strategiile Rusiei se adaptează. Noi vedem acest lucru și, respectiv, noi trebuie să continuăm, la nivel național, să construim acea reziliență, acea coeziune internă cât se poate de mult.

Și aici e responsabilitatea tuturor: a guvernării, a partidului de guvernare și a partidelor de opoziție, a instituțiilor noastre publice, care trebuie să se preocupe de securitate, de justiție, de economie, de noi, ca cetățeni, cât suntem, nu știu, în sectorul de educație sau sănătate sau media. Noi toți avem un rol aparte ca să ne apropiem unii de alții și să fim mai puternici în raport cu aceste amenințări de natură hibridă.

Și lucrul ăsta se extrapolează foarte ușor și la nivel de țări. Acolo unde există coeziune, acolo unde există cooperare, acolo unde există claritate în definirea amenințării și acolo unde există înțelegerea că trebuie să pună investiții, să investească în securitate, în apărare, acolo lucrurile au șansă de izbândă.

Și, iarăși, abia aștept să văd și discursul președintei Comisiei Europene privind Starea Uniunii. Cred că acolo vom vedea anumite reflecții, inclusiv asupra provocărilor cu care se confruntă astăzi Europa, și sper că vom vedea și o viziune mai consolidată, inclusiv pe noua strategie de securitate europeană, care se așteaptă să fie adoptată spre finalul acestui an.

Respectiv, dacă Rusia va reuși sau nu va reuși depinde, în primul rând, de noi și de măsurile pe care le vom întreprinde. Și eu cred că aici, în Republica Moldova, sunt foarte multe lucruri pe care noi le controlăm și putem să le controlăm ca să fim mai protejați față de amenințările care vin din partea Federației Ruse.

Și eu cred că, în ultima perioadă, am văzut și eforturi la nivel național și o înțelegere mai clară, inclusiv la nivel de comunitate, dar și la nivel politic și la Guvern, a măsurilor care trebuie întreprinse. Nu pot fi amânate, pentru a clarifica rolul și amenințările care vin din partea Federației Ruse și de a crea condiții pentru a lupta cu aceste amenințări.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!