Statistici încurajatoare. Numărul pacientelor depistate cu cancer ovarian în Republica Moldova, în 2020, a scăzut. Mai exact, anul trecut au fost înregistrate 145 de cazuri, cu 15 cazuri mai puțin față de 2019 și cu 28 față de 2016. În prezent, la evidența Institutului Oncologic din Capitală sunt 1 124 de paciente, inclusiv patru minore.

Cifrele au fost prezentate în contextul Zilei Mondiale de luptă împotriva cancerului ovarian marcată, anual, în data de 8 mai.

Potrivit specialiștilor, statisticile arată că femeile cu acest tip de cancer au cea mai mică rată de supravieţuire, iar conform datelor furnizate de International Agency for Research in Cancer, rata medie de supraviețuire la 5 ani a pacientelor cu cancer ovarian este 46%. Această rată se îmbunătățește dramatic (până la 94%) în situațiile în care afecțiunea este diagnosticată în stadiul I de boală când tumora este limitată la unul sau ambele ovare.

„Cancerul ovarian afectează în cea mai mare măsură femeile tinere şi de vârstă medie, dar poate să apară la orice vârstă, inclusiv la fetiţe. La naştere fiecare fetiţă are un risc de 5-7% de a dezvolta în cursul vieţii o tumoare ovariană şi aproximativ 15% din aceste tumori sunt maligne. Frecvența acestei maladii variază mult la diferite regiuni geografice și grupuri etnice, ocupând locul VII din maladiile maligne la femei și prezintă a IV cauză de mortalitate prin cancer la femei, peste 200 000 de cazuri noi înregistrate la nivel mondial”, informează specialiștii din sănătate.

Factori de risc, care conduc la apariţia acestei afecţiuni sunt:

• antecedentele familiale: între 10- 20% dintre femeile cu cancer ovarian au o rudă de grad apropiat care a fost diagnosticată cu cancer mamar sau cancer de ovar. Femeile cu istoric familial pozitiv au un risc mai crescut de a dezvolta cancer ovarian la vârstă mai tânără, sub 40 de ani, ceea ce nu este caracteristic pentru epidemiologia acestui tip de cancer (care de obicei, este diagnosticat la femeile trecute de vârsta de 50 de ani);
• ereditatea, la fel poate să influenţeze riscul, fiind demonstrat faptul că mutaţiile genelor BRCA 1 şi 2 corelează în mod direct cu un risc crescut de apariţie a cancerelor mamare şi ovariene. Femeile cu astfel de mutaţii genice au un risc de 16- 60% de a fi diagnosticate cu cancer ovarian;
• vârsta înaintată: cancerul de ovar apare mai frecvent la femeile trecute de 50 ani, aflate în menopauză;
  nuliparitatea;
• debutul precoce al menarhei (sub 12 ani) şi instalarea tardivă a menopauzei. Cu cât femeia are mai multe cicluri menstruale, cu atât şi riscul creşte semnificativ;
• infertilitatea: femeile active sexual, care nu folosesc metode contraceptive, dar care nu rămân însărcinate, au un risc crescut de a fi diagnosticate cu cancer de ovar;
• administrarea terapiei hormonale de substituţie sau a estrogenilor: există studii, care au demonstrat că femeile aflate în tratament de substituţie hormonală au un risc crescut de cancer ovarian, însă rezultatele acestea par a fi contrazise de alte date clinice. Rolul unor astfel de terapii rămâne controversat. Din acest motiv specialiştii recomandă femeilor care trebuie să primească hormoni după menopauză, să ia dozele minim active şi eficiente, pentru a nu se spori reacţiile neplăcute ale acestui tratament. Terapia hormonală ar trebui administrată în doze cât mai scăzute şi pe perioade cât mai scurte;
• sindromul ovarelor polichistice: poate fi un factor de risc prin secreţia crescută de hormoni androgeni care caracterizează această afecţiune;
• antecedente familiale de cancer mamar.

Totodată, specialiștii în sănătate anunță că, în prezent, se investighează şi alţi factori care pot influenţa negativ riscul de apariţie al cancerului ovarian, printre aceştia aflându-se:

• expunerea la azbest;
• istoric personal de endometrioză şi chisturi ovariene;
• fumatul;
• regimul alimentar bogat în lactoză.

Cu toate acestea, cancerul ovarian este una dintre afecţiunile care odată depistată la timp, poate fi tratat.