Astăzi este Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, o zi importantă de post şi rugăciune. Biserica oficiază denii şi slujbe speciale, iar credincioşii respectă cu sfinţenie anumite tradiţii. În Săptămâna Mare sau în Săptămâna Patimilor, fiecare zi are o semnificaţie aparte.
Tradiții și obiceiuri
În Miercurea Mare, femeile nu torc și nu cos. Zilele în care nu se spală, în Săptămâna Mare, sunt Miercurea Mare şi Vinerea Mare.
În Miercurea Mare este indicat să te împaci cu persoanele cu care te-ai certat și să rostești rugăciuni pentru împăcare. Este interzis să te enervezi, pentru că îl vei supăra pe Dumnezeu. Nu este indicat nici să pui gândurile necurate în față. Se spune că o inimă curată, o vorbă bună și afecțiunea arătată celor dragi ne fac să avem un an mult mai bun și mai binecuvântat.
În unele zone ale ţării, copiii mergeau cu colindul prin sat şi le urau gospodarilor să petreacă sărbătorile pascale cu bucurii şi sănătate. Și acum există acest obicei în care, în Miercurea Mare, copiii merg cu colindul la asfințitul soarelui, la final primind ouă pentru a le înroși.
În Miercurea Mare, în biserică se pomenește femeia cea păcătoasă, care l-a uns cu mir pe Domnul. În cadrul aceleiași denii, aflăm și semnificațiile din Sfânta și Marea Miercuri prin lectura Sinaxarului: „Când Iisus S-a suit în Ierusalim în casa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El. Și a turnat pe capul Lui acel mir de mare preț, în valoare cam de trei sute de dinari.
Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos însă i-a luat apărarea ca să nu îndepărteze gândul ei cel bun. Pe urmă Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare. Și a învrednici pe femeie de marea cinste de a se propovădui pretutindeni, în toată lumea, fapta ei bună.
Femeia aceasta nu este una și aceeași la toți evangheliștii. După cum spune Sfântul Ioan Hrisostom, la cei dintâi trei evangheliști este vorba de una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă. La Evanghelistul Ioan însă nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie, care are o viață curată. Maria, sora lui Lazăr, care, cu șase zile înainte de Paști, pe când Domnul ședea la masă în casa ei din Betania, a întrebuințat mir. Și l-a turnat pe frumoasele Lui picioare și I le-a șters cu părul capului ei.
Arătând față de Hristos un respect nespus de mare, oferindu-I mirul ca lui Dumnezeu. Ea știa bine că la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoții se sfințeau cu mir. Iar Iacov altădată a uns cu untdelemn stâlpul înălțat lui Dumnezeu.
I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit Învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgăduiește vreo răsplată.
Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, după cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei și Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus cu două zile înainte de Paști. Pe când Iisus era tot în Ierusalim și tot pe când stătea la masă, dar în casa lui Simon leprosul. Pe această femeie păcătoasă și ucenicii s-au supărat, pentru că se gândeau bine la dorința lui Hristos de a face milostenie.
Mai mult, acestei femei păcătoase i s-a dat și răsplata de a se duce vestea despre fapta ei bună în toată lumea”.
