Cei doi consilieri PSRM din cadrul Consiliului Municipal Chișinău, Vasile Chirtoca și Ghenadie Botnaru ar fi demisionat din propria inițiativă, pentru a se ocupa de afacerile pe care le au, ținând cont de situația dificilă din țară, dar și din regiune. Declarația a fost făcută de către secretarul executiv al socialiștilor, deputatul, Vlad Batrîncea, în cadrul emisiunii televizate „Puterea a Patra” de la N4.

În cazul demisiei lui Vasile Chirtoca, secretarul executiv al socialiștilor afirmă că acesta a plecat din funcție „pentru că este antreprenor și are o agendă încărcată”.

„Decizia este a colegilor. Evident că am discutat-o. Ne-a adus la cunoștință. Domnul Chirtoca, nu este secret că este antreprenor, are o agendă. Această perioadă pentru Republica Moldova, pentru economia națională, nu este cea mai fericită. Activitatea în Consiliul Municipal Chișinău necesită timp și dumnealui a prioritizat timpul lui și a luat decizia de a părăsi Consiliul Municipal. Nu este corect ca eu să dau argumente, trebuie dumnealui. În orice caz, este o demisie personală și nu este vorba despre divergențe, disensiuni”, a spus Batrîncea.

Referitor la demisia lui Ghenadie Botnaru, secretarul executiv al PSRM afirmă că „este aceeași situație”.

„La domnul Botnaru este aceeași situație. Pe unele proiecte lucrează chiar împreună cu domnul Chirtoca. Eu le urez succes. Au fost și rămân pentru mine personal și pentru echipă doi colegi minunați, foarte activi. Aportul lor era unul important, inclusiv în campania electorală. Sper că în altă conjunctură vom mai avea conlucrare și va fi una productivă cum a fost până acum”, a mai adăugat Vlad Batrîncea.

Amintim că, la 12 aprilie s-a aflat că cei doi consilieri municipali ai PSRM din CMC, Vasile Chirtoca și Ghenadie Botnaru au părăsit fracțiunea, abia după ce Comisia Electorală Centrală a examinat deja cererile lor de demisie și au numit alți doi candidați supleanți de pe lista PSRM.

În spațiul mediatic se vehicula că cei doi consilieri PSRM ar fi fost impuși să demisioneze, pentru faptul că au criticat activitatea primarului Capitalei, Ion Ceban, și a Primăriei, chiar la o ședință a CMC, dar și a unor disensiuni din interiorul formațiunii.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#CMC #Ghenadie Botnaru #PSRM #Vasile Chirtoca #Vlad Batrincea

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că, din 2018 și până în prezent, au fost înregistrate peste 10.000 de atacuri asupra sistemului de sănătate, însă niciunul dintre aceste cazuri nu a dus până acum la tragerea la răspundere a celor vinovați, scrie romanialibera.ro.

Atacurile, raportate în 29 de țări și teritorii, s-au soldat cu aproximativ 5.700 de morți și 8.500 de răniți, potrivit OMS.

Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, subliniază în mod repetat că unitățile medicale și personalul sanitar nu ar trebui să fie niciodată ținte ale atacurilor.

OMS verifică și documentează atacurile asupra sistemului medical, însă nu stabilește responsabilități, deoarece organizația nu are atribuții de investigare.

Altaf Musani, directorul Departamentului pentru Acțiuni Umanitare și Managementul Dezastrelor din cadrul OMS, a prezentat cifrele în cadrul unei conferințe de presă la Geneva și a precizat că tragerea la răspundere poate avea loc nu doar la nivel național.

Unitățile medicale și sistemul de sănătate în ansamblu beneficiază de protecția dreptului internațional umanitar și a legislației internaționale privind drepturile omului, inclusiv în baza anumitor Convenții de la Geneva, a explicat Musani.

Cu toate acestea, situația rămâne îngrijorătoare. „Dintre cele peste 10.000 de incidente verificate despre care am vorbit, niciunul nu a ajuns în sistemul de tragere la răspundere”, a declarat oficialul OMS.

914 atacuri înregistrate doar în 2026

Numai în acest an, agenția ONU pentru sănătate a documentat 914 atacuri asupra sistemului medical, soldate cu 911 morți și 1.486 de răniți, a precizat Musani.

Cele mai multe incidente din 2026 au fost înregistrate în Ucraina, Liban și teritoriile palestiniene. Alte atacuri au fost raportate în Myanmar, Iran, Sudan, Republica Democrată Congo, Sudanul de Sud, Rusia, Siria și Nigeria.

Potrivit lui Musani, atacurile cu arme grele au reprezentat, de departe, cea mai frecvent raportată formă de violență în acest an. Acestea au fost urmate de blocarea accesului la servicii medicale și de violența psihologică.

De asemenea, au fost raportate 44 de incidente care au implicat răpirea, arestarea sau reținerea unor angajați din domeniul medical și a unor pacienți, fiind afectate în total 148 de persoane.

Efectele atacurilor se resimt mult timp

Consecințele unui atac asupra unui spital nu se limitează la persoanele aflate în unitatea medicală în momentul incidentului, a avertizat Musani.

Este pacientul care nu poate primi îngrijiri a doua zi, ambulanța care nu mai poate face următorul transfer, angajatul medical care nu se mai poate întoarce la muncă sau medicamentele care nu mai pot ajunge la alte unități, a explicat oficialul.

În Fâșia Gaza, toate cele 36 de spitale au suferit pagube până la sfârșitul anului 2025, potrivit OMS.

Peste 3.000 de atacuri în Ucraina

În Ucraina, OMS a verificat peste 3.000 de atacuri asupra sistemului medical de la începutul invaziei ruse la scară largă, în 2022.

Un depozit al OMS din Dnipro a fost lovit și distrus săptămâna trecută, iar organizația spune că numărul atacurilor asupra sistemului medical din Ucraina este în creștere.

„Asistăm și verificăm o creștere substanțială a numărului de atacuri” în Ucraina, a declarat Musani, adăugând că acestea afectează în mod clar capacitatea OMS de a furniza materiale și echipamente unităților medicale.

Și în Republica Democrată Congo, OMS a verificat 12 atacuri asupra sistemului medical de la declararea epidemiei mortale de Ebola în luna mai.

Potrivit lui Musani, aceste incidente au perturbat supravegherea epidemiologică, investigarea cazurilor, identificarea contacților, tratamentul pacienților și activitățile desfășurate în comunități. El a subliniat că astfel de atacuri nu afectează doar serviciile medicale, ci și capacitatea autorităților de a detecta și limita răspândirea unor epidemii.