Primele interacțiuni Moldova – NATO au început încă în 1991, după declararea independenței. Întâmplător sau nu, cei care astăzi promovează mesaje false despre Alianța Nord-Atlantică și spun că apropierea de organizație ar însemna în consecință război au purtat discuții cu oficialii occidentali și au semnat documente de cooperare.

Vremea trece, narativele se schimbă?

În anul 2001, președintele de atunci Vladimir Voronin a vizitat Cartierul General NATO și a semnat Memorandumul de Înțelegere pentru Întreținere și Aprovizionare (NAMSO). Documentul se referă la cooperarea în domeniul logistic. Patru ani mai târziu, liderul comuniștilor a declarat despre intenția țării noastre de a adopta un Plan Individual de Acțiuni, referitor la parteneriatul cu Alianța.

În total, din 2001 până în 2008, au fost cel puțin șapte întrevederi bilaterale, evenimente și reuniuni care s-au referit la colaborările NATO cu statele partenere, inclusiv Republica Moldova. Ce l-a făcut pe Voronin să îşi schimbe retorica în 2024 nu se cunoaște.

Liderul socialiștilor din Moldova, fostul președinte Igor Dodon, a vizitat cartierul NATO de două ori în perioada mandatului de şef de stat. Politicianul a purtat în 2017 discuții cu secretarul general adjunct Alianței, funcție exercitată atunci de Rose Gottemoeller. În 2019 Dodon a dat ochii cu ex-liderul NATO Jens Stoltenber.

Miniștrii din Guvernul lui Ion Chicu, la fel, nu a ezitat să meargă la întrevederi cu oficiali din cadrul Alianței Nord Atlantice pe vremea când erau la cârma țării.

Pe de altă parte, în 2024, forțele politice de opoziție amenință Moldova cu soldații NATO, militarizarea și războiul, în timp ce la puțin peste 100 de kilometri de Chișinău staționează armata nr. 14 a Kremlinului. La aceeași distanță mai avem și un depozit plin cu muniții, lăsate de trupele ruse încă de când au intrat în Moldova și au divizat-o între cele două maluri ale Nistrului.

NATO declară că respectă neutralitatea Moldovei! Rusia o încalcă cel puțin din 1992

Expertul în securitate Ion Tăbârță susține că NATO nu și-a dorit niciodată extinderea. Alianța a lăsat relația cu Moldova să fie atât de intensă pe cât și-au dorit guvernările de la Chișinău. Pe de altă parte, actorii politici de stânga mențineau subiectul „fierbinte”, prin intermediul canalelor lor de comunicare, în termenii propagandei ruse. La rândul lor, politicienii de dreapta, cu unele excepții, evitau să discute chestiunea. Acesta a fost unul dintre factorii care au amplificat narativele manipulatorii în societate.

„Narativele anti-NATO din Republica Moldova sunt moștenite din perioada sovietică și alimentate de propaganda rusă, de actorii pro-ruși din Republica Moldova. Aceste mesaje anti-NATO se observă după anul 2003-2004, când NATO s-a extins spre est. În Republica Moldova aceste narative sunt în conexiune cu statutul de neutralitate. La noi, Federația Rusă încearcă să spună că neutralitatea ar fi acel concept care ne asigură securitatea și că NATO ar avea intenții ostile față de Republica Moldova, ceea ce nu este adevărat”, a declarat Ion Tăbârță pentru Realitatea.

Potrivit analistului, Republica Moldova a avut o cooperare bună cu NATO, de la care a avut de câștigat, iar Rusia, prin menținerea trupelor  în stânga Nistrului, ne-a încălcat neutralitatea.

Neutralitatea Moldovei a fost jocul geopolitic al Rusiei

În opinia lui Ion Tăbârță, neutralitatea Moldovei a fost atipică și nu s-a referit niciodată la securitate. Potrivit lui, termenul a fost legat mai intens de geopolitică. Viziunea moldovenilor despre neutralitate, este eronată, consideră expertul.

„Prin neutralitate era înțeles ca să nu avem armată sau să avem armată limitată. Neutralitatea noastră era mai degrabă în interesul geopolitic al Federației Ruse, decât era o neutralitate care să apere securitatea noastră. Niciodată nu s-a spus că statele neutre investesc mult în armată. Statele care sunt neutre cheltuie mai mult pentru apărare decât statele Alianței Nord-Atlantice”, a punctat Ion Tăbârță.

Analistul mai susține că, dacă vectorul geopolitic nu se schimbă, obiectivul stabilit de guvernare de a avea buget pentru apărare echivalent cu 1% din PIB până în 2030 este unul realist, iar autoritățile au un plan clar cum să atingă acest scop.

Bugetul pentru apărare în țările neutre

Uniunea Europeană avea până nu demult patru state neutre. Este vorba despre Cipru, Suedia, Malta și Austria. Elveția, care nu este membră a UE, la fel, deține acest statut.

În martie 2024, Suedia și Finlanda au devenit membre ale Alianței Nord-Atlantice.

În anul 2022, bugetul pentru apărare al Austriei a fost de 3,63 de miliarde de euro, conform macrotrends.com. Potrivit aceleiași surse, Elveția a cheltuit pentru securitate 6,1 miliarde de euro, Malta 0,09 miliarde, iar Cipru – 0,49 miliarde.

În Republica Moldova, cheltuielile referitoare la apărare, cu tot cu armata rusă sub coaste, au fost cuprinse între 0,04 și 0,05 miliarde de euro anual în perioada 2019-2022, notează aceeași sursă.

După ce a început războiul din Ucraina, autoritățile au început să crească sumele alocate pentru domeniul securității, iar partenerii externi, inclusiv statele membre ale NATO, să ofere sprijin sub formă de echipamente, tehnică militară, dar și instruiri pentru militarii moldoveni.

În Strategia Apărării Naționale s-a menționat clar că Rusia are ambiția de a crea coridor terestru spre Republica Moldova. Oare în aceste condiții apărarea nu este prioritate?

Ori, dacă în atâția ani toate guvernările care au vorbit despre neutralitate, dar nu au putut să se asigure că avem buget suficient pentru armată cât era pace, nu ar fi cazul să ne îngrijorăm cum ne protejăm cât războiul e la o aruncătură de băț, atât de neutri cum suntem?