Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

31 octombrie 2026

Oamenii de știință cred că suntem în mijlocul unei noi extincții în masă și că oamenii nu vor supraviețui

14 Ian. 2024, 19:30
 // Categoria: Cosmos // Autor:  Elena Putregai
14 Ian. 2024, 19:30 // Cosmos //  Elena Putregai

Exincția speciilor face parte din evoluția vieții. De cel puțin cinci ori, o catastrofă biologică a lovit planeta, ucigând marea majoritate a speciilor din apă și de pe pământ într-un interval geologic relativ scurt. Mulți cercetători susțin că ne aflăm în mijlocul unei a șasea extincții în masă și că oamenii, cel mai probabil, nu vor supraviețui, relatează CNN.

Cea mai faimoasă extincție în masă a avut loc acum 66 milioane de ani, când un asteroid a căzut pe Pământ, condamnând la dispariție dinozaurii și multe alte specii. Este și cea mai recentă, dar oamenii de știință spun că nu va fi ultima.

Mulți cercetători susțin că ne aflăm în mijlocul unei a șasea extincții în masă, cauzată nu de o rocă spațială de dimensiunea unui oraș, ci de creșterea excesivă și comportamentul greșit al unei singure specii – Homo sapiens. Oamenii au distrus habitate și au declanșat o criză climatică.

Calculele dintr-un studiu publicat în revista PNAS în septembrie sugerează că grupurile de specii de animale înrudite dispar cu o rată de 35% ori mai mare decât rata normală așteptată.

Și, cum fiecare extincție în masă are învingători și învinși, nu există niciun motiv să presupunem că ființele umane, în acest caz, ar fi printre supraviețuitori. De fapt, unul din coautorii studiului, Gerardo Ceballos, crede că s-ar putea întâmpla contrariul, pentru că cea de-a șasea extincție în masă ar transforma întreaga biosferă sau o vastă zonă a lumii într-un mediu în care ar putea fi imposibil ca omenirea să supraviețuiască, dacă nu se iau măsuri dramatice.

„Biodiversitatea se va recupera, dar câștigătorii sunt foarte greu de prezis. Mulți dintre perdanții acestor extincții în masă din trecut au fost grupuri incredibil de reușite biologic”, a spus Ceballos, cercetător senior la Institutul de Ecologie de la Universitatea Națională Autonomă din Mexic.

Cauzele celor 5 mari extincții în masă de până acum au variat, dar înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat în timpul acestor capitole dramatice din istoria Pământului – și a ceea ce a apărut în urma acestor cataclisme – poate fi de ajutor.

„Nimeni nu a văzut aceste evenimente, dar sunt la o scară care s-ar putea repeta. Trebuie să învățăm din trecut, pentru că acesta este singurul nostru set de date”, a spus Michael Benton, profesor de paleontologie a vertebratelor la Universitatea Bristol din Regatul Unit, care este autorul noii cărți „Extinctions: How Life Survives, Adapts and Evolves”.

Nu numai că acțiunile distructive ale oamenilor au potențialul de a ne eroda calitatea vieții pe termen lung, dar efectele lor ar putea în cele din urmă să ne distrugă succesul ca specie, spune Ceballos.

„Când pierdem genuri, pierdem mai multă diversitate genetică, pierdem mai multă istorie evolutivă și pierdem multe bunuri și servicii ecosistemice care sunt foarte importante”, a explicat el.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.