Oamenii de știință cred că suntem în mijlocul unei noi extincții în masă și că oamenii nu vor supraviețui

Exincția speciilor face parte din evoluția vieții. De cel puțin cinci ori, o catastrofă biologică a lovit planeta, ucigând marea majoritate a speciilor din apă și de pe pământ într-un interval geologic relativ scurt. Mulți cercetători susțin că ne aflăm în mijlocul unei a șasea extincții în masă și că oamenii, cel mai probabil, nu vor supraviețui, relatează CNN.

Cea mai faimoasă extincție în masă a avut loc acum 66 milioane de ani, când un asteroid a căzut pe Pământ, condamnând la dispariție dinozaurii și multe alte specii. Este și cea mai recentă, dar oamenii de știință spun că nu va fi ultima.

Mulți cercetători susțin că ne aflăm în mijlocul unei a șasea extincții în masă, cauzată nu de o rocă spațială de dimensiunea unui oraș, ci de creșterea excesivă și comportamentul greșit al unei singure specii – Homo sapiens. Oamenii au distrus habitate și au declanșat o criză climatică.

Calculele dintr-un studiu publicat în revista PNAS în septembrie sugerează că grupurile de specii de animale înrudite dispar cu o rată de 35% ori mai mare decât rata normală așteptată.

Și, cum fiecare extincție în masă are învingători și învinși, nu există niciun motiv să presupunem că ființele umane, în acest caz, ar fi printre supraviețuitori. De fapt, unul din coautorii studiului, Gerardo Ceballos, crede că s-ar putea întâmpla contrariul, pentru că cea de-a șasea extincție în masă ar transforma întreaga biosferă sau o vastă zonă a lumii într-un mediu în care ar putea fi imposibil ca omenirea să supraviețuiască, dacă nu se iau măsuri dramatice.

„Biodiversitatea se va recupera, dar câștigătorii sunt foarte greu de prezis. Mulți dintre perdanții acestor extincții în masă din trecut au fost grupuri incredibil de reușite biologic”, a spus Ceballos, cercetător senior la Institutul de Ecologie de la Universitatea Națională Autonomă din Mexic.

Cauzele celor 5 mari extincții în masă de până acum au variat, dar înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat în timpul acestor capitole dramatice din istoria Pământului – și a ceea ce a apărut în urma acestor cataclisme – poate fi de ajutor.

„Nimeni nu a văzut aceste evenimente, dar sunt la o scară care s-ar putea repeta. Trebuie să învățăm din trecut, pentru că acesta este singurul nostru set de date”, a spus Michael Benton, profesor de paleontologie a vertebratelor la Universitatea Bristol din Regatul Unit, care este autorul noii cărți „Extinctions: How Life Survives, Adapts and Evolves”.

Nu numai că acțiunile distructive ale oamenilor au potențialul de a ne eroda calitatea vieții pe termen lung, dar efectele lor ar putea în cele din urmă să ne distrugă succesul ca specie, spune Ceballos.

„Când pierdem genuri, pierdem mai multă diversitate genetică, pierdem mai multă istorie evolutivă și pierdem multe bunuri și servicii ecosistemice care sunt foarte importante”, a explicat el.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#omenire #oameni de stiinta

Un cuplu din Miami, SUA, care a obținut titlul de cel mai longeviv cuplu căsătorit din lume, doborând un record mondial, spune că secretul mariajului lor de 83 de ani a fost simplu: iubirea reciprocă, relatează digi24.ro.

„Ne iubim unul pe altul”, a declarat Eleanor Gittens, în vârstă de 107 ani, pentru LongeviQuest, un site specializat pentru oameni care trăiesc peste un secol. Soțul ei, Lyle Gittens, de 108 ani, a răspuns la aceeași întrebare: „Îmi iubesc soția”.

Titlul de cel mai longeviv cuplu a fost confirmat de comisia globală LongeviQuest, care a verificat certificatul lor de căsătorie din 1942, înregistrările recensământului american și alte documente din arhivă. Cuplul a preluat titlul după decesul brazilianului Manoel Angelim Dino, în vârstă de 106 ani, și al soției sale, Maria de Sousa Dino.

O poveste de dragoste care a rezistat războiului

Eleanor și Lyle sunt, de asemenea, cel mai în vârstă cuplu căsătorit din istorie, cu o vârstă combinată de peste 216 ani, potrivit LongeviQuest. Povestea lor de iubire este considerată excepțională, supraviețuind războiului și altor dificultăți.

Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată în 1941, la un meci de baschet universitar, Lyle jucând pentru Clark Atlanta University, iar Eleanor fiind spectator.

„Nu-mi amintesc cine a câștigat meciul, dar știu că atunci l-am cunoscut pe Lyle”, a povestit Eleanor.

S-au îndrăgostit rapid și au planificat să se căsătorească, deși erau siguri că Lyle va fi înrolat în armată din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Cei doi s-au căsătorit pe 4 iunie 1942, după ce Lyle a primit o permisie de trei zile de la o bază militară din Georgia.

„A meritat pe deplin”

Ziua nunții a fost și prima întâlnire a lui Lyle cu familia soției sale. Lyle a povestit că a călătorit într-un vagon segregat rasial, o cursă lungă înainte de mișcarea pentru drepturile civile din SUA, dar „a meritat pe deplin pentru Eleanor”.

Când Lyle a plecat să servească în Italia, Eleanor s-a întrebat dacă îl va mai vedea vreodată. Ea era deja însărcinată cu primul lor copil și s-a mutat la New York, unde a întâlnit familia soțului ei pentru prima dată.

Cei doi au menținut legătura prin corespondență, deși scrisorile lui Lyle erau intens cenzurate de armată. Eleanor a lucrat în domeniul financiar pentru o companie de piese de avion, sprijinindu-și familia în perioada în care Lyle era plecat.

„Am făcut multe lucruri împreună”

După război, cuplul s-a stabilit la New York, a lucrat în administrația publică și a călătorit împreună, inclusiv în Guadeloupe, Franța, locul preferat al lui Eleanor. Ea a obținut, la 69 de ani, doctoratul în educație urbană la Fordham University, Bronx.

De asemenea, au fost membri activi ai asociației absolvenților Clark Atlanta, înainte de a se muta în Miami, pentru a fi aproape de fiica lor, Angela.

Lyle recunoaște că nu-i vine să creadă că mariajul lor a stabilit un record mondial, dar spune că este fericit să rămână alături de Eleanor.