Infecția cu hantavirus „nu este un nou COVID-19”, au declarat reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), scrie antena3.ro. Deși criza sanitară de la bordul vasului de croazieră MV Hondius, care urmează să plece luni spre Țările de Jos, a stârnit multe îngrijorări, readucând în prim-plan amintirile din perioada pandemiei de coronavirus din 2020, există numeroase diferențe între cele două tipuri de infecții, afirmă experții din domeniul sănătății.

COVID-19 este o boală infecțioasă virală cauzată de un coronavirus, SARS-CoV-2, apărută în China la sfârșitul anului 2019. A fost vorba despre o transmitere naturală de la animal la om, survenită, a priori, în perimetrul pieței agroalimentare din Wuhan, sau o evadare a unui virus modificat pe cale experimentală dintr-un laborator din acest oraș chinez? Cele două ipoteze se contrazic, însă prima dintre ele este susținută de majoritatea oamenilor de știință.

Acest virus a fost descoperit la începutul lunii ianuarie 2020, iar pe 11 martie 2020 OMS a declarat că epidemia cauzată de COVID-19 era de atunci considerată ca fiind o pandemie: aceasta a făcut milioane de morți – circa 20 de milioane de victime, potrivit OMS – și a devastat economia mondială.

Hantavirusul, al cărui nume provine de la râul coreean Hantan în urma unui prim episod epidemiologic survenit în timpul Războiului din Coreea (1950-1953), este un virus prezent pe toate continentele, mai ales în Asia și Europa. El este monitorizat în zonele unde este endemic.

Hantavirusurile sunt transmise în principal la oameni de rozătoare sălbatice infectate, care elimină virusul prin salivă, urină și excremente: inhalarea prafului contaminat cu acele excreții reprezintă principala cale de infectare.

Singura dintre cele aproximativ 30 de hantavirusuri despre care se cunoaște că se transmite de la om la om, tulpina Anzi are o perioadă de incubație cuprinsă între una și șase săptămâni, comparativ cu 7-10 zile, în medie, după apariția simptomelor, pentru COVID-19.

Deși transmiterea interumană a hantavirusului Anzi – tulpina identificată pe vasul de croazieră – „se realizează pe cale aeriană”, „ea necesită condiții foarte speciale de proximitate, de promiscuitate sau un teren de fragilitate medicală la persoanele expuse, dincolo de ceea ce se cunoaște pentru alte virusuri respiratorii”, inclusiv pentru SARS-CoV-2, a explicat Virginie Sauvage de la Institutul Pasteur din Paris, directoarea Centrului Naționale de Referință pentru Hantavirusuri.

Potrivit Institutului Pasteur, 1perioada de transmitere cu cel mai mare risc” pentru hantavirus este cea a apariției primelor simptome, care adeseori preced o spitalizare: cei apropiați sunt astfel persoanele cele mai expuse, mai ales în timpul contactelor foarte apropiate (contact sexual) sau al unor momente de viață din spațiile închise (cameră, vehicul etc.).

În timp ce hantavirusurile de pe continentul american pot provoca insuficiențe respiratorii și cardiace, precum și febre hemoragice, COVID-19 este doar o boală respiratorie, care poate provoca febră, tuse, dificultăți de respirație, dureri de cap, dureri musculare, oboseală, diaree, pierderea mirosului și a gustului.

Un virus care ar ucide „50% din populație, ar decima-o pe aceasta rapid, privându-se de ocazia de a se răspândi”, a declarat Raul Gonzalez Ittig, biolog la Agenția națională de cercetări științifice din Argentina, o țară confruntată deja cu un focar de hantavirus, care a provocat 11 decese în 2018-2019. Or, întrucât hantavirusul Anzi are o rată de mortalitate care poate ajunge la 40%, „decesele survin repede”, a adăugat Raul Gonzalez Ittig, subliniind că „izolarea bolnavilor, implementată fără amânare, întrerupe rapid lanțul de transmitere virală”.

Așadar, totul se petrece „mult mai repede: o singură persoană îl transmite, zece se infectează și, fără un tratament adecvat, mor. De aceea, riscul unei pandemii de hantavirus este mult mai mic”, a explicat el, în timp ce COVID-19, care nu provine, după părerea sa, de la „un virus cu mortalitate rapidă, infectează mai întâi mii de persoane înainte ca decesele să înceapă să se acumuleze”.

„Nu există în prezent niciun tratament specific, nici vreun vaccin” împotriva hantavirusului, a precizat specialistul în boli infecțioase Vincent Robin, de la ANRS-Mie.

Însă „cu cât îngrijirea medicală este mai rapidă, cu atât mai bun va fi prognosticul”, a subliniat Virginie Sauvage. În cazul unor leziuni pulmonare severe, o asistență respiratorie este necesară, mai ales în secția de reanimare. Dacă apare o insuficiență renală, poate fi necesară dializa.

Pentru COVID-19, îngrijirile medicale vizează atenuarea simptomelor (paracetamol), dar și antivirale care pot fi administrate anumitor persoane cu risc ridicat de a dezvolta forme grave ale bolii.

În ceea ce privește un posibil vaccin, „studii au fost realizate pe anumite tulpini ale virusului, dar eficacitatea lor nu a fost încă dovedită la nivelul tuturor hantavirusurilor”, a explicat Vincent Ronin.

Împotriva COVID-19, vaccinurile, mai ales cele cu ARN mesager, au fost dezvoltate în timp record în perioada pandemiei. Eficacitatea lor și siguranța lor au fost de atunci documentate pe scară largă în baza miliardelor de vaccinări efectuate la nivel global.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#coronavirus #Hantavirus #OMS #pandemie

Schimbările climatice fac ca Pământul să devină treptat tot mai rotund, arată un nou studiu. Descoperirea este un semnal al schimbărilor climatice provocate de om, iar urmărirea formei Pământului poate ajuta la înțelegerea impactului real pe care îl au oamenii asupra calotelor glaciare, scrie antena3.ro.

Planeta noastră nu este o sferă perfectă. Din cauza mișcării de rotație, este ușor turtită la poli și bombată la mijloc. Noul studiu arată însă că Pământul se rotunjește într-un ritm tot mai accelerat, în mare parte din cauza schimbărilor provocate de topirea gheții de la poli.

Concluzia se aplică doar părții solide a planetei, pentru că oceanul continuă să se bombeze tot mai mult în zona Ecuatorului.

Studiul, publicat pe 9 septembrie în revista JGR Solid Earth, s-a bazat pe măsurători directe realizate prin sistemul global de navigație prin satelit (GNSS), pentru a urmări cum se schimbă forma planetei de-a lungul timpului. Deși oferă măsurători directe, sistemul are și limite.

De exemplu, există puține stații GNSS în apropierea Polului Nord și a Polului Sud și foarte puține în largul oceanelor, unde trebuie montate pe geamanduri.

Christoforos Kotsakis, profesor de geodezie la Universitatea Aristotel din Salonic, Grecia, a dezvoltat o nouă metodă de analiză a datelor GNSS, care surprinde mai bine schimbările de la suprafața planetei.

Cercetătorul a constatat că, între 2011 și 2015, polii s-au ridicat, iar bombarea de la Ecuator s-a redus, fiecare cu aproximativ un milimetru pe an. Pare puțin, având în vedere că diametrul Pământului la Ecuator este de aproximativ 12.756 de kilometri.

Schimbarea este însă mai mare decât cea din perioada 1997-2000, când Pământul se rotunjea cu aproximativ 0,5 milimetri pe an. Asta înseamnă că, de la un deceniu la altul, ritmul în care se rotunjește planeta crește cu 0,4 milimetri pe an.

Potrivit lui Kotsakis, fenomenul este provocat de topirea gheții de la poli, care reduce presiunea asupra scoarței terestre și îi permite acesteia să se ridice încet, la fel cum aluatul crescut revine la forma inițială după ce apeși cu degetul în el.
În același timp, masa tot mai mare din zona Ecuatorului apasă pe scoarță în acea regiune, reducându-i bombarea.

Există însă și o capcană: dacă luăm în calcul împreună partea solidă a Pământului și oceanul, planeta devine de fapt mai turtită, cu aproximativ 0,8 milimetri pe an, pentru că, pe măsură ce apa se deplasează dinspre poli, oceanul se bombează tot mai mult la Ecuator.

Această „greutate a apei” depășește efectul de rotunjire care are loc în roca de dedesubt.

Alte cercetări au arătat că aceste schimbări încetinesc și rotația Pământului.

Oamenii de știință urmăresc schimbările de formă ale Pământului și prin măsurători ale câmpului său gravitațional, care variază în funcție de masa fiecărei regiuni.

Kotsakis a constatat că datele GNSS și măsurătorile câmpului gravitațional nu se potrivesc perfect, ceea ce arată că forma planetei și câmpul ei gravitațional nu evoluează în perfectă sincronie.

Cele două metode pot fi însă folosite împreună pentru a urmări efectele majore ale schimbărilor climatice, în special topirea gheții din Groenlanda și Antarctica și mișcările variabile ale apei din oceane.