Curs valutar
  • EUR
    20.0954
    0%
  • USD
    18.0365
    0%
  • RUB
    0.2239
    0%
  • RON
    3.7602
    0%
  • UAH
    0.3960
    0%

Toate știrile

01 noiembrie 2026

OMS: Nu scăpăm de COVID în acest an și poate nu vom scăpa niciodată. Virusul va face parte din ecosistem

19 Ian. 2022, 07:18
 // Categoria: Societate // Autor:  Realitatea.md
19 Ian. 2022, 07:18 // Societate //  Realitatea.md

Simplul fapt că pandemia de COVID-19 va intra într-o bună zi într-un stadiu endemic nu înseamnă că virusul nu va mai fi periculos, a avertizat marţi coordonatorul pentru situaţii de urgenţă din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Virusurile care provoacă pandemii au tendinţa de a face parte din ecosistem, vor fi acolo pentru totdeauna, a precizat acesta.

„Oamenii pun în opoziţie pandemia şi endemia, însă malaria endemică ucide sute de mii de oameni, HIV este endemic, violenţa endemică există în oraşele noastre”, a declarat medicul Michael Ryan la un seminar organizat în format virtual în cadrul Forumului Economic Mondial.

„Endemic, în sine, nu înseamnă ceva bun, endemic înseamnă pur şi simplu că virusul este acolo pentru totdeauna”, a adăugat el.

Apariţia variantei Omicron, care este mult mai contagioasă decât toate celelalte variante al noului coronavirus, dar care pare să provoace simptome mai puţin grave pentru persoanele vaccinate, a lansat dezbaterile despre trecerea de la pandemie, declarată la începutul anului 2020, la o formă endemică. Aceste dezbateri lasă să se subînţeleagă că virusul ar deveni mai puţin periculos.

OMS: Nu vom scăpa de COVID-19 în acest an

„Nu vom scăpa de virus în acest an. Poate că nu vom eradica niciodată acest virus. Virusurile care provoacă pandemii au tendinţa de a face parte din ecosistem”, a adăugat Michael Ryan.

„Putem însă să punem capăt urgenţei de sănătate publică la nivel internaţional (nivelul de alertă cel mai ridicat decretat de OMS – n.r.)”, a explicat acelaşi specialist de la OMS, potrivit căruia „trebuie să ajungem la o rată de incidenţă cât mai mică posibil, cu un maximum de vaccinări, pentru ca nimeni să nu mai moară”.

„Atunci va fi sfârşitul urgenţei de sănătate publică şi va fi sfârşitul pandemiei”, a precizat Michael Ryan.

Acelaşi oficial de la OMS a evocat, de asemenea, posibilitatea ca pe viitor cele trei sau patru injecţii cu vaccinuri anti-COVID-19 să fie considerate drept numărul normal de doze pentru a evita formele cele mai severe de COVID-19.

Cu excepţia vaccinului produs de Johnson&Johnson, toate celelalte vaccinuri anti-COVID-19 sunt recomandate să fie administrate în două doze în schemele lor iniţiale, însă cea de-a treia doză, denumită supra-rapel sau „booster”, este ferm recomandată de OMS de când varianta Omicron s-a răspândit în lumea întreagă.

„Nu vom mai numi (aceste injecţii) doze ‘booster’. Considerăm doar că trei sau patru doze sunt necesare pentru a face să se nască această imunitate durabilă şi robustă care vă protejează de spitalizare şi de deces pentru o lungă perioadă”, a subliniat acelaşi reprezentant al OMS.

Realitatea Live

31 Oct. 2026, 20:05
 // Categoria: Slider // Autor:  Valentina Buza
31 Oct. 2026, 20:05 // Slider //  Valentina Buza

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.