Într-un nou semnal că războiul declanșat de Kremlin scapă de sub controlul Moscovei, mai multe aerodromuri strategice ale Forțelor Aerospațiale Ruse (VKS) au fost lovite, aproape simultan, de drone lansate din interiorul Federației Ruse. Potrivit unor imagini și materiale video apărute în rețelele sociale rusești, drone ucrainene au atacat cel puțin patru baze militare unde sunt staționate bombardiere cu capacitate nucleară.

Cea mai notabilă secvență video, care a circulat intens pe canale rusești Telegram, arată momentul în care o dronă de atac decolează vertical dintr-un camion parcat în apropierea bazei aeriene „Olenia” din regiunea Arhanghelsk. Potrivit surselor locale, șoferul camionului — despre care se afirmă că nu ar fi cunoscut conținutul transportului — a fost reținut ulterior de forțele de securitate ruse.

Operațiunea, care pare să fi implicat drone FPV (first person view), arată o evoluție semnificativă în capacitatea Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) de a desfășura operațiuni în adâncime, direct în inima infrastructurii militare a Rusiei.

Patru baze atacate, într-o singură zi

Până în acest moment, surse independente au confirmat lovituri asupra următoarelor aerodromuri strategice:

Olenia (regiunea Arhanghelsk) – bază a bombardierelor Tu-95MS.

Belaia (regiunea Irkuțk) – au fost publicate imagini cu drone zburând la joasă altitudine peste perimetrul aerodromului.

Diaghilevo (regiunea Saratov) – unde sunt găzduite aeronave Tu-22M3.

Ivanovo (regiunea Moscova) – posibilă țintă din rețeaua logistică a forțelor aeriene.

Sursele media indică faptul că operațiunea a purtat numele de cod „Păianjenul” , o acțiune planificată de SBU împotriva infrastructurii aeriene care susține capacitatea Rusiei de a lansa atacuri cu rachete de croazieră, inclusiv H-101. Conform unor grupuri de monitorizare, în ultimele zile ar fi fost observate opt aeronave de transport Il-76 aterizând pe baza Engels-2 — ceea ce sugerează un transport accelerat de muniții sau echipamente.

După un atac masiv asupra aerodromurilor, peste 40 de avioane rusești au fost avariate , inclusiv bombardiere A-50, Tu-95 și Tu-22M3, scrie publicația Focus.

Canalele de monitorizare susțin că distrugerea a trei aeronave Tu-95MS la baza aeriană Belaia din regiunea Irkuțk a fost confirmată preliminar.

Majoritatea avioanelor Tu-95MS, care au lansat rachete de croazieră H-101 deasupra teritoriului Ucrainei, au fost redistribuite aici, la 4.300 km de granița cu Ucraina.

În plus, toate cele 4 aeronave TU-95MS care se aflau pe aerodromul Olenia au fost distruse.

În total, peste 95 de bombardiere strategice și aproximativ 20 de alte aeronave militare au fost atacate.

Atacurile nu s-au limitat la infrastructura aeriană. Într-o convorbire telefonică interceptată de serviciile de informații ucrainene (GUR), o femeie din Saransk (Republica Mordovia) confirmă distrugerea unei fabrici strategice aflate la peste 550 de kilometri de graniță. Potrivit acesteia, „au aruncat în aer jumătate din Saransk”, iar regiunea se confruntă cu întreruperi masive ale internetului și blocaje de comunicații.

Unitatea atacată produce sisteme cu fibră optică – un element esențial în comunicațiile militare, inclusiv pentru dronele utilizate de forțele ruse. Lipsa internetului a generat panică în rândul populației: „Ministerul pentru Situații de Urgență a trimis un mesaj, dar azi nu mai funcționează rețeaua. Nu știm nimic”, afirmă femeia, vizibil tulburată.

Faptul că drone ucrainene pot fi lansate direct de pe teritoriul rus, ascunse în vehicule aparent civile, indică breșe grave în sistemul intern de securitate al Rusiei. Tactica amintește de metode de insurgență, dar combină expertiza tehnologică cu acțiuni de recunoaștere minuțioasă a infrastructurii vulnerabile.

În același timp, pentru Ucraina, aceste lovituri nu sunt doar simbolice. Ele pun sub presiune directă capacitatea Rusiei de a menține ritmul atacurilor cu rachete asupra orașelor ucrainene — în condițiile în care producția de rachete, în pofida sancțiunilor, rămâne dependentă de centre de producție identificate și finite.

Liniile roșii devin tot mai neclare

Aceste atacuri ridică întrebări despre posibilele reacții ale Kremlinului, care evită deocamdată să recunoască amploarea pierderilor, dar pare tot mai vulnerabil în fața unui tip de război asimetric pe care nu îl poate controla. Răspunsul Rusiei a fost până acum confuz: între negare și represalii simbolice.

În același timp, comunitatea internațională asistă la o extindere a razei de acțiune a Ucrainei, fără ca aceasta să încalce formal liniile impuse de aliați – dronele nu sunt rachete balistice, iar faptul că sunt lansate de pe teritoriul Rusiei complică și mai mult tabloul juridic și militar.

De la fabrici de comunicații la baze de bombardiere, atacurile recente indică un nou tip de război — unul care pătrunde în adâncurile teritoriale ale Federației Ruse. Iar pentru conducerea de la Kremlin, acest nou front nu este doar militar, ci și politic: populația rusă începe să simtă, direct, realitatea unui război pe care propaganda oficială îl prezintă drept „operațiune specială” aflată sub control.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#atacuri #Rusia #Ucraina

Marte nu este o planetă moartă: noi semne de activitate vulcanică au fost detectate pe „Planeta Roșie”, a cărei suprafață găzduiește cei mai mari vulcani din Sistemul Solar, ceea ce sugerează posibilitatea de apariție a vieții, informează AFP.

„Vulcanismul pe Marte a început în urmă cu 4,5 miliarde de ani și se observă, prin datarea lavei, că rata de erupție a scăzut mult de 2 miliarde de ani încoace, deși cele mai recente erupții au o vechime de câteva zeci de milioane de ani”, a explicat Daniel Mege de la Centrul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei Poloneze de Științe, cercetător la Universitatea Berna din Elveția și autorul principal al unui studiu publicat joi în revista Sciences Advances. Ar fi oare Marte, așadar, pe cale „să adoarmă” din punct de vedere vulcanic?

Pentru a afla mai multe informații, o echipă internațională, condusă de Alexander Trokhimovskiy de la Institutul de Cercetări Spațiale din cadrul Academiei de Științe din Rusia, a contribuit la apropierea ‘observațiilor geologice de observațiile atmosferice’, a subliniat Daniel Mege, scrie Agerpres.

Clorură de hidrogen

Pentru a răspunde acestor întrebări, oamenii ar trebui să călătorească pe Marte și să se apropie de Alba Mons. Pe suprafața din jurul acestui vulcan gigantic, al cărui crater are o circumferință de 1.600 de kilometri, au fost reperate fisuri ce datează din urmă cu 1 milion de ani – un interval infim prin prisma timpului geologic.

În același timp, la doi kilometri deasupra acestor fisuri, în atmosfera marțiană, sonda spațială Trace Gas Orbiter (TGO) din misiunea ExoMars a Agenției Spațiale Europene (ESA) a măsurat concentrația clorurii de hidrogen, un gaz de origine vulcanică.

În atmosfera marțiană, prezența acestui gaz variază în funcție de anotimp: concentrația atinge nivelul maxim în timpul iernii din emisfera nordică, apoi dispare aproape complet în timpul verii – un fenomen cauzat, cel mai probabil, de ciclurile prafului și ale apei de pe „Planeta Roșie”.

Însă oamenii de știință au detectat o excepție de la acest tipar: concentrații mari de clorură de hidrogen au fost măsurate și la începutul verii, deasupra unor fisuri vulcanice de pe pantele vulcanului Alba Mons.

„Colegii noștri care se ocupă de studierea atmosferei nu reușeau să explice această concentrație prin modelele chimice”, a dezvăluit Daniel Mege.

Acest specialist în geologie și planetologie s-a folosit atunci de „intuiția sa de geolog”.

Pe Terra, atunci când sunt analizate cele mai abundente gaze dintr-un vulcan activ, sulful este primul descoperit, abia apoi urmează clorura de hidrogen, în cantități mai mici. „Însă acest raport se inversează în perioadele de repaus ale vulcanilor”, a subliniat Daniel Mege.

„Mai știm, de asemenea, grație meteoriților marțieni căzuți pe Terra, că magma marțiană este de patru ori mai bogată în clorură decât magma terestră”, a adăugat el.

Încă din acest stadiu al cercetărilor, o concluzie se impune: cercetătorii tocmai au detectat un semnal al vulcanismului latent.

„Marte nu este o planetă moartă din punct de vedere geologic în profunzimile sale, ci se află pur și simplu în stare de somn”, a rezumat ESA într-un comunicat.

Circulație hidrotermală

Această concluzie deschide noi perspective legate de apariția vieții pe Marte, o chestiune care preocupă comunitatea științifică de multă vreme.

Atmosfera planetei Marte este extrem de ostilă vieții terestre, atât din cauza temperaturilor scăzute, cât și a radiațiilor ridicate. Însă situația ar putea fi diferită sub scoarța marțiană.

„Atunci când ai un sistem magmatic, există o circulație hidrotermală care se declanșează. Este vorba despre apa caldă din adâncime, vapori care urcă prin fisuri până la suprafață. De altfel, într-un astfel de cadru noi credem că viața a apărut pe Terra. Avantajul acestor sisteme hidrotermale este că poți avea condiții de temperatură, de presiune, care sunt stabile în timp și independente de ceea ce se petrece în atmosferă. Or, scoarța marțiană și scoarța terestră au aproape aceeași compoziție, același tip de roci. A fost nevoie de doar câteva milioane de ani pentru ca viața să apară pe Terra, putem să ne imaginăm că același lucru s-ar putea întâmpla și pe Marte”, a sugerat Daniel Mege.

„Marea întrebare de acum înainte este următoarea: oare această viață a putut să se dezvolte și să se mențină pe termen lung, chiar până în zilele noastre? Răspunsul, așa cum se întâmplă adeseori, va veni odată cu trecerea timpului”, a concluzionat autorul principal al studiului.