În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, peste 35.000 de basarabeni erau deportați și duși în Siberia. Operațiunea regimului sovietic viza mai mult de 8000 de bărbați, 14.000 de femei, 11.000 de copii.
Deportările au afectat zeci de mii de oameni, careu au rămas fără averea agonisită o viață în Basarabia și au fost duși în Siberia sau Kazahstan. Oamenii exilați erau considerați „dușmani ai poporului” sau „elemente sociale periculoase”.
Unii dintre ei au reușit să revină peste ani, pe când alții au murit pe drum sau au rămas să își petreacă somnul de veci departe de casă. Pe cei care se stingeau în condițiile inumane din trenurile marfare în care erau urcați pur și simplu îi aruncau militarii în păduri sau în șanțuri.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Istoricii afirmă că deciziile privind represiunea erau luate de liderii partidului și guvernului sovietic și erau acceptate la cel mai înalt nivel, personal de Stalin și un cerc restrâns de asociați. Represiunile urmau să insufle frica populației de guvernarea sovietică și să deznaționalizeze poporul.
Sovieticii au organizat trei operațiuni de deportări în masă din Moldova: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951, iar pe lângă asta au provocat și foame organizată în Basarabia. Victime ale represiunilor au devenit în primul rând intelectualii, profesorii, elita vremii, oamenii politici care au colaborat cu partidele românești, clericii, reprezentanții anumitor confesiuni sau etnicii, dar și țăranii considerați bogați.
