Victor Pelin
pentru IPN

„Evoluția proceselor politice din Republica Moldova depinde în mod cardinal de evoluția situației din regiune. Actualmente, detensionarea situației explozibile din regiune depinde de deciziile președintele Rusiei Vladimir Putin. Având în vedere pledoaria PSRM în favoarea integrării Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică, în care domină Rusia, pentru a clarifica perspectivele Republicii Moldova este oportun să parafrazăm conceptul determinist al președintelui Putin: place sau nu place, dar țara se va reface, cu ajutorul României sau în cadrul acesteia…”.

Prilej de optimism pentru unii și de îngrijorare pentru alții

Ședința comună, din 11 februarie 2022, a guvernelor Republicii Moldova și României s-a dovedit a fi încurajatoare pentru cetățenii cu viziuni pro-europene și pro-românești Mai cu seamă că ea a avut loc pe fundalul deteriorării dramatice a securității regionale. Evenimentul menționat reprezintă o confirmare a dezvoltării parteneriatului strategic, îndreptat spre sporirea cooperarea bilaterale în diverse domenii de interes major, urmărind beneficiul cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului. Prilej de optimism este și faptul că, deși se schimbă guvernele, parteneriatul strategic își demonstrează continuitatea. În acest sens, merită menționat faptul că ședința comună a guvernelor din 11 februarie se înscrie în logica semnării, la 23 noiembrie 2021, a Foii de parcurs privind domeniile prioritare de cooperare Republica Moldova și România.

Dacă pentru un segment al societății intensificarea relațiilor strategice moldo-române inspiră optimism, atunci pentru exponenții curentului eurasiatic această cooperare provoacă îngrijorări. În acest sens, principala formațiune de opoziție – Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), a emis declarația privind necesitatea consolidării suveranității și independenței Republicii Moldova, exprimându-și temerile și speranțele după cum urmează:

pornirile unioniste din Republica Moldova sunt în continuă ascensiune;
strategia actualului regim de la Chișinău este de a falimenta țara noastră, ca, în final să anunțe că Republica Moldova trebuie să se alipească României, stat membru al NATO;
PSRM face apel la necesitatea respectării Constituției, dar și a dreptului națiunii moldovenești de a trăi în țara sa suverană și independentă.

PSRM are, oarecum, dreptate. Este adevărat că sondajele de opinie, în ultima vreme, atestă că numărul cetățenilor moldoveni care pledează în favoarea unirii a crescut impetuos. Ceea ce nu spune PSRM este că în perioada deținerii de către liderul PSRM, Igor Dodon, a funcției de președinte al țării procentajul unioniștilor a crescut de cel puțin două ori – de la aproximativ 15% până la aproximativ 40%. Era oportun să se întrebe de ce s-a întâmplat așa.

În contextul menționat, este regretabil că PSRM se preface a nu înțelege că în cadrul ședinței comune România a venit cu un suport financiar nerambursabil de 100 milioane de euro pentru Republica Moldova. Asta tocmai pentru a o ajuta, nicidecum pentru a o falimenta. România de mult timp a devenit principalul partener comercial al Republicii Moldova, volumul exporturilor spre România fiind de cel puțin două ori mai mare, decât cel spre Rusia, care a aplicat și aplică în mod constant embargoul împotriva produselor moldovenești. Iată de ce crește numărul unioniștilor – România ajută, iar Rusia pedepsește.

Dacă Romania ar fi avut intențiile pe care i le impută PSRM, atunci nu ar fi ajutat Republica Moldova, ci ar fi procedat exact așa cum a procedat, în 1990, RFG în raport cu RDG – a promis un credit de două miliarde de mărci, iar apoi s-a răzgândit, pentru a nu tărăgăna realizarea unirii, care era agreată de, practic, toți cetățenii germanii din ambele state. În plus, reunificarea Germaniei fusese convenită cu marile puteri, învingătoare în cel de al doilea război mondial – SUA, URSS, Regatul Unit și Franța.

Cele două condiții menționate sunt definitorii pentru ca eventuala unire să fie una de succes. Adică să nu fie, post-factum, contestată prin intermediul revoltelor în interiorul statului reunit, la fel, să nu fie contestat nici de comunitatea internațională. În acest sens, PSRM are în față exemplul de succes al reunificării Germaniei și pe cel conflictual, care a condus la subminarea securității regionale, după ce Rusia a anexat Crimeea, folosind omuleții verzi.

De unde vin adevăratele pericole?

Înainte de a se speria, PSRM ar trebui să se lămurească cine generează pericole reale pentru Republica Moldova și statele din regiune. Dacă ar face-o, ar realiza că motive de îngrijorare persistă cu adevărat, dar acestea nu sunt generate de ședința comună a guvernelor Republicii Moldova și a României, ci de strategia Rusiei de destabilizarea a statelor din regiune, de concentrarea trupelor Federației Ruse la hotarele Ucrainei. Pericolul este real, întrucât, în astfel de circumstanțe, e nevoie de un incident banal, așa cum s-a întâmplat în 1914, după care au urmat un șir de evenimente la care imperiul țarist a reacționat prin mobilizarea generală pentru pregătirea de război. Drept răspuns, imperiul german a răspuns cu aceeași monedă și tot așa până când întreaga lume s-a pomenit atrasă în primul război mondial. În condițiile de război, adică într-o situație foarte specială, și după semnarea păcii de la Brest-Litovsc, a avut loc unirea Basarabiei cu România, care a fost absolut legitimă, întrucât împuternicirile Sfatului Țării nu se deosebeau cu nimic de cele ale Petrosovietului.

Actualmente avem ceva similar. Rusia a anexat o parte a teritoriului Ucrainei și a provocat un conflict armat în Donbass, încălcând normele dreptului internațional și Memorandumul de la Budapesta, semnat cu Ucraina, căreia i-a garantat securitatea alături de SUA și Regatul Unit. Ultimele două state, actualmente, se văd impuse să-și respecte obligațiile și să ajute Ucraină în fața pericolului invaziei rusești. Așa ne pomenim pe marginea prăpastiei, a unui eventual război regional, care poate degenera într-o confruntare globală. În mod normal, anume aceste lucruri ar trebui să servească drept temei de îngrijorare pentru PSRM și întreaga clasă politică din Republica Moldova. Paradoxal, dar PSRM este preocupat nu de cauzele potențialului dezastru, ci de eventualele consecințe ale acestuia – unirea Republicii Moldova cu România.

Concluzii

Evoluția proceselor politice din Republica Moldova depinde în mod cardinal de evoluția situației din regiune. Actualmente, detensionarea situației explozibile din regiune depinde de deciziile președintele Rusiei Vladimir Putin. Având în vedere pledoaria PSRM în favoarea integrării Republicii Moldova în Uniunea Eurasiatică, în care domină Rusia, pentru a clarifica perspectivele Republicii Moldova este oportun să parafrazăm conceptul determinist al președintelui Putin: place sau nu place, dar țara se va reface, cu ajutorul României sau în cadrul acesteia.

#politica #procese #Republica Moldova

Puține lucruri de pe Pământ au rezistat atât de mult timp în fața schimbărilor. În timp ce clădirile istorice și invențiile care au marcat evoluția omenirii ne atrag atenția, există și minuni ale naturii pe lângă care trecem uneori fără să le cunoaștem povestea, scrie antena3.ro.

Copacii se numără printre cele mai longevive forme de viață de pe planetă. De-a lungul mileniilor, au oferit umbră, adăpost și oxigen, devenind repere ale unor locuri și martori tăcuți ai istoriei. Unii dintre ei au supraviețuit mii de ani, încă dintr-o perioadă în care civilizația arăta cu totul altfel.

Dar unde se află cel mai bătrân copac din lume și care este secretul longevității sale?

Methuselah, pinul care a supraviețuit timp de milenii

În Munții Albi din California, Statele Unite, crește unul dintre cei mai vechi copaci cunoscuți de pe Pământ. Este un pin din specia Great Basin bristlecone pine, botezat Methuselah, după personajul biblic Matusalem, bunicul lui Noe, despre care Biblia spune că a trăit 969 de ani.

Copacul a fost descoperit în anii 1950 de cercetătorul Edmund Schulman și a devenit celebru pentru vârsta sa impresionantă. Este considerat cel mai bătrân copac individual, care nu face parte dintr-o colonie de arbori conectați prin același sistem de rădăcini, a cărui longevitate a fost confirmată prin metode științifice.

Methuselah nu este însă singurul exemplar remarcabil din această zonă. În apropiere se află un alt pin, al cărui nume nu a fost făcut public și despre care cercetătorii au stabilit că ar putea fi chiar mai vechi.

Câți ani are cel mai bătrân copac din lume?

Vârsta copacilor poate fi stabilită prin analizarea inelelor de creștere, fiecare dintre acestea oferind indicii despre un an din viața arborelui.

În cazul lui Methuselah, au fost prelevate probe în 1957. Ulterior, dendrocronologul Tom Harlan, de la Laboratorul de Cercetare a Inelelor Arborilor al Universității din Arizona, a comparat inelele de creștere și a confirmat că arborele are peste 4.800 de ani.

În 2009, același cercetător a analizat și o probă mai veche, prelevată de Edmund Schulman dintr-un alt pin din Munții Albi, înainte de moartea acestuia. Proba provenea de la un copac viu, rămas fără nume, despre care s-a estimat că are peste 5.000 de ani. Acesta ar putea fi, așadar, cel mai bătrân arbore viu individual a cărui vârstă a fost verificată.

Înainte ca Methuselah să fie recunoscut drept unul dintre cei mai bătrâni arbori vii din lume, recordul îi era atribuit pinului Prometheus, din statul Nevada. Copacul a fost tăiat în 1964 de Donald Rusk Currey, un doctorand care studia istoria climatică a regiunii. Analiza ulterioară a inelelor de creștere a arătat că arborele avea aproximativ 4.900 de ani, existând estimări potrivit cărora ar fi putut depăși 5.000 de ani. Circumstanțele tăierii rămân controversate, iar dispariția sa este considerată unul dintre cele mai cunoscute exemple ale pierderii unui exemplar natural excepțional în urma unei intervenții umane.

Numele Prometheus provine din mitologia greacă, de la titanul care le-ar fi oferit oamenilor focul.

De ce este ținut secret locul în care se află Methuselah?

Pădurea Ancient Bristlecone Pine se găsește în Munții Albi din California și adăpostește exemplare de pini care au supraviețuit timp de milenii.

Cu toate acestea, poziția exactă a lui Methuselah și a copacului despre care se crede că este și mai vechi a fost păstrată secretă. Măsura a fost luată pentru a preveni deteriorarea arborilor, vandalismul sau alte intervenții care le-ar putea pune în pericol existența.

Timp de decenii, nici măcar fotografiile care ar fi permis identificarea cu ușurință a exemplarelor nu au fost distribuite pe scară largă. În 2021, însă, imagini apărute online au făcut ca localizarea lui Methuselah să devină mai ușor de identificat.

Importanța protejării arborilor cu valoare istorică a revenit în atenția publicului și după un incident petrecut în Marea Britanie.

În septembrie 2023, celebrul sicomor din Sycamore Gap, comitatul Northumberland, a fost tăiat intenționat. Copacul, vechi de aproximativ 300 de ani, devenise un reper cunoscut, aflat într-o depresiune naturală a terenului, lângă Zidul lui Hadrian.

În 2025, doi bărbați, Daniel Graham și Adam Carruthers, au fost condamnați la câte patru ani și trei luni de închisoare pentru tăierea ilegală a arborelui și deteriorarea Zidului lui Hadrian, monument protejat și inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Care este secretul longevității acestor copaci?

Pinii din specia Great Basin bristlecone pine sunt considerați printre cei mai longevivi arbori de pe planetă. Ei cresc în regiunile montane înalte din California, Nevada și Utah, în condiții care ar fi dificile pentru multe alte specii.

Secretul longevității lor este legat tocmai de mediul neprielnic în care se dezvoltă. Temperaturile scăzute, solurile sărace și condițiile aspre încetinesc considerabil creșterea copacilor.

Ritmul lent de dezvoltare contribuie la formarea unui lemn foarte dens, care îi ajută să reziste mai bine putrezirii, insectelor și ciupercilor. Astfel, deși cresc în condiții dificile și pot avea un aspect aparent fragil, acești arbori reușesc să supraviețuiască mii de ani.

Longevitatea lor este o dovadă a modului în care unele specii se adaptează mediului și rezistă în fața unor schimbări care se desfășoară pe perioade mult mai lungi decât o viață omenească.