Cele mai mari două țări de la frontiera estică a Uniunii Europene şi a NATO, Polonia şi România, organizează în luna mai alegeri prezidențiale cruciale pentru viitorul regiunii, dar şi al securității europene, într-un moment marcat de ascensiunea forțelor naționalist-suveraniste, pe fundalul evoluțiilor din războiul din Ucraina, scrie Adevărul.

Ambele state au aceleași interese strategice, joacă un rol extrem de important în sprijinirea Ucrainei şi, de asemenea, în asigurarea securității în zonele geostrategice cele mai sensibile, la Marea Baltică, în cazul Poloniei, şi la Marea Neagră, în ceea ce privește România. În acest sens, Polonia s-a angajat într-un program masiv de înzestrare şi pregătire militară cu cheltuieli pentru Apărare de 4,7% din PIB, în timp ce România prevede cheltuieli pentru Apărare de 2,5% din PIB în acest an. Cele două țări sunt şi cele mai mari economii din Europa Centrală și de Est, cu creșteri semnificative în ultimele decenii, ajungând la niveluri similare în ceea ce privește produsul intern brut raportat la puterea de cumpărare, aproximativ 80%, din media europeană, conform datelor Comisiei Europene.

Alegerile din Polonia și cele din România se suprapun într-una dintre runde, pe 18 mai, când este organizat turul al doilea din România, iar în Polonia – primul tur. Finala din Polonia este programată pe 1 iunie.

Rolul președinților în cele două ţări este foarte asemănător. Ei nu se implică în guvernarea de zi cu zi, dar au puteri importante în calitate de șef de stat şi de comandant al forțelor armate, cu valențe deosebite în conducerea politicii externe şi de apărare. Mandatul prezidențial este, în ambele cazuri, de cinci ani.

În alegerile din Polonia sunt înscriși în cursă 13 candidaţi, dar bătălia se va da între trei dintre ei, conform sondajelor de opinie. În cercetările sociologice, pe primul loc în preferințele electoratului polonez se situează actualul primar al Varşoviei, Rafal Trzaskowski, susţinut de Platforma Civică, actuala forţă aflată la guvernare, cu un scor cuprins în palierul 30%-40%. El este urmat în sondaje de Karol Nawrocki, 20%-30%, independent susținut de PiS, Partidul Lege şi Justiție, fost partid de guvernământ din rândurile căruia a provenit președintele în funcție, aflat acum la sfârşitul mandatului, Andrzej Duda. Pe locul al treilea se situează Slawomir Mentzen, 10%-20%, candidatul formaţiunii Konfederacja, de extremă dreapta. El s-a aflat în ascensiune în perioada de la intrarea în cursa electorală, micșorând la un moment dat distanța față de Karol Nawrocki, după care pare să fi intrat într-o perioadă de recul. Ceilalți candidați sunt creditați cu scoruri mici, departe de intrarea în finală.

La fel ca în România, temele referitoare la securitate au fost dezbătute pe larg în campania electorală din Polonia. În același timp, s-au simțit îngrijorările legate de pozițiile administrației Trump față de războiul din Ucraina şi faţă de securitatea Europei, nu în ultimul rând fiind exprimate preocupările privind combaterea dezinformării şi a manipulării. Experiența prin care a trecut România la alegerile anulate din noiembrie anul trecut a fost atent studiată, pentru că România este un partener solid şi foarte important pentru Varșovia, spun surse guvernamentale poloneze. Pentru cei care au analizat cazul României, ceea ce s-a întâmplat în noiembrie pe rețelele sociale, în special pe TikTok, a fost șocant şi a fost nevoie de mai mult timp în vederea explicării fenomenului. Oricum, dezinformarea şi manipularea sunt luate foarte în serios în Polonia, atât de structurile guvernamentale specializate în combaterea fenomenului, cât şi de organizațiile civice şi de mediul academic care semnalizează activitățile nenaturale în spațiul online.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

#alegeri #Polonia #Romania

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.