Care ar fi explicația legăturii dintre poluare și rezistența la antibiotice

Studiul nu a analizat motivele ştiinţifice pentru care cele două ar putea fi legate. Dovezile sugerează că particulele PM2,5 pot conţine bacterii rezistente la antibiotice şi gene de rezistenţă, care pot fi transferate între medii şi inhalate direct de către oameni, spun autorii.

Poluarea aerului este deja cel mai mare risc de mediu pentru sănătatea publică. Expunerea pe termen lung la poluarea atmosferică este asociată cu afecţiuni cronice, cum ar fi bolile de inimă, astmul şi cancerul pulmonar, reducând speranţa de viaţă.

Expunerea pe termen scurt la niveluri ridicate de poluare poate provoca tuse, respiraţie îngreunată şi crize de astm, ceea ce duce la creşterea numărului de consultaţii în spitale şi la medicii de familie din întreaga lume.

Reducerea poluării aerului ar putea contribui la reducerea rezistenţei la antibiotice, potrivit studiului, prima analiză globală aprofundată a posibilelor legături dintre cele două. De asemenea, conform acestuia, prin controlul poluării aerului, s-ar putea reduce considerabil decesele şi costurile economice care decurg din infecţiile rezistente la antibiotice.

„Printre cele mai mari ameninţări la adresa sănătăţii globale”

Autorul principal, profesorul Hong Chen de la Universitatea Zhejiang din China, a declarat: „Rezistenţa la antibiotice şi poluarea aerului se numără, fiecare în parte, printre cele mai mari ameninţări la adresa sănătăţii globale”.

„Până acum, nu aveam o imagine clară a posibilelor legături dintre cele două, dar această lucrare sugerează că beneficiile controlului poluării aerului ar putea fi duble: nu numai că va reduce efectele nocive ale calităţii scăzute a aerului, dar ar putea juca un rol major în combaterea creşterii şi răspândirii bacteriilor rezistente la antibiotice”.

Deşi aerul este recunoscut ca fiind o cale directă de diseminare a rezistenţei la antibiotice, există date limitate cu privire la diferitele căi prin care genele rezistente la antibiotice sunt transportate prin poluarea aerului.

Un posibil scenariu indică faptul că, dacă nu s-ar modifica politicile actuale privind poluarea atmosferică, până în 2050 nivelurile de rezistenţă la antibiotice la nivel mondial ar putea creşte cu 17%. Numărul anual de decese premature legate de rezistenţa la antibiotice ar putea creşte la aproximativ 840 000.

Autorii au recunoscut limitările studiului lor. Este posibil ca lipsa de date în unele ţări să fi afectat analiza generală, au spus ei.

Studiul a fost unul observaţional, deci nu a putut dovedi cauza şi efectul. Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe investigarea mecanismului care stă la baza modului în care poluarea aerului afectează rezistenţa la antibiotice, au spus ei.

Un al doilea studiu, publicat în revista BMJ Mental Health, a constatat că expunerea la niveluri relativ ridicate de poluare a aerului a fost asociată cu o utilizare mai mare a serviciilor comunitare de sănătate mintală de către persoanele cu demenţă. Studiul pe termen lung s-a concentrat pe o zonă mare din Londra cu trafic intens.

Unirea cu România ar putea deveni „Planul B” al Republicii Moldova în cazul în care aderarea la Uniunea Europeană este blocată, analizează publicația britanică The Economist, într-un articol dedicat perspectivelor europene ale Republicii Moldova și relației cu România.

Potrivit The Economist, liderii de la Chișinău au început să vorbească tot mai des despre această posibilitate, în condițiile în care Republica Moldova își propune să adere la UE până în 2030. Publicația amintește că președinta Maia Sandu a declarat că ar vota „da” la un referendum privind unirea cu România, în timp ce vicepremierul Eugen Osmochescu a descris această variantă drept „Planul B”.

The Economist îl menționează și pe președintele României, Nicușor Dan, pe care îl descrie drept unionist, alături de mai mulți politicieni români. Publicația subliniază totodată apropierea lingvistică și istorică dintre cele două state, arătând că majoritatea moldovenilor vorbesc română, iar cea mai mare parte a teritoriului actual al Republicii Moldova a făcut parte din România între 1918 și 1940, transmite Calea Europeană.

Aderarea la UE, posibilă până în 2029, dar vulnerabilă politic

În analiza sa, The Economist apreciază că există o posibilitate realistă ca Republica Moldova să îndeplinească până în 2029 condițiile necesare aderării la Uniunea Europeană. În același timp, publicația atrage atenția că procesul ar putea fi blocat din motive politice în state membre precum Franța.

Publicația britanică amintește că legislația constituțională franceză prevede un referendum sau aprobarea cu o majoritate de trei cincimi în ambele camere ale Parlamentului înainte ca Franța să accepte aderarea unor noi state la UE.

În acest context, The Economist evocă inclusiv scenariul în care Marine Le Pen, descrisă drept o politiciană naționalistă de dreapta care se opune extinderii UE, ar putea deveni președinta Franței până în 2029. O eventuală blocare a aderării ar putea crește atractivitatea unei variante pe care publicația o compară cu reunificarea Germaniei: intrarea în UE prin unirea cu un stat vecin care este deja membru.

Sprijinul pentru unire a crescut în Republica Moldova

Potrivit datelor citate de The Economist, aproximativ 70% dintre români susțin unirea cu Republica Moldova, în timp ce în Republica Moldova sprijinul este de aproximativ 40%.

Iulian Groza, directorul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, spune pentru publicația britanică faptul că sprijinul pentru unire în Republica Moldova s-a dublat în ultimul deceniu.

The Economist notează că Republica Moldova are aproximativ 2,9 milioane de locuitori, dintre care circa 850.000, inclusiv persoane aflate în străinătate, dețin cetățenia română. Potrivit analizei, obținerea cetățeniei române este în multe cazuri motivată mai degrabă pragmatic decât ideologic, deoarece le permite cetățenilor moldoveni să muncească în UE.

Aceeași perspectivă pragmatică ar putea determina însă o parte dintre moldoveni să considere că renunțarea la independență în favoarea integrării în România le-ar oferi simultan acces la UE și NATO, mai arată The Economist. Publicația amintește că numeroși cetățeni moldoveni cu cetățenie română votează deja la alegerile din România și au contribuit la alegerea lui Nicușor Dan.

Declarațiile de la Chișinău, mesaj pentru Bruxelles

Unirea nu se află în prezent pe agenda imediată, susține Rufin Zamfir, expert român în comunicare, citat de The Economist.

Potrivit acestuia, declarațiile liderilor moldoveni privind unirea trebuie interpretate drept „un mesaj indirect adresat partenerilor europeni”. Dacă perspectiva aderării la UE va fi amânată sau diluată, spune Zamfir, „credibilitatea Planului B crește… [și] devine o variabilă politică pe care Bruxelles-ul nu o poate ignora”.

Transnistria și Găgăuzia, obstacole pentru o eventuală unire

The Economist subliniază că unirea cu România nu ar fi însă un proces simplu. România nu dispune de resursele economice necesare pentru a finanța o reunificare de amploarea celei dintre Germania de Vest și Germania de Est, în timp ce Republica Moldova este o țară săracă și nu controlează Transnistria, regiune separatistă susținută de Rusia.

Un alt obstacol îl reprezintă Găgăuzia. Publicația amintește că un acord din 1994 oferă regiunii autonome, unde populația este în mare parte prorusă, posibilitatea de a-și declara independența în cazul unei uniri a Republicii Moldova cu România.

Totuși, The Economist consideră că aceste probleme nu sunt neapărat imposibil de rezolvat. În contextul actual, Rusia dispune de capacități limitate pentru a sprijini Transnistria sau Găgăuzia, iar aproximativ 70% dintre exporturile Transnistriei sunt deja destinate Europei, în contextul relațiilor comerciale ale Republicii Moldova cu UE.

În cazul Găgăuziei, publicația britanică amintește că cei aproximativ 100.000 de locuitori sunt răspândiți în patru enclave, iar perspectiva unei independențe înconjurate de frontiere ale UE nu ar fi neapărat atractivă.

„O Românie Mare” pentru aderarea la UE

The Economist amintește că Republica Moldova nu este singurul stat din regiune în care există ideea unei unificări. În Albania și Kosovo există, de asemenea, un sprijin majoritar pentru unirea celor două țări.

În timp ce Albin Kurti, premierul interimar al Kosovo, susține fuziunea, premierul Albaniei, Edi Rama, consideră că problema se va rezolva odată cu aderarea ambelor state la UE.

În cazul Republicii Moldova, concluzia analizei The Economist este că unirea cu România rămâne puțin probabilă pe termen scurt, dar nu poate fi exclusă în următorul deceniu dacă perspectiva aderării la UE este blocată sau amânată.

„Este puțin probabil, dar nu de neconceput”, scrie The Economist, evocând scenariul în care, pentru a obține accesul la Uniunea Europeană, Republica Moldova ar putea face loc unei „Românii Mari”.