Dionis Cenușa
pentru IPN

„Dedicația pentru reforme, afișată de autoritățile Moldovei, arată convingător pentru UE, care în răspuns își multiplică asistența sa financiară. Cu ajutorul acesteia, guvernarea poate menține stabilitatea politică internă și consolida suveranitatea în spațiul geopolitic…”

Politica externă a Moldovei mișcă țara, cel puțin din perspectivă diplomatică, în direcția Uniunii Europene (UE), dar schimbările practice din politica internă au o viteză mai inferioară. Chiar dacă apropierea cu UE este dorită în tempouri rapide și în toate domeniile, din motive pur obiective, procesul necesită timp. Tentativele de a grăbi artificial unele reforme majore au generat deocamdată efecte adverse, cu costuri politice, care se acumulează, pentru guvernarea de la Chișinău. Lucrurile sunt complicate de povara energetică, rezultată din desprinderea de Rusia. Odată cu migrația forțelor pro-ruse în opoziție au fost anulate bonusurile geopolitice rusești sub formă de preț mai mic pentru gazele naturale importate (IPN, Noiembrie 2021). Capacitatea de reformare a sectorului energetic și disponibilitatea finanțării europene sunt principalele modalități de depășire a dependenței energetice de Rusia. Contrar soluțiilor relativ simple utilizate de UE pentru a susține exportatorii moldoveni și a diminua efectele restricțiilor comerciale rusești în 2013-2014, criza gazelor pe care o traversează Moldova în prezent necesită o modernizare serioasă a sectorului energetic național. Sectorul are nevoie de instituții de stat și companii cu transparență și contabilitate ireproșabilă pentru a atrage investiții, un cadru de reglementare profesionist și complet depolitizat, precum și de coridoare fizice funcționale pentru a stimula competiția din contul producerii interne și importului diversificat de resurse energetice. În mod indirect, prețul simbolic și material pentru desprinderea Moldovei de Rusia în domeniul energetic este plătit de actuala guvernare prin intermediul sprijinului financiar al UE.

Este indubitabil că s-a conturat un consens puternic în relația guvernării Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) cu instituțiile europene privitor la perspectivele de reformare a țării. Problemele generate de relațiile dificile cu Rusia activează o solidaritate geopolitică robustă din partea Bruxelles-ului. Uneori, se creează impresia că unitatea dintre elita politică moldovenească și UE este mai strânsă decât relațiile guvernării cu actorii locali. În timp ce dinamica dialogului UE-PAS este excelentă, lucruri opuse se observă în modul cum autoritățile moldovenești interacționează cu opoziția și societatea civilă rămasă în afara procesului de recrutare a guvernării. Se intensifică vocea celor din rândul opoziției și al societății civile care sunt nemulțumiți de exclusivismul majorității monocolore controlată de PAS în procesele de reformă (IPN, Februarie 2022). În timp ce guvernarea este destul de selectivă în procesul de preluare a sugestiilor parvenite de la societate civilă, aceasta are tendința de a ignora opoziția în totalitate. Lipsa unei experiențe de guvernare solide, „oboseala politică” provocată de perpetuarea crizei pandemice și a celei energetice, precum și dispariția justificărilor care să acopere eșecurile comise, sporesc vulnerabilitatea guvernării. În consecință, se extind segmentele publicului care practică o evaluare mai critică a guvernanților, lucru care era tabu imediat după venirea PAS la putere în 2021.

Deocamdată, aprecierea guvernării pentru ambițiile sale pro-europene prevalează asupra obiecțiilor vizavi de neajunsurile reformelor. Această particularitate menține stabilitatea vectorului european în preferințele majorității cetățenilor. Totuși, dacă percepția publicului vizavi de performanța guvernării se va desincroniza și distanța prea tare de modul cum UE tratează guvernarea de la Chișinău, atunci dezamăgirea publicului în UE va fi inevitabilă. Evoluția actuală din relațiile bilaterale predispune la optimism cu privire la durabilitatea procesului de integrare europeană, în principal deoarece partidul de la guvernare nu se opune reformelor, ci doar, în varii cazuri, le aplică greșit. Chiar dacă autoritățile moldovenești manifestă calitățile caracteristice unui „elev harnic”, acestea oricum au nevoie de o ghidare realistă și onestă din partea UE pentru a nu-și eșua propriile reforme.

Efectele asistenței UE

În domeniul reformelor structurale, al modernizării sectoriale și al integrării economice, UE este percepută drept model de inspirație și sursă majoră de finanțare, în special pentru situațiile de criză. Atât oportunitățile de colaborare, cât și disponibilitatea UE de a sprijini Moldova depășesc cadrul Acordului de Asociere.

Pe de o parte, UE demonstrează deschidere totală pentru agenda politică a guvernării PAS, fără a pune la îndoială intențiile sau calitatea reformelor. În centrul atenției este evaluarea judecătorilor și procurorilor, care, conform unor estimări optimiste, ar trebui să înceapă nu mai devreme de vara lui 2022. Realizarea acestei reforme va permite curățarea justiției de elemente corupte. Alte domenii care răsună frecvent în discuțiile bilaterale cu UE sunt combaterea corupției, digitalizarea, energia regenerabilă, mediul înconjurător și altele. Mai nou, guvernarea de la Chișinău urmărește să complementeze, în funcție de compatibilitate, realizarea Acordului de Asociere cu UE cu implementarea Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului Moldova-NATO pentru 2022-23 (MAEIE, Ianuarie 2022). Îmbinarea eforturilor UE și NATO pot facilita derularea reformelor menite să consolideze statalitatea și stabilitatea țării, mai ales în contextul instabilității regionale provocate de amenințările rusești la adresa Ucrainei și a securității europene (IPN, Ianuarie 2022). În orice caz, sunt necesare “foi de parcurs” pe fiecare domeniu de interes comun, unde să fie stipulate nevoile părții moldovenești și, respectiv, instrumentele aflate la dispoziția părții europene. Punctul de pornire trebuie să fie Agenda de Asociere și Planul Național de implementare a Acordului de Asociere. Doar după ce primul document se materializează poate fi elaborat cel de-al doilea. În absența lor, guvernul folosește în calitate de coordonate obiectivele politice din programul de guvernare, care deși reflectă spiritul Acordului de Asociere cu UE prezintă doar o mică fracțiune a acestuia.

Pe de altă parte, asistența financiară a UE joacă un rol central în asigurarea stabilității politice din Moldova. După asistența nerambursabilă de 60 de milioane EUR, aprobată la finele lui 2021, pentru gestionarea crizei energetice, Bruxelles-ul a promis să mai aloce încă 5 milioane EUR pentru a sprijini schema de compensare pentru populația vulnerabilă (NewsMaker, Februarie 2022). Adițional, Comisia Europeană a inițiat procedurile premergătoare unei noi asistențe macro-financiare de 150 de milioane de EUR, a cărei debursare va fi condiționată de reforme și ar putea începe deja în 2022. De asemenea, prin intermediul alocării de vaccinuri anti-COVID-19, UE și statele membre contribuie suplimentar. Cele peste 1 milion de vaccinuri recepționate sub formă de donații sau prin intermediul platformei COVAX au asigurat economii de zeci de milioane de euro din bugetul țării. Pe lângă asistența acordată autorităților, UE este determinată să susțină societatea civilă în continuare, păstrându-și poziția de donator-cheie. Proiectele finanțate de UE asigură funcționarea multor organizații din societatea civilă care, la rândul său, susțin reformele și asigură o supraveghere democratică asupra guvernării. În anii 2022-23, bugetul UE prognozat pentru societatea civilă din Moldova ar putea depăși 14 milioane EUR. În totalitatea sa, asistența financiară europeană permite guvernării să aibă o politică externă mai autonomă, în particular, în raport cu Moscova.

În loc de concluzii…

Ca procesul de integrare europeană să fie previzibil și eficient, acesta trebuie concretizat în acțiuni măsurabile. De asemenea, procesul de integrare europeană trebuie să devină cât mai inclusiv, contrar anumitor percepții că de acesta ar beneficia elitele pro-europene. Fără o agendă europeană clară și inclusivă entuziasmul pro-european curent din societate riscă să se reducă, alterând apetitul pentru reforme și încetinind desprinderea de sfera de influență a Rusiei.

Dimensiunile politică și financiară a sprijinului UE pentru vecinii săi depinde de intenția de reformă și progresul în livrarea lor. Dedicația pentru reforme, afișată de autoritățile Moldovei, arată convingător pentru UE, care în răspuns își multiplică asistența sa financiară. Cu ajutorul acesteia, guvernarea poate menține stabilitatea politică internă și consolida suveranitatea în spațiul geopolitic.

#asistența UE #Republica Moldova #Rusia #UE

Iranul discută tot mai intens posibilitatea de a-și schimba doctrina nucleară și de a se retrage din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), acordul internațional care urmărește împiedicarea răspândirii armelor atomice. Unii parlamentari iranieni susțin că țara ar trebui să își dezvolte propriile arme nucleare pentru a se apăra de Statele Unite și Israel. Alți oficiali avertizează însă că o asemenea decizie ar putea provoca noi conflicte, relatează antena3.ro.

Deși rezultatul alegerilor parlamentare din SUA pare să fi redus, cel puțin pentru moment, riscul unui nou atac de amploare al americanilor și israelienilor asupra Iranului, programul nuclear al Teheranului continuă să provoace dispute.

Statele Unite și Israelul au făcut din împiedicarea Iranului de a dezvolta arme nucleare unul dintre principalele obiective ale războiului împotriva acestei țări.

În Iran, această situație a reaprins discuțiile despre necesitatea schimbării strategiei nucleare a țării.

Kamran Ghazanfari, membru al Parlamentului iranian, a declarat vineri pentru Euronews că dezvoltarea armelor nucleare este mult mai importantă pentru Iran decât combaterea a ceea ce el numește „propaganda americană și israeliană împotriva Republicii Islamice”.

„Când America și regimul sionist ne-au amenințat în repetate rânduri cu folosirea armelor nucleare, nu putem rămâne indiferenți, pentru că este o amenințare care vizează întregul popor iranian și însăși existența noastră”, a declarat parlamentarul.

Acesta susține că Iranul trebuie să fie pregătit să răspundă unui eventual atac nuclear și că nu se poate baza pe presupunerea că adversarii săi nu vor folosi asemenea arme.

Un parlamentar iranian cere dezvoltarea armelor nucleare: „Trebuie să creăm o putere de descurajare”

Ghazanfari a cerut conducerii Iranului să reanalizeze doctrina nucleară a țării, astfel încât Statele Unite și Israelul să știe că un eventual atac nuclear ar putea primi un răspuns similar.

„Trebuie să revizuim doctrina nucleară a Republicii Islamice, astfel încât inamicul să știe că, dacă încearcă un atac nuclear împotriva Iranului, se va confrunta cu un răspuns pe măsură”, a afirmat acesta.

Parlamentarul a invocat faptul că, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statele care dețin arme nucleare au evitat să le folosească unele împotriva celorlalte, de teama unui atac de represalii.

În opinia sa, Iranul ar trebui să își dezvolte o capacitate asemănătoare de descurajare nucleară. Ghazanfari consideră că lipsa submarinelor nucleare sau a bombardierelor capabile să transporte asemenea arme nu ar reprezenta un obstacol decisiv, deoarece focoasele nucleare ar putea fi transportate și cu rachete.

Nu toți politicienii iranieni sunt însă de acord cu această abordare.

Heshmatollah Falahatpisheh, fost parlamentar iranian, a declarat pentru Euronews că simpla deținere a câtorva focoase nucleare nu ar garanta securitatea Iranului.

„Descurajarea nucleară are trei componente: deținerea unei bombe atomice, un echilibru nuclear de descurajare și capacitatea de a aplica lovitura finală. Cei care cred că descurajarea nucleară poate fi creată doar prin deținerea unei bombe atomice se înșală”, a explicat acesta.

Fostul parlamentar a precizat că nu știe dacă Iranul deține sau nu arme nucleare. Din informațiile pe care le avea, programul nuclear iranian era unul pașnic, iar eventualele sale dimensiuni militare fuseseră abordate în cadrul acordului nuclear din 2015, cunoscut sub numele de JCPOA, pentru ca dosarul Iranului să fie scos de sub incidența Capitolului VII al Cartei ONU.

Falahatpisheh consideră că strategia militară a Iranului se bazează în continuare pe arme convenționale și că aceasta s-a dovedit destul de eficientă.

El a comentat și declarațiile secretarului Consiliului Suprem de Securitate Națională, Mohsen Rezaei, care afirmase că Iranul „are anumite lucruri”. Fostul parlamentar spune că este puțin probabil ca oficialul să se fi referit la o bombă atomică.

Ghazanfari interpretează însă declarația diferit și consideră că Rezaei a făcut aluzie la o „armă specială”, nu la una obișnuită.

Iranul discută retragerea din Tratatul de Neproliferare Nucleară

În paralel cu dezbaterea despre dezvoltarea armelor atomice, mai mulți parlamentari iranieni încearcă să obțină retragerea oficială a țării din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Acordul internațional are ca scop împiedicarea răspândirii armelor nucleare și a tehnologiilor folosite pentru fabricarea lor.

Kamran Ghazanfari susține că schimbarea doctrinei nucleare a Iranului s-ar fi produs deja în practică, iar parlamentarii încearcă acum să obțină și modificarea poziției oficiale a țării.

„În Parlament urmărim și retragerea din TNP. Anul trecut, unii membri ai conducerii Parlamentului au blocat acest demers, dar deputații continuă să facă presiuni pentru ca proiectul să ajungă în plen”, a declarat Ghazanfari.

Fostul parlamentar Heshmatollah Falahatpisheh avertizează însă că ieșirea din tratat ar putea pregăti terenul pentru noi războaie împotriva Iranului.

„Discuția despre retragerea Iranului din TNP nu servește intereselor naționale ale Iranului, deoarece ieșirea din tratat echivalează cu ascunderea unei părți a programului nuclear iranian”, a declarat acesta pentru Euronews.

Potrivit fostului parlamentar, relația Iranului cu tratatul este deja grav afectată, iar decizia privind continuarea participării depinde în mare măsură de evoluția relațiilor dintre Teheran și Washington.

Falahatpisheh a mai spus că proiectul parlamentarilor privind retragerea în procedură de maximă urgență nu a primit aprobarea Consiliului Suprem de Securitate Națională. În caz contrar, acesta ar fi fost deja discutat în plenul Parlamentului.

Dezbaterea s-a extins și la alte instituții importante ale statului iranian.

Joi, Adunarea Experților, organismul responsabil cu supravegherea activității conducerii supreme a Iranului, a cerut analizarea posibilității retragerii din Tratatul de Neproliferare Nucleară.

Într-un comunicat, instituția a susținut că examinarea acestei opțiuni, revizuirea doctrinei de apărare și dezvoltarea capacităților de descurajare au devenit o necesitate inevitabilă și o cerere la nivel național.