Alegerea lui Olaf Scholz în funcția de cancelar al Germaniei modifică echilibrul de putere în Consiliul European, socialiștii europeni devenind alături de PPE cea mai puternică forță politică din instituția care reunește cei 27 de șefi de stat sau de guvern din Uniunea Europeană, în timp ce România devine cel mai mare stat membru condus de un lider din partea Partidului Popular European, cea mai mare familie politică din UE.

Un lung capitol al istoriei contemporane a Germaniei și a Europei s-a încheiat miercuri. Epoca Angela Merkel s-a sfârșit după ce Parlamentul german (Bundestag) l-a ales pe social-democratul Olaf Scholz în funcția de cancelar federal al țării, punând capăt unei perioade de 16 ani în care creștin-democrații au condus cancelaria de la Berlin și marcând revenirea socialiștilor în fruntea țării.

Această nouă realitate modifică și raportul de putere și influență în Consiliul European.

Prin plecarea Angelei Merkel, PPE rămâne cu șapte membri în Consiliul European, reprezentantul cu cea mai mare pondere din perspectiva țării pe care o reprezintă fiind președintele României Klaus Iohannis. În același timp, social-democrații europeni vor deține de acum șapte fotolii la masa decizională din clădirea Europa de la Bruxelles, în timp ce familia Renew Europe, care reunește ALDE și partidul lui Emmanuel Macron, rămâne cu șase lideri în Consiliul European.

Noua configurație politică formală din Consiliul European: PES – 7 lideri, PPE – 7, Renew Europe – 6, independenți – 6, ECR – 1

Formal, noua configurație politică în cadrul summitului șefilor de stat sau de guvern din Uniunea Europeană, care va fi inaugurată la Consiliul European din 16-17 decembrie, este următoarea:

1) PES – Mette Frederiksen (prim-ministrul Danemarcei), Olaf Scholz (cancelarul Germaniei), Pedro Sanchez (prim-ministrul Spaniei), Robert Abela (prim-ministrul Maltei), Antonio Costa (prim-ministrul Portugaliei), Sanna Marin (prim-ministrul Finlandei) și Magdalena Andersson (prim-ministrul Suediei);

2) PPE – Karl Nehammer (cancelarul Austriei), Kyriakos Mitsotakis (prim-ministrul Greciei), Andrej Plenkovic (prim-ministrul Croației), Nicos Anastasiades (președintele Ciprului), Krišjānis Kariņš (prim-ministru, Letonia), Klaus Iohannis (președintele României), Janez Jansa (prim-ministrul Sloveniei);

3) Renew Europe – Alexander De Croo (prim-ministrul Belgiei), Andrej Babis (prim-ministrul Cehiei), Kaja Kallas (prim-ministrul Estoniei), Michael Martin (prim-ministrul Irlandei), Xavier Bettel (prim-ministrul Luxemburgului), Mark Rutte (prim-ministrul Olandei);

4) Independenți – Rumen Radev (președintele Bulgariei), Emmanuel Macron (președintele Franței), Mario Draghi (prim-ministrul Italiei), Gitanas Nauseda (președintele Lituaniei), Viktor Orban (prim-ministrul Ungariei), Eduard Heger (prim-ministrul Slovaciei);

5) ECR – Mateusz Morawiecki (prim-ministrul Poloniei);

Însă, din perspectivă informală, influența pe care social-democrații europeni o vor căpăta în Consiliul European este una mai sporită având în vedere că președintele Bulgariei provine din rândul social-democraților bulgari, iar prim-ministrul Italiei, Mario Draghi, conduce o coaliție susținută de Partidul Democrat de centru-stânga.

Aceeași perspectivă este valabilă și pentru Renew Europe, unde președintele francez Emmanuel Macron este considerat un lider influent.

În ceea ce privește formațiunea politică care a modelat parcursul Uniunii Europene încă de la fondarea sa, PPE rămâne cu un număr important de membri, cel mai proeminent din perspectiva longevității în Consiliul European fiind președintele Klaus Iohannis.

Din Consiliul European mai fac parte președintele instituției, Charles Michel, care aparține familiei politice Renew Europe, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care provine din rândurile PPE, însă cei doi nu au drept de vot. Fără a fi membri ai Consiliului European, la summit-uri participă și președintele Parlamentului European și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politică de securitate, ambele poziții fiind în prezent ocupate de lideri social-democrați – David Sassoli și Josep Borrell.

#cancelar #Consiliul Europei #Germania #Olaf Scholz

Mii de soldați din lut, așezați în formație de luptă și pregătiți să-și protejeze împăratul pentru eternitate, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice din lume. Timp de decenii, specialiștii au studiat chipurile, armele și tehnicile folosite la construirea Armatei de teracotă din China. Acum, o cercetare aduce în prim-plan un detaliu aproape invizibil, păstrat timp de peste două milenii: amprentele celor care au modelat statuile.

Potrivit publicației IFLScience, acestea sugerează că la realizarea impresionantei armate nu au lucrat doar bărbați adulți, ci și femei și copii.

Descoperirea schimbă perspectiva asupra unuia dintre cele mai ambițioase proiecte din China antică. Cercetătorii au analizat urmele degetelor rămase accidental în lutul umed, înainte ca statuile să fie arse. Rezultatele oferă indicii despre oamenii obișnuiți care au contribuit la construirea monumentului dedicat primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang.

Studiul, publicat în revista Journal of Cultural Heritage, a analizat 79 de amprente păstrate pe 36 de statui din complexul funerar. Cercetătorii au folosit măsurători ale distanțelor dintre crestele papilare și un model statistic pentru a estima vârsta și sexul persoanelor care ar fi lăsat urmele.

Rezultatele sunt surprinzătoare. Aproximativ 45% dintre amprente au fost atribuite statistic bărbaților adulți, 32,7% femeilor adulte, iar 22,3% copiilor sub 15 ani. În perioada dinastiei Qin, această vârstă reprezenta pragul legal al maturității.

Descoperirea sugerează că atelierele imperiale ar fi putut include categorii de muncitori mult mai diverse decât se presupunea. Femeile și copiii ar fi participat la modelarea statuilor, alături de meșteșugari experimentați, iar cei mai tineri ar fi putut îndeplini roluri de ajutoare sau ucenici.

Totuși, procentele nu reprezintă proporția exactă a muncitorilor. Un singur meșteșugar putea lăsa mai multe amprente, în timp ce alte persoane puteau să nu lase nicio urmă vizibilă. În plus, dimensiunile crestelor papilare se suprapun între anumite categorii de vârstă și sex, iar arderea lutului poate modifica măsurătorile.

Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!

Amprentele descoperite pe statuile din Armata de teracotă sunt importante deoarece oferă o legătură directă cu oamenii care au realizat monumentul. Spre deosebire de inscripțiile oficiale, care documentează în special conducătorii și marile proiecte imperiale, aceste urme aparțin unor persoane ale căror nume au rămas necunoscute.

Cercetătorii consideră că analiza unui număr mai mare de amprente, provenite din diferite zone ale complexului, ar putea clarifica organizarea atelierelor și distribuția sarcinilor între lucrători.

Metoda demonstrează și cât de utile pot fi tehnicile moderne pentru reinterpretarea descoperirilor arheologice. Analizele statistice, măsurătorile precise și comparațiile dintre artefacte pot scoate la iveală informații pe care cercetările tradiționale nu le puteau identifica.

Astfel, una dintre cele mai mari realizări artistice și inginerești ale Antichității începe să dezvăluie nu doar povestea conducătorului pentru care a fost creată, ci și identitatea probabilă a celor care au făcut-o posibilă.

#amprente #armata #china